Louisiana Red live at Hard Rock Cafe

Louisiana Red si Nightlosers pe 22 martie 2008 la Hard Rock cafe, Red (born Iverson Minter, 1932, Bessemer, Alabama, United States) are 76 de ani !!!! wow !

aici o versiune chul la Wild Thing live in Germany cu Red si Eric Burdon

Sweet Blood Call (same with Burdon): "How can I miss you, Baby, with my pistol in your mouth?"





& Hanno in smoke

film cult: THE TRAIN (beauty and the beast)

Paul Scofield, maan, de ce oare n-a jucat un James Bond villain -ar fi fost perfect, e unul din cele doua roluri pe care le-a jucat inainte de A Man for All Seasons sia dtorita lui The Train (1964) este mult mai memorabil. un actor care l-a urmat ca stil si prezenta este Stephen Berkoff.

beauty and the beast, multe conotatii., beauty: tablourile, arta., sacrificiul.
the beast: nazistii cu uniformele lor batoase, obsesia colonelului Von Waldheim, trenul in sine si masinariile de fier si otel, razboiul in general.

am vazut filmul la Astra, Brasov, pe 16 mm, in sala mica, de protocol, cind eram in liceu, la o vizonare instructaj pentru cei din intreprinderea cinematografica (cca. 1986) cu tata, prezentat de Radu Aneste Petrescu, cu care dupa film am avut o discutie interesanta si instructiva, sursa de inspiratie, pe care i-am povestit-o apoi cind i-am devnit student. Tata era mare fan de filme cu o anume morala (Last Train from Gun Hill, Rio Bravo, Expresul lui Von Ryan, Marea Evadare) si de multe ori vorbeam despre Trenul si imi dadea ca exemplu ofiterul neamt interpretat de Scofield, pentru care obsesia personala aabsurda reprezenta singura realitate, in timp ce in jurul lui lumea se facea praf. Azi, dupa ce Scofield a murit (imi aduce aminte mult de Peter Finch si Albert Finney, acelasi gen de actori britanici) mi-am dat seama vazindu-l pe dvd mai viu si mai nebun ca niciodata ca traieste pentru totdeauna. Din perspectiva mea el este punctul nr unu de atractie al filmului lui Frankenheimer (pe care-l tineam atit de bine minte, desi l-am vazut o singura data, acum aprox. 22 de ani).


Colonel von Waldheim: "Labiche! Here's your prize, Labiche. Some of the greatest paintings in the world. Does it please you, Labiche? Give you a sense of excitement in just being near them? A painting means as much to you as a string of pearls to an ape. You won by sheer luck: you stopped me without knowing what you were doing, or why."

initial trebuia sa fi regizat de Arthur Penn pe un scenariu mai intimist dar Burt Lncaster l-a dat afara si l-a adus pe regizorul sau de la Young Savages, Birdman from Alcatraz si Seven Days in May, Frankenheimer care a schimbat filmul si a pus trenul in prim plan si actiunea non-stop realista. Filmat in alb-negru in Franta de Jean Tournier (Ziua sacalului, Moonraker) si Walter Wottitz (Ziua cea mai lunga, Armata umbrelor), cu participarea lui Wolfgang Preiss, Michel Simon, Jacques Marin, Jeanne Moreau, Suzanne Flon si doi actori cult, Howard Vernon si Donal O'Brien (euro-trash), de partea nazista...muzica lui Maurice Jarre imi aduce aminte pe alocuri de un sound din filmele riomanesti (Tiberiu Olah, la Sergiu ceva, probabil preluat de aici). O influenta sigura asupra multor filme, de la Riders of a Lost Ark la Schindler's List si chiar Die Hard.



mai ales ultimul act, extrem de tensionat in care obsesia devine duala si duelul , tablourile pentru care merita (?!) sa risti si sacrifici atitea vieti...
Colonel von Waldheim: (contd.)"You are nothing, Labiche -- a lump of flesh. The paintings are mine; they always will be; beauty belongs to the man who can appreciate it! They will always belong to me or to a man like me. Now, this minute, you couldn't tell me why you did what you did."

