In the right hands, fear is the deadliest weapon of all. "
Ecranizarea romanului din 1961 al lui Alistair Maclean, si se pare ca sursa literara e superioara. produs de Elliot Kastner independent, filmat in America (Louisiana), si distribbuit acolo de Paramount,filmul englezului Michael Tuchner (Villain, Trenchcoat) e obscur, desi nu e lipsit de calitati. Ca multe alte filme ale perioadei are o cursa de masini excelenta (cu un Gran Torino), in primul act ! asta si datorita protagonistului, Barry Newman (din Vanishing Point) in stinga, cu pistol in mina, Dolph Sweet, in rolul Jablonsky, charcter actor excelent ! plotul are ceva de James Bond, cu un avion scufundat, un magnat petrolier, si piste false la greu in stilul lui Maclean, infiltrarea lui Talbot, si aflam greu despre ce e vorba de fapt. Ceea ce e destul de intrigant, dar filmul e cumva anti-climatic. woman of interest: Susy Kendall, intr-un rol preposterous, decorativa ca de obicei bad guys: John Vernon-ca de obicei eficient, si Bean Kingsley, in debutul sau pe ecran, creepy ! muzica de Roy Budd, jazzy, spre John Barry (alt element bond-ian) From the back cover:
“More than 50 of the finest musicians in Britain in the studio, including such jazz instrumentalist great as Ronnie Scott, Tubby Hayes, Kenny Baker, Chris Karan, Jeff Clyne… Ronnie Scott plays sax solo for the chase…”
dvd Optimum Releasing UK (plus canal), ca de obicei fara subtituri in engleza. In unele locuri dialogul; e anevoios.format: widescreen 2.35.1 extras: none film: 2 1/2 din 5, 5 din 10 ! soundtrack: 4 din 5 !
Tagline: Evil Lives Here ! the best thing on television lately ! really ! trilogie engleza (channel 4), extrem de intensa si de intunecata, bazata pe trei din romanele din Red Riding Quartet de David Peace. Scanariu dens de Tony Grisoni, colaboratorul lui Terry Gilliam. Actiunea se petrece "in the year if our lord 1974, 1980 si 1983", sunt trei filme distincte cu trei personaje centrale diferite (pe rind, Andrew Garfield, Paddy Considine, Mark Addy), dar sunt legate de aceaisi poveste sumbra, care incepe cu rapirea si uciderea unei fetite imbracate in rosu (de aici RED Riding si de la cel e trei directii din Yorkshire). cel mai asemanator ca stil si intunecare cu trilogia Millennium a lui Stieg Larsson, dar aceasta e mai intunecata si vorbeste despre coruptie al nivelul politiei si politicienilor, bazata se pare pe ceea ce se intimpla in Anglia anilor 70. trei regizori diferiti cu modalitati diferite de expresie: -1974, Julian Jarrold (Brideshead Revisited, Kinky Boots), filmat pe 16 mm- format 1.85.1, -1980-James Marsh (The King, Man on Wire), filmat pe 35mm, format 2.35.1 -1983, Anand Tucker (Shopgirl, Hilary and Jackie) -filmat pe Red One, widescreen format 2.35.1 -mentiune speciala pentru rolul lui David Morisssey, politistul Maurice Jobson, liantul filmelor ! Participa in roluri pivotale, Warren Clarke, Sean Bean si Peter Mullan ! filmele au avut release in cinema, separat in SUA, cu succes critic remarcabil. Bineinteles ca in lucru e si un remake, la Columbia, cu Scottfree, compania lui Ridley si Tony Scott, cu optiunea lui sir Rid de a regiza. Aceasta a dat in lucru scenariul lui James Vanderbilt (Zodiac). Se asteapta rezultatele de BO ale remakeului lui Fincher la Fata cu tatuajul de dragon, pentru a marketa mai bine Red Riding, in aceiasi zona de thriller sumbru rated R. 4 1/2 din 5, 9 din 10 !
am vazut si BUNRAKU si-i pun aici afisul, ca sa fiu sigur ca revin. Am promis sa tot postez despre filmele pe care le vad dar cred ca procentul e tot de 30 %, nu ajung la mai mult. Nu stiu, vad eu prea multe filme (desi din ce in ce mai putine :), sau imi ia prea mult sa postez despre unul din ele, etc ! Adevarul e ca sunt prea lenes, blogul e prea putin interactiv si totul e moca, so it is. dar Bunraku e unul din filmele pe care-l asteptam de mult cu curiozitate, a fost filmat in Romania in 2008 si numeni nu a mai auzit nimic de el. Toti cei care au lucrat la film au zic ca era haos si n-au inteles nimic, pai, da efectele de post productie au durat 2 ani sa fie gata. La vremea filmarilor s-a facut tam tam pentru ca erau A list-eri in Romania: Josh Hartnett, Woody Harrelson, dar mai ales din cauza lui Demi Moore, de Ron Perlman nu s-a prepelit nimeni. in fine, filmul lui Guy Moshe (nume despre care o sa mai auziti!) e un combo excentric, care imbina diferite genuri si creaza o lume paralela. Influente de eastern si western, in care lucreaza impreuna samuraiul Yoshi(cintaretul japonez Gakt, care pe mine nu m-a impresionat, si vorbeste si prost engleza, Toshiro Mofune it ain't) si gunslingerul fara nume(Hartnett), amindoi axati pe ideea unei razbunari impotriva woodcutterului Nicola(mi-as fi dorit un bad guy mai inteligent si mai putin taietor de lemne ca Ron Perlman). Woody e barmanul smecher care ajuta eroi, si are si el un motiv, iar Demi Moore e femeia intretinuta a baronului-adica taietorul de lemne.
