De ce as apara eu un film despre care insusi Mickey Rourke
spune ca e "terrible" ? Si dupa aceea retracteaza, isi cere scuze pentru ca regizorul i-e prieten din copilarie, si apoi comenteaza din nou negativ-in pur stil Rourke. Pentru ca de asta tin eu la el...
Si pentru ca
Passion Play nu e. I've seen worse. E a real angel heart dar conceptul e atit de ridicol aparent incit inteleg detractorii. In plus totul functioneaza mai putin datorita lui Rourke, care e greu credibil in rolul lui Nate, un washed up ex junkie trompetist de jazz. Ar fi fost frumos pentru Mickster din perioada Angel Heart. Si functioneaza daca o vezi pe Megan Fox (Lily) cu aripi si cum da din ele, si nu te amuza involuntar. Asa cum s-a intimplat la Toronto, TIFF anul trecut, pare-se intr-o versiune de montaj intermediara. Am scris despre film pe cind se anunta
aici.
Passion Play face parte din categoria off-the-wall, non-marketabil, imperfect. E un fairy tale, pe zapada, stilizat, oarecum mi-a adus aminte de Trouble in Mind al lui Alan Rudolph, un alt curio. Nu e un film mai pretentios stilistic ca Rumble Fish al lui Coppola la vremea lui, de exemplu. Sau ca
The Limits of Control al lui Jarmusch (mi-a venit in minte re; Bill Murray).
Scenaristul Mitch Glazer, care a scris filmul as a love letter (zice ca incearca de aproape 20 de ani sa-l puna pe ecran !) si l-a regizat, ca un adevarat debutant, punind in el la greu, pretios si artsy, dar anii 80 artsy, neon noir, filmat flamboiant de Christopher Doyle, cu un set design conceptual de austriacul Waldemar Kalinowski, care a lucrat mult cu Mike Figgis, cu muzica grea si frumoasa, wall to wall alui Dickon Hickliffe de de la Tindersticks, un alt score de-al lui ascultat recent in
Texas Killing Fields).
-o cronica zice bine, ca in miinile unui nebun precum Jodorowski rezultatul ar fi fost altul..cronciile tot mentioneaza de Lynch dar orice e in zona asta suprarelista in America trebuie sa fie Lynch, nu ? Asta pentru ca nu au vazut Bunuel, si pentru ca prezenta si fascinatia gangsterilor tine de cinema ? Secventele de la casa lui Murray si zapada mi-au adus aminte de Seijun Suzuki de exemplu, din Tokyo Drifter.
Si mai avem Wenders (Paris Texas, Wings of...), si e la fel de flawed ca multe Wenders-uri (million Dollar Hotel de ex.), sa zicem prea european ca sensibilitate pentru americani. Iar in film isi face loc Brute Force al lui Jules Dassin, cu Burt Lancaster, film noir clasic, la care se uita Lily si Happy (Mike) Shannon. Kelly Lynch, sotia lui Glazer, e prietena lui Mickey, Rhys Ifans are 2 scene si muzicianul
Solomon Burke, care a murit anul trecut, are o aparitie as himself.
Chimia dintre Rourke si Fox e extrem de interesanta, la un moment dat ma simteam extrem de voyeur, fetisit, ea este e ireal de frumoasa si Mickey e straniu de urit.
E o legatura tragica, indizolubila. Passion Play indeed.
Iata
ce zice Bill Murray, care ca un favor fata de prietenul sau, Mitch Glazer, care a scris
Scrooged, a inlocuit un actor, si astfel rolul sau a devenit mai important si scene stealing..rolul gangsterului Happy Shannon, oarecum asemanator de rolul sau din Mad Dog and Glory.
-I have this friend of mine now, Mitch Glazer, who wrote a screenplay that he wanted to direct. And some actor jumped, just got terrified at working with Mickey Rourke. Just jumped. And lost his balls, really. [Extensive Googling reveals he's talking about Toby Kebbell.] And Mitch called me and said, "I'm dead. I shoot in nine days." And the open part was much more interesting than what he originally wanted me to play. [beat] The movie is such a long shot. So impossible. But I live to go down with those guys that have no fuckin' chance. It's like that Tim Robbins movie I did. What was it called? About the '30s?