9/10

Warren Zevon: Stand in the Fire

mi-a venit albumul lui Warren live din 1981, extended, pentru prima oara pe cd la rhino in 2007, wow!
si am gasit pe amazon un poster de vinzare. din turneul din 1995: "something happens"...
imi place la nebunie ca, impresionat de dressed to kill, warren schimba versurile (chestie uzuala la fiecre versiune de altfel) la Wewewolves of London, "little old lady got mutilated last night...Brian De Palma did it", parca imi amintesc de un post de anul trecut unde am mai mentionat asta...

Violent City / Citta Violenta (1970)

film cult # 10: Violent City aka The Family
14 martie 2008
da, poate ati observat, filmele cult sunt mai mult italienesti. Acesta se numeste in original Città violenta si a fost facut in 1970 de Sergio Sollima, celebru pentru trilogia sa de westernuri cu Tomas Milian si pentru seria Sandokan.


Dar Sollima, cineast angajat plotic de stinga, a facut si doua filme politiste excelente, Violent City si Revolver. Peste media genului predilect italian din anii 70, politiotescho, si precursor al genului (v. post Milano Calibro 9 anul trecut).

Jill: "Why is it when I'm with you I always end up in the middle of blood and violence?"
Charlie: "Well it happens the whole city is full of blood and violence. You only see it when you're with me."

Este si un film major pentru starul sau, Charles Bronson, in primul rol important alaturi de sotia sa, Jill Ireland, cu carea facut 15 filme. Si un preambul la The Mechanic, filmul din 1972 al lui Michael Winner, unde Bronson este tot asasin profesionist, la fel ca aici. Cunoscut in America sub titlul The Family, a fost filmat la New Orleans, in insulele Antibe si in studio, la Roma. Beneficiaza de o cursa de masini gen Bullit, si un bad guy interpretat de Telly Savalas. Apar si Michel Constantin si Umberto Orsini. Muzica atmosferica de Ennio Morricone, co-scris (rescris) de Lina Wertmuller. Este o combinatie de film politist cu film noir, cu o femme fatale interesanta, mai ales pentru filmografia lui Ireland, citeva set-piece-uri excelente-curse de automobile, (responsabil cu cascadele auto, Remy Julienne), plimbarea cu barca prin mlastinile din New Orleans, si mai ales finalul. Din situl francez Histoires de tournage aflu ca de fapt Sollima a vrut sa faca un remake liber la Out of the past al lui Jacques Tourneur (dixit si Tarantino).

Recenzia lui Ebert din 1973 (a vazut filmul dupa Mechanic !!!) are 2 chestii interesante:
"

Anyway, the clue to a Bronson movie is that he hardly ever talks. In one scene in "The Family," for example, Telly Savalas offers him a drink. "I'm not thirsty," Bronson rejoinders. Savalas thereupon launches into a three-minute dissertation on love, marriage, sex, loyalty, fidelity, mutual understandings, trust and friendship (he plays a gangster, if you have not already guessed). At the end of this outburst, he again asks Bronson to have a drink. Bronson: "I TOLD you - I'm not thirsty." End of scene. (….) One thing's for sure, Charles Bronson would never have made it in radio. "

8/10, 4 din 5

Leonard Cohen la Bucuresti

ce se scoate stadionul Cotroceni ...noroc ca nu mai exista nationalul...dupa ce a fost botezat de Elton John si repus pe harta de Deep Purple, ambele-concerte cu probleme, unul de intrare, altul de sonorizare, iata vine Kylie milog sa (in)cinte, apoi Lenny Krazvitz, si sunt curios daca si cum o sa le intre scena celor de la Maiden pe el...pt Somewhere in Time Tour. Dar va fi inobilat de Leonard "I'm your man" Cohen, in Romania pe 14 iulie. Nu stiu daca e cel mai potrivit loc, dar cu siguranat e cel mai important concert al anului in Romania, pina acum. In primul rind Cohen are 74 de ani, dar nu e o idee rea avind in vedere cita lume a auzit de el in Romania, de i s-au tradus si biografia, si cartea si versurile. Pe 10 martie Coehn a fost bagat in Rocknroll Hall of Fame, odata cu Madonna si John Mellencamp. Este cel mai batrin artist de acest gen si mai respectat ca poet si literat decit Bob Dylan. Tot prin zona Cohen va cinta si la festivalul Sziget.