Un mambo jambo futurist (intr-o lume viitoare unde sunt interzise armele de foc!), cu elemente de Sin City, Matrix, Kill Bill, Westworld, etc.. similar oarecum cu Sucker Punch si cu Scott Pilgrim vs the World, partea Kick Ass ! dar are un titlu inedit, (Bunraku este un teatru tradițional de păpuși japonez-Ningyō jōruri), un super-design de culori vii (imagine Juan Ruiz-Anchia; scenogarf Chris Farmer), si o coregrafie eleganta, pe muzica jazzy a lui Terence Blanchard ! Naratorul este Mike Patton de la Faith No More si Mr. Bungle, n-am reusit sa am prind daca are ceva si un soundtrack, e o piesa Juno Reactor dar n-am dat de ost deocamdata. cel mai bun din film, Kevin McKidd, as Killer Nr. 2, care semana cu un James Woods tinar. actori romani mai mult sau mai putin penibili, in special generalul batrin (Theodor Danetti, intr-un rol unde se cerea calar un actor de la ei) si seful politiei (mr. Iures cu barab lui Alexandru Ioan Cuza). Si in primul rind dauneaza filmului sa fie vazut de un roman, si sa recunoasca prea multi actori care tot apar episodic durata prea lunga strica ritmul de mai multe ori, plus ca e obositor, altfel virtuos si chiar original. O multime de set-piece-uri, aerul de artificialitate, si de muzical, regizorul chiar zice ca a fost inspirat de Gene Kelly si de alte musicaluri ! Si probabil de Seijun Suzuki si Tsui Hark ! Variety zice:
It's a pic that's akin to a terrarium of plastic flowers -- gaudily decorative, but airless and lifeless
. din pacate cred ca ar fi cistigat mult vazut in cinema, ultrakinetic si hipervizual si mega-colorat :). dar faptul ca totul e prea bidimensional si nu-ti prea pasa de ce se intimpla e de neiertat ! -uite un film 2 D care arata ca un 3 D si care ar fi fost chul in 3 D (dar l-au inceput inainte ca febra sa ia amploare) format widescreen-2.35.1 2 1/2 din 5, 5 din 10 ! potential de revizionare, cred ca mai ales stoned sau cu baietzii+ drinks !
In fine am recuperat si eu Never Let Me Go, care a a avut sneak peak la Dakino 20 in toamna lui 2010, si apoi a iesit hush hush in cinema anul asta la noi. Trebuie sa marturisesc ca m-am dat dezamagit si stiam ca e ceva cu twist cu acest film al lui Mark Romanek, dar ma asteptam sa fie ceva mai bun ca _SPOILERS_acest cloning, The Others, Children of Men.
Tot plotul amanuntit pe wikipedia.
Filmul; e f. trist, downbweat, (asa o fi romanul original al lui Kazuo Ishiguro-The Remains of the Day), altfel e frumos, dar not for me. Feelingul british de Atonement, Merchant-Ivory, dus in zona Children of Men /The Island, dar fara evadare, action, cu o resemnare tacuta (minus un urlet al lui Andrew Garfield).
Muzica trista de Rachel Portman, filmat frumos si elegiac, dar de ce au creat o distopie in 1952 in loc sa-l duca intr-un viitor gen Gattaca si sa-l faca mai credibil ? Am stiut ca e ceva in neregula cind am vazut citatul de opening, pentru ca stiam ca in 1952 n-a avut loc nici o descoperire stiintifica care sa mareasca durata vietii la peste 100 de ani. Si am stiut totul in momentul speech-ului profesoarei in care le spune copiilor ca nu au viitor. Oare de ce ? Dar plot-ul mi se pare preposterous, si chiar daca il cumperi, trebuie sa empatizezi cu personajele, which I didn't. Totul e povestit de Carrey Mulligan (pe care o prefer in O educatie si in Drive), in vo, fragila si efemera si trista. E un film despre pierdere, prietenie si dragoste, dar sincer, personajele nu m-au convins sa empatizez cu ele. Asa ca ramine un peisaj frumos si gol, ca plaja cu o barca esuata pe ea, simbolul acestor vieti donate, totodata metafora social pretentiasa pentru clasele sociale de jos care-i hranesc pe cei "alesi".
21/2 din 5, 5 din 10 !
