Stridulum aka The Visitor (1979)

din categoria rara avis (am pus avis pt ca filmul e si aviar): has to be seen to be believed !!!! de aia o fi si globul ocular pe afis, desi macaronarii (daca cineva se ofenseaza o sa le zic broscarii;) au o obsesie pentru globul ocular, de la Argento care-l taie cu briciul sau ii pune lame, la Lenzi cu Eyeball-ul lui, etc, s.a. altfel posterul e capodopera, n-are cam nic o legatura cu filmul, deci ace, brice si carice...pardon burice si ventrice... n-am reusit sa ma lamuresc ce insemna titlul, puyea sa-i zica si Latrine daca era sa fie, dar e un alt ripoff de Antichristul/The Omen/ din epoca, co-scris si produs de titanul Ovidio G. Assonitis, regele rip-offurilor(Chi sei? aka Beyond the Door, Tentacule, Choke Canyon). Si regizat de un fost asistent al lui Fellini (la 8 1/2 non plus !), aici sub pseudonimul Michael J. Paradise, pe numele lui de paste, Giulio Paradisi. Cu un cast de A plus insa...John HUSTON, Glenn Ford, Mel Ferrer, Shelley Winters (nu ca Shelley si cu John H nu au jucat in Tentacule inainte de asta, another day another dollar), ahem, Lance Henriksen...shiiii Sam Peckinpah (mai mult un glorified drunk -?-cameo...ca l-au si dublat saracu...) si niste secvente ireale, un prolog psihedelic, vag Jodorovskian, si Franco Nero as Jesus Christ, inconjurat de copii chei...gluma perfecta a unui user tik: OMG!! Franco Nero is so delicious looking, I can finally understand why Linda Blair wanted Jesus to f**k her... plus secvente sportive, un meci de baschet care l-ar sparge si pe Friedkin (v. Blue Chips) si o performanta de patinaj artistic plus Nadia la birne si paralele, o victima perfecta, Joanne Nail, mama fetitei, care pateste tot ce se poate pati si inca pe deasupra... dintr-o croncia copioasa de pe The Forgotten:

Based on this effort -- Paradisi (Or Michael J. Paradise), a former assistant director to Fellini -- is a filmmaker worthy of further study, for his constantly gliding, probing camera, epic sense of space, and possibly congenital insanity. None of his other films appear to be available, but I list them in case they come your way: rock musical Terzo Canale (1970), Ragazzo di Borgata / Slow Boy (1976), Tesoro Mio (1979), Spaghetti House (1980). I covet his career.

Muzica de Franco Micalizzi(Italia a mano armata, La banda del Gobbo), tema principala se gaseste pe youtube, la fel ca si alte bucati din soundtrack si alte piese de Micalizzi. E un disco f. interesant care-mi suna foarte cunoscut, cu tot cu orchestra si sunet de stroboscop, si fierbator de ceai, si de putin Shaft...de fapt cred ca-mi aduce aminte de versiunea disco la Asa grait-a Zarathustra, pe scurt o capodilavora a epocii ! extras; biografii, nu ca filmul n-ar fi de ajuns. Si pe deasupra e si varianta uncut, aparuta in 2008 la Stormmovies in italia. Canalul de engleza insa e de baza, filmul se intimpla in Atlanta, Georgia (de acolo sportivismul, au preconizat Olimpiada clarvoiantii paradisi si assonitis) inclasabil deci fara nota. They dont make em as they used to :-), and surely Sam would say, if they do another one, killeem !!!