-Cradle Will Rock?
-Yeah. Okay, so I see the script, and he goes, "Whaddya think?" And I said, "It doesn't have a chance. It doesn't have a chance in hell, Tim! [laughs] But you know what? I gotta like you for trying." Those are my people, you know? The ones who are going to crash and burn.
si
un interviu excelent din Vanity Fair cu Mitch Glazer, care zice ca e prieten cu Micksterul de la 15 ani, si ca mama lui (careia i-e dedicat filmul) l-a inspiarat pe Mickey sa devina actor, aratindu-i filmul
A Place in the Sun. Si ca Mickey i-a tras-o sorei lui :)
Parerea mea e ca e unul din cele mai bune filme ale lui Rourke recente, si-n plus il face sa stea pe ecran la greu, de la The Wrestler cel mai mult screen time,
Megan Fox e superba (cel mai bun rol al ei, no biggie aici) si Glazer zice ca a vrut un look de Gene Tierney sau Ava Gardner, filmul e o poezie, chiar daca pare pretentios, sau am eu un soft spot pentru toti cei involved si am avut si o zi elegiaca.
potential de revizionare; desigur, si potential de a-si schimba reputatia si de a deveni film cult pentru citiva.
format; 2.35.1
3 1/2 din 5, 7 din 10 !
Bazat pe o povestire de Robert Graves, cel cu Claudius imparat si zeu, si scenariu de Michael Austin, cel care l-a contactat pe producatorul Jeremy Thomas, The Shout e trecut la categoria horror supranatural, dar e la fel de mult o drama existentialista, si un threesome, bazat pe dominare, intr-un setting englezesc clasic, in timpul unui meci de cricket pe pajistea de linga un azil de bolnavi mentali, in care multe lucruri care se intimpla s-ar putea sa nu aiba loc. Este o poveste in poveste in poveste si Strigatul din titlu este un mecanism de teroare si aparare aborigen, care te omoara pe loc...
Cast impecabil: Alan Bates (la care m-am gindit de dimineata, apropo de Ken Russell si Ollie Reed si Women in Love) in rolul lui Crossley, care si-a petrecut (sau nu) 18 ani in desertul australian, John Hurt ca un muzician si sound effects producer, Susannah York, sotia lui, triunghiul shout-ului, secondati de Tim Curry si Robert Stephens.
regie si mai impecabila :): polonezul Jerzy Skolimovski e chemat in Anglia dupa ce Thomas vazuse The Deep End, filmul are acea calitate magica de a te afla sub puterea unei vraji (despre care se vorbeste in film), si se joaca si cu frecventele temporale. Alte referinte: Joseph Losey si Alain Resnais. Si Possession al lui Zulawski, cit si Antichrist de LVT.
un interviu exhaustiv cu producatorul Jeremy Thomas, al carui al doilea film a fost
. El l-a ales pe Skolimovski, dupa ce a vorbit cu Nicolas Roeg si acesta a pasat. E oarecum un film asemanator cu Don't Look Now al lui Roeg, sau cu The Last Wave al lui Peter Weir.
o cronica amuzanta pe intelesul tutuLor de Zombie 6 aici
-Muzica de Tony Banks si Mike Rutherford de la Genesis, se gaseste pe albumul lui Banks, "A Curious Feeling", anume prima piesa, From the Undertow !
. Chestia cu efectele de sunet aduce oarecum a Exorcistul. Premiul special al juriului la Cannes, in 1978, ex aqueo cu Ciao, maschio al lui Marco Ferreri.
-imaginea de Mike Molloy, DOP australian care a mai lucrat pentru Jeremy Thomas de la prima sa productie, Mad Dog Morgan, la The Hit si debutul sau regizoral All the Little Animals, format: 1.85.1.
dupa cum scrie pe net:
"This film's power lies in its refusal to solve the riddle."
9 din 10 / 4.5 din 5 !
