recuperari: A Tale of Two Sisters (2003)

inainte de a iesi un alt crapy Hollywood remake (a tale of two sisters renumit acum The Uninvited ( 30 ianuarie 2009, US) am recuperat una din lacunele de baza din horrorul asiatic, Janghwa, Hongryeon / A tale of two sisters, de sud coreanul Kim Ji-woon (al carui excelent A Bittersweet Life -2005 mi-a placut si al carui The Good The Bad The Weird-2008 il astept cu pofta). Si sunt fericit ca Kim Ji-woon nu alaut-o pe urmele lui Hideo Nakata sau Miike sau mai rau, sa-si faca singur remake-ul, semnat de 2 baieti englezi debutanti, fratii Guard ! Nu, omul s-a apucat de facut lucruri in alte genuri, si eu zic ca bine a facut. Inflatia de ghoststory-uri, par in ochi si alte japonezisme, chinezarii, o fi atmosferica, dar eu m-am saturat, si ma zis ca nu mai vad neam filme cu fantome asiatice. Oricum genul era acolo acum 40 de ani, la Kwaidan si Onibaba. Ringu a pornit un nou val, la fel ca Scream in SUA, enough ! Francezii cu sadismul lor rafinat, italienii cu spaghetele cu ketchup si spaniolii cu umor negru, mi se par mult mai familiar. Revenind la cele doua surori, gimmickul e obvious.



am inteles ca filmul se bazeaza pe o veche poveste din folclorul local,
The movie is based on an old folktale by a Joseon Dynasty, about two sisters who died because of their stepmother and one of their stepbrothers acts. As ghosts they tormented every single new mayor in town until justice was made and their stepmother and stepbrother were sentenced to death. Being this true, I could also say that this folktale is about the supposed evil that lives within non conventional nuclear families according to South Korean tradition. Stepfamily? No, thank you.
in rest latura de caz psihiatric e ok, dar atmosfera incarcata, faptul ca de fapt nu se intimpla nimic si trauma gen Santa Sangre, et all, Sisters de Brian De palma all over (cred ca Kim Ji-woon e fan BDP, dupa cum se vede din A Bittersweet Life). Deci, probabil vazut acum 5 ani si enshpe horroruri in acelasi gen si remakeuri vomistice, poate as fi apreciat filmul la caum a fost el primit atunci (premii la toate horror fest-urile). Scenografia casei, atmosfera de Bergman /Kim Ki Duk si faptul ca de fapt e o drama psihologica si nu horror propriu zis, m-au facut sa rabd cu stoicism si sa ma bucur apoi la Surveillance al fetei lui Lynch.
6/10