recuperari: Hell Is for Heroes (1962)

da, stiu e si o trupa engleza de un soi de rock mai spre indie/hard, acum ca si-au luat numele de la filmul lui Don Siegel sau de la expresia consacrata, i dont know...




primul film al lui Steve McQueen dupa Cei sapte magnifici si in timp ce filma la TV serialul Wanted: Dead or Alive. Un aprig film de razboi, in traditia lui Aldrich, Sam Fuller, spre Peckinpahul de mai tirziu, cu o companie in Franta in 1944, in fata liniilor germane (linia Siegfried), care trebuie sa le faca fata.
muzica lui Leonard Rosenman (mort in aprilie 2008, am scris de el in post-ul The Car in blogul vechi), prezenta numai pe genericele filmului (cool, cu frezeuri eroice) , alb-negru, cu filmari de noapte. McQueen e anti-eroul, soldatul Reese, secondat de Bobby Darin, Fess Parker, Nick Adams, Harry Guardino, L.Q. Jones, Bob Newhart si James Coburn.


Coburn apare creditat mult mai tirziu, el si McQ erau prieteni si impartaseau aceiasi pasiune pentru karate (ambii l-au avut profesor pe Bruce Lee), au jucat si in Wanted: Dead or Alive, apoi in Cei sapte magnifici si Marea evadare.
Trivia McQueen: Steve McQueen did not socialize with the rest of cast because his character was anti-social and alienated himself from the rest of the squad.



la secventa-cheie cu cazemata a tras cu ochiul Spielberg in secventa debarcarii din Saving Private Ryan, ca si la The Big Red One al lui Fuller. Polonezul Homer (Nick Adams), un personaj interesant si insolit pentru povestile de gen, citvea cadre de arhiva intercalate cu ceea ce s-a filmat, o secventa interesanta la hanul din sat cu hangita si Calvadosul ei.




Filmul se termina abrupt, ceea ce mi s-a parut indraznet, dar am aflat ca pur si simplu nu au mai avut pelicula si Paramount nu a vrut sa mai bage bani si sa trimita, si Siegel (care l-a inclocuit pe regizorul initial, scenaristul Robert Pirosh, a carui versiune era mai comica, cu tot cu monologurile telefonice ale lui Newhart)



dvd gol de la Paramount, nici macar cu trailer care acum se gaseste la pret redus si in magazine-Diverta. O cronica competenta la dvdsavant !
7/10

recuperari: A Tale of Two Sisters (2003)

inainte de a iesi un alt crapy Hollywood remake (a tale of two sisters renumit acum The Uninvited ( 30 ianuarie 2009, US) am recuperat una din lacunele de baza din horrorul asiatic, Janghwa, Hongryeon / A tale of two sisters, de sud coreanul Kim Ji-woon (al carui excelent A Bittersweet Life -2005 mi-a placut si al carui The Good The Bad The Weird-2008 il astept cu pofta). Si sunt fericit ca Kim Ji-woon nu alaut-o pe urmele lui Hideo Nakata sau Miike sau mai rau, sa-si faca singur remake-ul, semnat de 2 baieti englezi debutanti, fratii Guard ! Nu, omul s-a apucat de facut lucruri in alte genuri, si eu zic ca bine a facut. Inflatia de ghoststory-uri, par in ochi si alte japonezisme, chinezarii, o fi atmosferica, dar eu m-am saturat, si ma zis ca nu mai vad neam filme cu fantome asiatice. Oricum genul era acolo acum 40 de ani, la Kwaidan si Onibaba. Ringu a pornit un nou val, la fel ca Scream in SUA, enough ! Francezii cu sadismul lor rafinat, italienii cu spaghetele cu ketchup si spaniolii cu umor negru, mi se par mult mai familiar. Revenind la cele doua surori, gimmickul e obvious.



am inteles ca filmul se bazeaza pe o veche poveste din folclorul local,
The movie is based on an old folktale by a Joseon Dynasty, about two sisters who died because of their stepmother and one of their stepbrothers acts. As ghosts they tormented every single new mayor in town until justice was made and their stepmother and stepbrother were sentenced to death. Being this true, I could also say that this folktale is about the supposed evil that lives within non conventional nuclear families according to South Korean tradition. Stepfamily? No, thank you.
in rest latura de caz psihiatric e ok, dar atmosfera incarcata, faptul ca de fapt nu se intimpla nimic si trauma gen Santa Sangre, et all, Sisters de Brian De palma all over (cred ca Kim Ji-woon e fan BDP, dupa cum se vede din A Bittersweet Life). Deci, probabil vazut acum 5 ani si enshpe horroruri in acelasi gen si remakeuri vomistice, poate as fi apreciat filmul la caum a fost el primit atunci (premii la toate horror fest-urile). Scenografia casei, atmosfera de Bergman /Kim Ki Duk si faptul ca de fapt e o drama psihologica si nu horror propriu zis, m-au facut sa rabd cu stoicism si sa ma bucur apoi la Surveillance al fetei lui Lynch.
6/10

