Printre colinele verzi (1971)

am vazut in fine filmul lui Nicolae Breban, dupa cartea sa, Animale Bolnave, aparuta in 1968, prezentat la Cannes in sectiunea oficiala in 1971.
In aceptia mea un film aberant, un giallo apocaliptic filosofico-mistic-religios, si reprezentarea a ceea ce mai tirziu Ceausescu avea sa denunte in Tezele de la Mangalia drept "arta degenerata, decadenta" !
Un film romanesc unic, curio, total vraiste, cu imagine bravada/gherilla de Aurel Kostrachievici si muzica jazzy de Tiberiu Olah, cu o distributie sa-i zicem cult, Dan Nutu as witness, Mircea Albulescu as another Jack Elam impersonation :), Ion Caramitru (politistul anti-sitem), Ion Dichiseanu (politistul tortionar), Vasile Nitulescu (fanaticul religios), Emilia Dobrin (the beauty) si Ion Besoiu intr-un curios extended cameo.
am gasit o singura imagine, nici o cronica, se pare ca Breban e si el super-nemultumit de film, e livresc cu o suita de vocie overuri din carte care te inebunesc dar are si ceva spellbinding, atmosfera satului de munte, barca, gara si personajele , totul oarecum suprarealist ca in literatura sud americana. In fine, ca specie si mesaj se inrudeste cu My Joy al lui Serghei Loznitza, sau Frankenstein Tender Son al lui Mindrucsko prezentate in acest festival al lui Mungiu cu "filmele de Cannes la Bucureti". Am auzit ca Breban, care are 76 de ani, a fost la Bucuresti, pentru a-si prezenta filmul vinerea trecuta, nu gasesc nici un info despre Q and A, si despre ce crede despre filmul sau azi ! Atuni insa, in 1968, a avut o putere unica, si pentru un stat totalitar, si pentru un scriitor chmat sa-si adapteze propria scriere desi avea experienat zero in cinema, dar am aflat ca in 1968, Breban era membru al Comitetului central (al PCR, nn pentru cei din noua orinduire :D !!!
Cu juma de ora mai scurta (are 2 ore), sau macar 20 de minute, cu voiceoverurile infinite taiate, sau periate drastic, cu un lucru pe sunet nou si remasterizat filmul ar putea avea o noua viata. Dar asta poate daca atr fi fost un curio italienesc (gen Malastrana lui Aldo Lado sau Non si Sevizia un paperino al lui Fulci-cu care zic eu ca seamana), dar fiind romanesc poate fi pus alaturi de Reconstituirea, Secvente, Dincolo de nisipuri, Meandre, 100 de lei si... Maiorul si moartea, filme uitate care au fost cu totul altfel decit ceea ce cerea cinematografia socialista din epoca de aur a lui N.C. Sa nu uitam ca momentul cind a fost facut filmul a fost cel mai liber din Romania, imediat dupa vizita lui Nixon si atitudinea pro-vestica si anti-sovietica a lui Ceausescu. As indrazni sa numesc acest film The Last Movie (nu numai pentru ca sunt din acelasi an),al cinematografie romanesti...si daca ar fi fost facut intr-un sistem comercial viabil ar fi fost un flop de rasunet dar si-ar fi consolidat o reputatie cult/curio/psychotronica !