Canni Arrabiati / Rabid Dogs (1974)

film cult # 8: Canni Arrabiati
1 martie 2008
sau Rabid Dogs, sau Semaforo Rosso, sau in versiunea 2002, Kidnapped.

este un film de Mario Bava dar probabil cel mai modern si mai atipic pe care l-a facut, un road movie thriller violent si cinic din 1974, dar care a stat incuiat pina in 1997 cind actrita Lea Lander (aka Kruger) a cumparat finalmente drepturile si a pus laolalta un rough cut intitulat Canni Arrabiati.

povestea unei spargeri care merge prost si fuga continua cu luare de ostatici intr-o masina, filmul fiind in timp real, filmat in cine-verite (cu camera facind efectiv parte din poveste (se afla in masina cu protagonistii) dind senzatie de imediat. Doar pentru senzatia de caldura sufocanta si atmosfera de cocleala, si tot ar ramine antologic. Soferul e Ricardo Cucciolla (Sacco din Sacco si Vanzetti), banditii sunt Dottore-Maurice Poli, Bisturi-cintaretul Don Backy pe numele lui real Aldo Capone si 32 (trentadue! ) Luigi Montefiori (aka George Eastman), iar ostatica Maria e Lea Lander (unul din fotomodelele din Sei donne per l'assasino aka Blood and Black Lace)

undeva intre ceilalti doi "hot" dogs, Straw Dogs si Reservoir Dogs. Am suspectat ca Tarantino ar fi tras cu ochiul dar n-avea de unde pentru ca filmul nu era available si cine l-a vazut l-a vazut dupa 1997. Dar pe coperta dvdului aparut initial (si acum oop) scrie: "like Quentin Tarantino remaking Last House on the Left—inside a moving car". Senzatia de film grindhouse insa exista pe undeva.

vazut din colectia Mario Bava part deux, cu ambele versiuni (o recenzie de dvd excelenta aici) si sincer, sunt de acord total cu Tim Lucas, biograful lui Bava si editorul lui Videowatchdog, care prefera rough cut-ul din 1974 scos de Lander de la naftalina, cu muzica lui Stelvio Cipriani incropita atunci si cu un dubbing prost decit cea remasterizata cu scene filmate in 2001 de Lamberto Bava cu sprijinul financiar al lui Alfredo Leone, producatorul lui Bava cu care s-a certat definitiv apropo de Lisa and the Devil, reeditata de acesta drept bashina House of Exorcism. Muzica din 2002 e insipida si cu un cintec de prost gust pe genericul final, cea din 1974 este o singura tema, excelenta, care se repeta la paroxism si care seamana cu alte teme facute de Cipriani pentru diverse politioteschi. Parerea mea e ca varianta Kidnapped e un cash-in care vine in urma succesului cult al versiunii 1997 si e o scuza jenanta pentru a dilua ceva din forta filmului, ar fi putut sa lucreze pe copia exitstenta dar nu ar fi putut obtine un nou copyright. Se pare ca toti cei care au vazut filmul sunt de aceaisi parere deci vafancullo lamberto, you're a hack anyway! Canni Arrabiatti seamana mai mult cu un Polanski timpuriu (Cul de sac si Cutitul in apa) decit cu vreun alt film de Bava (dupa cum spune Lucas, e un film de gioovanotto, young gun, plin de energie si de forta care experimenteaza) sau filmele italiene ale timpului (Autostope Rosso Sangue si Musca si fugi par a fi trase din el). si e unul din cele mai bune thrillere pe care le-am vazut ever. Punct.


povestea pe larg:
Originally shot in 1974 under the title 'L'uomo e il bambino', this film was shelved when one of the film financial backers died and ownership of the picture became entangled in bankruptcy proceedings before post-production had been completed, which prevented its theatrical release. The film sat on a shelf for almost 25 years until actress Lea Lander rescued it from oblivion by helping finance a DVD release: a new short prologue was shot, according to Bava's original script, and editing and scoring were completed using existing available materials. In 2002 producer Alfredo Leone and director Lamberto Bava (Mario's son), allegedly dissatisfied with the DVD edit, produced a new restored version of the film. Lamberto Bava and his son Roy shot additional footage and original composer Stelvio Cipriani created a new complete musical score (though the DVD release employed some of Cipriani's cues and themes, the film was never properly scored in 1974). This restored version, produced by Kismet Entertainment Group and retitled "Kidnapped", premiered theatrically in the US on May 31, 2002 as part of a Mario Bava retrospective at the American Cinematheque's Egyptian Theater in Hollywood

10/10