marți, 3 mai 2011

The Way Back (2010)


nu sunt un fan al australianului Peter Weir desi i-am vazut absolut toate filmele (de la The Cars That Ate Paris -1974-incoace), si ceva din ceea ce face nu ma emotioneaza. Mi-a placut cel mai mult Gallipoli (1981) si The Year of Living Dangerously (1982) iar The Way Back are ceva din ele. Am un soft spot pentru Mosquito Coast si Fearless dar din punctul meu de vedere acesta e cel mai ambitios film al sau. Master And Commander: The Far Side Of The World, opus-ul anterior, din 2003, nominalizat la 6 Oscaruri m-a plictist de moarte. Dar soarta face ca acest film sa fie controversat, pentru ca autorul cartii The Long Walk: The True Story Of A Trek To Freedom (aparuta in 1956), Slavomir Rawicz, care a zis ca i s-a intimplat lui, a fost acuzat ca a furat povestea si in 2006 un alt polonez, atunci de 84 de ani, Witold Glinski, a zis ca i s-a intimplat lui.
Este povestea epica a evadarii din Gulag, in 1940 a unui grup de 7 oameni, condusi de un polonez, si trecerea lor prin Siberia in Mongolia, si desertul Gobi,in China si Tibet, prin Himalaya pina in India, un drum de 10.000 de km, strabatut pe jos, la limita rezistentei umane.

O poveste extraordinara, filmata in Bulgaria, Maroc si India, pe care Ridley Scott ar fi facut-o poate mai emotionanta, dar nu cred ca mai vizuala. Un proiect ambitios, epic, cu tenta clasica, in maniera lui David Lean, despre limite si depasirea lor, in ideea de libertate si ideal, care a fost initial cumparat/optionat de actorul Laurence Harvey, mai tirziu trebuia sa fie un vehicul pentru Burt Lancaster si a stat in development hell pina ce Weir l-a ales si a continuat sa se lupte sa-l faca (co-scenarist si co-producator), si dupa ce controversele care tin de originalitatea, si autenticitatea povestii.
-Muzica atmosferica excelenta a lui Burkhard Dallwitz, compozitor germano-australian (Co-autor alaturi de Phillip Glass la muzica din The Truman Show), aminteste de Hans Zimmer la Thin Red Line si Clint Mansell la The Fountain.

actorii: Jim Sturgess (Janusz, vazut in Across the Universe), Ed Harris (Mr. Smith, ca de obicei excelent), Saoirse Ronan (pe care o veti vedea in Hanna), Dragos Bucur (the funny man), Alexandru Potocean (the artist) -doi romani pentru care ma bucur in mod special, in roluri de intindere pe intreg filmul-mai mult ca Colin Farrell (un rol Method, gangsterul, cu accent, tatuaje, si dantura speciala), si Gustaf Skarsgård (unul din baietii lui Stellan), iar intr-un rol secundar (mai degraba episodic), Mark Strong.
*
un interviu cu Weir la iesirea filmului in Australia !

-si partea a doua

in mod rusinos, avind 2 actori romani in roluri principale (Dragos Bucur si Alexandru Potocean), chiar daca nu sunt creditati pe poster,

acest film nu a mai fost distribuit in cinema (Media Pro?, de ce sa-l mai aduca, nuu?) si a iesit la noi pe dvd. Ar fi un film de vazut neaparat in cinema, imaginea superba a lui Russell Boyd, in format 2.35.1,
-probleme cu distributia mai peste tot (finantat independent cu aport Abu Dahbi, Polish Film Institute si companai polneza Monolith Film si National Geographic), nominalizat la Oscar de make-up (excelent) dar a luat Rick Baker pentru a saptea oara (pentru The Wolfman)
4 1/2 din 5, 9 din 10 !!!

luni, 2 mai 2011

Django Unchained par Quentin T. !


noul film al lui Tarantino se va chema (deocamdata): Django Unchained !
in timp ce americanii anunta ca Kill Bin (Bean la Dean), Tarantino a anuntat twistul, va fi un western despre rasism (Mandingo, The Klansman, Roots, Glory, predated-updated ?) in care Christoph Waltz va fi un bounty hunter care va ajuta un sclav eliberat sa se razbune. Un "southern" deci....
detalii aici
Franco Nero, interpretul original din Django al lui Sergio Corbucci (1966) e si el pe lista de actori, la fel ca Treat Williams si Keith Carradine ! QT a jucat un pistolar in Sukiyaki Western Django, omagiul genului adus de Takashi Miike (2007, poza de mia sus)

Filmul, la Cannes 2012 ???? (se intreba si AC)

miercuri, 27 aprilie 2011

Cannes Classics 2011

lectia de cinema va fi data de Malcolm Mc Dowell si se va prezenta Portocala mecanica , restaurata, si un documentar despre ea la 40 de ani dupa !
Plus Puzzle of a Downfall Child de Jerry Schatzberg (USA, 1970) cu Faye Dunaway (ambii prezenti), fotogrfaia lui din care s-a facut afisul editiei 64 !