recuperari: Le Cerveau (1969)

un alt film ratat de cind eram mic, Creierul sau The Brain (1969), dupa cum e cintat in secventa-titlu psihedelica de The American Breed ! Gerard Oury, dupa megasuccesele cu La Gande Vadrouille si le Corniaud se gindeste sa-l combine pe Bourvil cu starul de actiune dar si comedie, Belmondo, intr-un film amplu, cu o spargere epocala, intr-un tren in miscare ! Gérard Oury, Marcel Jullian si Danièle Thompson au scris scenariul, Alain Poire e producator, pregatirile au durat 2 ani ! Influentele se vad in tone de filme, de la Nea marin Miliardar la Mission: Impossible ! Desenul animat prin care Niven isi prezinta planul complicilor sai cred ca l-am vazut citat/furat/omagiat recent ! la fel, scena cu artificiile la castel, trucul a fost folosit si in Razbunarea panterei Roz !



Una din cele mai ambitioase productii franceze ale momentului, cu un buget de (azi) 50 de milioane de euro! filmat bilingv (cu introducerea lui Eli Wallach si David Niven in distributie !



care sa-i secondeze pe Bourvil si Belmondo... dar va sugerez varianta franceza) ! Scena in care Belmondo joaca alaturi de o pantera (Susanne), este antologica !!!


frumoasa Silvia Monti,
a carei aparitie la piscina siciliana e fulminanta !


un articol excelent despre productie si film la dvddrama , cu ocazia dvdului dublu de la gaumont, eu am vazut editia goala..

7/10

recuperari: Contraband (1940)

un thriller cu accente comice negre, pe linia Hitchcock/Lang dar si parte a efortului de razboi britanic. Gen 39 de trepte si Ministerul groazei, dar cu secvente mai amuzante decit la cei doi maestrii ai suspensului si terorii.
cunoscut si sub titlul Blackout, sub care a rulat in SUA, cu 8 minute taiate.


Scris de Emeric Pressburger (original story) cu Michael Powell si Brock Williams, regizat de Powell, cu Conradt Veidt in rolul principal, capitanul danze al unei nave si Valerie Hobson, mrs. Sorenson, frumoasa damoazala in pericol, aici insa ceva mai mult decit atit. Mult sarm dannez in film, de la restaurantul Vikingilor, the Three Vikings, cu bucatarul lui extravagant (Hay Petrie-in dublul rol al fratilor Skold), la bataia din bar, si dialoguile copioase, "Cum va cheama?/ Sunt domnul Anderson, Hans, Anderson/ Atunci noi suntem fratii Grimm !)-al treiela "frate Grimm" mi se parea f. cunoscut, numle lui e Peter Bull, e grasut, si da, era ambasadorul rus in Dr. Stangelove; primul "frate" e Leo Genn, iar al doilea, altfel obscur, Stuart Latham!
Cei doi sunt legati, Anderson si Sorensen, sunt legati fedelesi, rezultind o secvenat comentat pe net caS & M sau bondage.


mai interesant mi se pare refugiul nazistilor, un depozit cu busturi, si shootoutul inteligent decupat (influente in Living Daylights oare ?)



Optiunea pentru Conrad Veidt ca leading man e interesanta, el a jucat anterior in The Spy in Black, tot Powell/Pressburger si apoi va fi vizirul Jaffir in Hotul din Bagdad al lui Alexander Korda. Din pacate in 1943, dupa ce a devenit world famous in Casablanca, Veidt a murit datorita unui atac de cord. Veidt, a carui cariera s-a lansat cu Cesare, din Cabinetul doctorului Caligari (1920) este inspiratia pentru Jokerul lui Bon Kane din bnada desenata Batman (din Omul care ride al lui Paul Leni, 1928, revazut si in Black Dahlia al lui BDPalma). Veidt, unul din cei mai mari actori ai Germaniei si filmului expresionist a fugit din tara, urmarit de Gestapo pentu a fi asasinat !


Conrad Veidt cinta There's a lighthouse shines across the bay (1933).din F.P.I. Antwortet Nicht (1933, Karl Hartl). piesa titlu, Where the Lighthouse Shines Across the Bay. Filmul a fost un esec la vremea lui dar in 1980 a devenit un hit in Anglia (Disc-jockey Terry Wogan had played it as a request on his breakfast show and was flooded afterwards with letters asking for a repeat, info de aici).



**
copia de la Kino insa e obosita rau, ar fi cool sa scoata Criterion o editie noua avind in vedere cit Powell/Pressburger au publicat (Contraband a a aparut si in cofretul Kino din 2007 cu Film noir, cre include si Scarlet Strret si The Hitchhiker)

8/10