Una peste alta, mult mai bine decit m-am astepat, un chitarist excelent, molto virtuoso, cu asemanarile de stil cu Clapton, J.J.Cale si Knopfler, un concert cald, viu si care ar fi fost mult mai fun intr-o atmosfera de club, sau de live detasat, nu cu 4000 de oameni stind jos ca oile, cu un Guinness si Jameson linga, dar asta e, a fost ok si cu niste Perroni si am stat citeva piese jos in picioare, apoi m-am dus sa-mi iau o bere pe Julia si am pierdut Auberge, pronunat de noi Obeji, cred ca atunci cind cumparam pecorino si altele de la L'italiano. Sa fie in ton cu subiectul cintecului. Looking for the Summer si On the Beach si Easy Rider si altele, cu boborul ridicat in picioare, dansind turmentat la bisuri. (too old for disco ? never too old to dance ! romanians, nah ! ). Asemanarile cu Dire Straits si cu Mark Knopfler ii dauneaza insa, ca si tonalitatea mult prea pop(ulista) a hiturilor lor. Insa a fost un live excelent, peste asteptarile mele initiale.
in deschidere, un irlandez, Paul Casey, care mi s-a aprut ca apoi s-a alaturat trupei lui Rea.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu