Höt Stuff

Höt Stuff

"It's hot tonight, too hot for talking"
(Alice Cooper)


For writing too. Nu ştiu de ce, sunt sigur că şi pentru reading. În fiecare vară scriu câte un articol aleatoriu şi exhaustiv despre schpritzuri de vară, mojitouri, călduri, mamaia vice, adică cronică de film mai impresionistă şi mai gonzo decât o fac de obicei (pentru că unii au impresia că scriu doar cronică impresionistă şi gonzo şi trebuie să-l menţionez pe Brian de Palma în fiecare articol, nah, c-am făcut-o iară).

În mod normal ar trebui să scriu despre Rolling Stones, aşa cum plănuiam data trecută, dar am predat articolul înainte de înfăptuirea concertului, pentru că altfel m-aş fi jeluit cu proasta organizare, lipsa de apă, coada la bere şi filtrele bush-iste, aşa cum nu am mai văzut. Şi cu menţiunea că am fost şi la Budapesta la următorul lor concert, unde era şi mai cald şi mai aspru, dar se intra în 2 timpi şi trei mişcări, se distribuia apă minerală, gratis şi în pungi, şi te lăsau să intri cu sticluţele tale de apă sau suc, doar că le scoteau dopul. Mai erau şi nişte tunuri de apă care funcţionau în faţa scenei. Iar la chioşcuri se vindeau Finlandia, Jägermeister, Unicum şi alte mărci neinterzise de firma Rolling Stones, chiar şi bere Gösser la cutie de 33 ml. Şi nimeni nu i-a aruncat lui Mick Jagger în cap cu nimic. Egészségedre! OK. Back to the movies.

N-am văzut încă Simpsons The Movie, Lord of the Rings meets Beowulf rusesc (Wolfhound / Volkodav), 1408 (nu anul, ci camera horror a lui Stephen King), şi nici partea a treia a aventurilor lui Jason Bourne, premiere de august când oraşul va fi şi mai pustiu şi sălile mai răcoroase, dar probabil degeaba. Despre Harry Potter şi ordinul Nicu Covaci, pardon Phoenix, nu pot să scriu, că nu l-am văzut, explicaţia e simplă, Keith Richards m-a împiedicat (who made who, Potter or Richards, Keith rulez), poate n-aţi înţeles că motivul pentru care am văzut Pirates of the Caribbean a fost Keith şi numai Keith, adică modelul lui Johnny Depp, fiul adoptiv al lui Keith pe care îl numeşte afectuos, "asshole". Ce ar mai fi? Despre Transformers am bâiguit în scris pentru că aşa ceva nu vezi cu una cu două, mai exagerat şi mai deşănţat, la Spider-man 3 poate am fost cam generos, la fel ca la X-men 3 anul trecut, dar au fost singurele dăţi când am scris despre respectivele francize.

Se pare că Bruce Willis şi computerele greu de ucis nu impresionează spectatorul român topit de căldură, mă aşteptam să-l vadă mai mulţi daiharzi. Ocean's Thirteen e de treisprezece ori degeaba, 28 Weeks Later mi s-a părut total inutil şi gratuit şi ultra-violent, iar Host / Gwoemul/ Monstrul, Inland Empire şi Zwartboek / Lista neagră a lui Verhoeven rulează în cîte o copie fiecare, deci sunt pentru cinefilii împătimiţi, care însă fac pariu că le-au văzut. Mi-a mai rămas Alpha Dog, al cărui DVD stă pe raft, dar aştept să se mai răcorească.

Notă: Hot Stuff e o piesă Rolling Stones de pe albumul Black and Blue din 1976, dar şi un film din 1979 care a rulat la noi cam tot pe atunci, sub titlul Marfă furată (cu şi de Dom DeLuise), acolo piesa titlu era cântată de Jerry Reed. Şi acum, după voie, un schpritz (anul ăsta Chateau Cotnari a fost o vreme cool), sau un mojito, sau un ceai fierbinte!!!

Şapte Seri, iulie 2007