si Invitatia lui Jean-Paul Rappeneau (79 de ani), cu Le Sauvage/Salbaticul reconstituit !
programul complet aici

1. A Trip to the Moon (Le Voyage dans la lune) by Georges Méliès (France, 1902, 16')
2. Clockwork Orange by Stanley Kubrick (USA, 1971, 137')
3. The Machine to Kill Bad People (La Macchina Ammazzacattivi) by Roberto Rossellini (Italy, 1952, 80')
4. A Bronx Tale by Robert De Niro (USA, 1993, 121').
5. The Conformist (Il Conformista) by Bernardo Bertolucci (Italy, 1970, 118')
6. Sugar Cane Alley (Rue Cases-Négres) by Euzhan Palcy (France, 1983, 106')
7. Puzzle of a Downfall Child by Jerry Schatzberg (USA, 1970, 105')
8. The Law of the Border (Hudutlarin Kanunu) by Lufti O. Akad (Turkey, 1966, 74')
9. No Man’s Land (Niemandsland) by Victor Trivas (Germany, 1931, 81').
10. The Children of Paradise (Les Enfants du paradis) by Marcel Carné (France, 1945, 190')
11. Despair by Rainer Werner Fassbinder (Germany, 1978, 115')
12. The Savage (Le Sauvage) by Jean-Paul Rappeneau (France, 1975, 106')
13. Chronicle of a Summer (Chronique d’un été) by Jean Rouch and Edgar Morin (France, 1960, 91')
14. The Assassin (L’Assassino) by Elio Petri (Italy, 1961, 100')


documentare:

The Look by Angelica Maccarone (Germany / France, 2011, 95')
Corman's World: Exploits Of A Hollywood Rebel by Alex Stapleton (USA, 2011, 125')
Belmondo ... Itineraire by Vincent Perrot and Jeff Domenech (France, 2011, 86')
Kurosawa’s Way (Kurosawa, la Voie) by Catherine Cadou (France, 2011, 52')
Once Upon a Time ... A Clockwork Orange (Il était une fois… Orange mécanique) by Antoine de Gaudemar and Michel Ciment (France, 2011, 52')

marți, 26 aprilie 2011

Lumet: un articol instructiv !

Endurance: Survival lessons from Lumet e un articol exhaustiv de pe situl istoricului, teoreticianului si criticului de film David Bordwell. In el se insereaza citate din cei mai respectabili critici americani care l-au infierat pe Sidney Lumet de-a lungul carieriei sale extrem de lungi si eclectice. As putea spune si inegale dar ei nu s-au luat de The Wiz ci de Pawnbroker sau Serpico. In special Pauline Kael, si e rusinos ce scrie.
Bordwell are dreptate, necroloagele-ogurile au fost classy, dar de-a lungul timpului Lumet a devenit clasic pentru ca a rezistat, a supravietuit, a continuat. A journeyman indeed, dar Long Day’s Journey into Night :). De exemplu am vazut acum The Last Mobile Hot Shots (1970), dupa o piesa de Tennessee Williams, scenariu de Gore Vidal, cu un extrem de unsual James Coburn. Dar e un curio si cam atit ! Am fost mereu dezamagit de The Hill/Colina (1966), un film pe care tatal meu il idoliza (imagine in schimb brici !). Dar ramin timeless The Pawnbroker si The Offence si Prince of the City, filme de care lumea, chiar si cea educat cinefila, nu are habar.

sau Verdictul, un superb film si un superb rol pentru Newman !
iata cum incepe prezentarea de pe imdb:
Though not as consistent as Martin Scorsese or Stanley Kubrick, Sidney Lumet is nevertheless a master of cinema.

De ce simt cumva o contatie negativa ? Exista o unica comparatie Lumet/Kubrick, Fail-sSafe vs. Dr. Strangelove si e urita povestea si ce i-a facut Kubrick lui Lumet pentru ca versiunea serioasa a povestii (anume fail-Safe, a sa fiind parodica,sa nu-l concureze ! Dar despre caracterul lui Kubrick intrebati-l mai bine pe Kirk Douglas :->
Oricum Lumet trebuie comparat cu generatia lui de regizori, colegii care au inceput in televiziune (anii '50, anii de aur, inceputul absolut, pe Coasta de Est, cu live shows, black and white), si s-au mutat in cinema. Dupa cum ii mentioneaza David Bordwell: John Frankenheimer, Martin Ritt, Richard Lester, Franklin J. Schaffner.
[they] won big projects early on, but they also faded faster. As they were moving out of the game in the 1970s and 1980s, Lumet was getting his second wind. He ground movies out–good, so-so, or wretched–like a contract director of the studio days. Sometimes he had a strong stretch, as in the early 1980s, and sometimes not. He started in his early thirties with Jean Vigo’s cameraman Boris Kaufman, shooting crystalline black and white. At the end he was making a feature in high-definition video.

...pe care sunt mindru ca am vazut-o la cinema in Franta. Da, e vorba de Before the Devil Knows You're Dead (2007), si in care a fost comparat cu Oliver Stone si Tarantino, fiecare pe rind care ar fi putut sa-i fie fii sau nepoti !