tage 8-Iluzionistul

Aseara Iluzionistul lui Sylvain Chomet a fost o placere, un film dulce-amar, cu un personj animat. Alter-ego-ul lui Tati, Tatischeff, numele lui adevarat. I-a fost dat lui Chomet de fata lui Tati. Sophie, careia i-a cerut voie pentru a folosi o imagine a tatalui sau in Jour de Fete.

cel mai cald film din Berlinala, si cel mai emotionat, desi cam trist si far un final clar. Un prestigitator (evit termenul de magician) care intra intr-un con de umbra. Si pleaca de la Paris la Londra si apoi intr-un satuc din Scotia, unde intilneste o fetiscana pe nume Alice care i se alatura si el are grije de ea. Fara cuvinte, in stilul Tati care are si un cameo extraordinar, la cinema-ul... Cameo in Mon Oncle. Se brodeste bine, pentru ca anul trecut am vazut in Berlinala la retrospectiva Playtime.
animatie 2 D excelenta, cu o minutiozitate scrupuloasa, arhitectura din Edinborough si alte peisaje care par reale.
un articol despre originea filmului, din Guardian, aici
in productie timp de 5 ani, e destul de ciudat de ce a fost aratat la Berlin si nu au asteptat Cannes-ul. Sau poate termenul de prezentare speciala (genericul final nici nu e lucrat), nu implica exclusivitatea si va reaparea la Cannes.
*
Azi am ratat rusul Cum mi-am petrecut vara, la re-run, care se pare ca a impresionat presa, cel putin Screen Daily.