Mountains of the Moon

intre Paul Newman si Animest am recuperat un film pe care vroiam sa-l vad demult. Mountains of the Moon a iesit in 1990, regizat de Bob Rafelson, unul din visurile sale din anii '60. Cu doi actori englezi, Patrick Bergin si Iain Glen in rolurile exploratorilor (sir) Richard Burton si John Hanning Speke, care au plecat in 1854 in Africa in descoperirea Muntilor Lunii, anume originea Nilului. Din cite stiu eu, filmul (produs de Carolco! care au dat faliment citiva ani mai tirziu dupa Cutthroat Island) a fost un esec groaznic (4 milioane $ incasari in SUA).

Fara staruri (ma gindeam cum ar fi fost proiectul pentru Newman si Redford, sau Beatty si Nicholson sau poate Bruce Dern !), pe un subiect academic, filmat in locatii africane (de Roger Deakins, ciudat ca e 1.85 si nu l-au facut in panavision ), ambitios, old-fashinoned. Dar un clasic, in stilul lui David Lean, din care se simte ca e un film personal pentru Rafelson (alegeri extrem de offbeat si personaje personale, in genul celor din filmele sale de inceput, Five Easy Pieces, King of Marvin Gardens). Totodata e si ultimul film bun al sau (daca nu pun la socoteala Poodle Springs pentru HBO in 1998). Se pare ca a avut acces la proiect duap succesul lui Black Widow, thrillerul lui din 1987, si singurul film pe care l-a regizat in decada 80 ! MotM e scris de William Harrison (bazat pe cartea lui din 1982, Burton and Speke), filmul sugereaza o conotatie homosexuala din partea lui Specke fata de masculinul Burton.


Prietenul lui Oliphant, interpretat de Richard E. Grant, incearca veninos sa le distruga relatia. Si intr-adevar, dupa revenirea din a doua expeditie din Africa, Specke isi atribuie toate meritele, nelasindu-i lui Burton nimic. Cronica lui Roger Ebert are citeva amanunte biografice interesante. Muzica dramatica de Michael Small, film in genul Lawrence of Arabia, Hearts of Darkness, Cobra Verde si Man Who Would Be King. Fiona Shaw (Black Dahlia) este sotia lui Burton, o femeie indrazneata in epoca, iar Delroy Lindo e excelent in rolul unui fost sclav care devine prietenul lui Burton. Am inteles ca Richard Attenborough ar fi avut un proiect concurent despre Burton, dar a fost descurajat de antrepriza Carolco-Tri-star. O alta poveste spune ca proiectul a fost planuit intial pentru doua staruri pop britanice, David Bowie et someone, iar Iain Glen joaca cam in maniera asta (desi cu Bowie reputatia filmului ar fi fost mai benefica azi). Bergin mi-a amintit de Harvey Kietel in Duelistii, cu parul vilvoi si cicatrici, e cam cel mai bun rol al lui, astazi el e un actor care joaca in filme minore, Glen insa a revenit, apare ca bad guy in filme de amploare, Tomb Rider si Resident Evil 2 si 3 si in rolul lui Richard inima de leu in Kingdom of Heaven.
3 1/2 din 5 au 7 din 10.

Idiotii

nu, nu e Lars Von Trier. E un nou film romanesc, cu titlu premonitoriu sau de uz general, pe care astept sa-l vad pe vreun ecran. Am vazut acum, siderat, ca a fost la IPIFF, acest imens festival de cinema Adevarat. Iaca sinopsisul
Idioţii (România 2008) 1h 14 min
Regia: Valentin Partenie. Cu: Diana Beciu, Puiu Pavel Valeriu, Horaţiu Bob, Iulian Niculae Jul, Larry Freddy, Dan Tudor. Producători: Valentin Partenie, Vladimir Bulat Vanchievici.
Zizi şi Mishel par un cuplu inofensiv. Traficul cu organe umane este afacerea lor.
Boss şi Jac sunt prieteni. Treaba lor este să răpească şi să furnizeze victime.
Misiunea Agentului D sub acoperire, agenţilor peşti Somnul şi Bibanul este să investigheze acest caz.

si posterul, cu adjective epice intr-o limba straina...

astept provincia.....

Watchmen preview

de pe cnn, iata presa a vazut azi 3 secvente cheie din filmul lui Zack Snyder, aflat in litigiu cu Fox, care iese in martie 2009. informatiile ar trebui sa mai linisteasca spiritele agitate de soarta watchmen-ilor (v. post anterior cu blestemul lui Alan Moore)!!!

Waltz with Bashir

Deschiderea la Animest editia 3-a, s-a făcut cu filmul pe care l-am pierdut la Cannes şi apoi în Franţa la cinema, Waltz with Bashir . Descris ca un documentar animat e mult mai mult, un hibrid şi un film unic ca gen, şi mă felicit că l-am văzut. Nimeni din cei care l-au văzut anterior nu mi-au zis că e atît de bun, pe mine m-a rupt. Film de război, sau reconstituire a masacrelor de la Sabra şi Shatila din războiul (invazia) Israel-Liban în 1982.Era considerat favoritul la Palme D'or şi se zice că n-a luat pe motive politice.

Încă n-am văzut Entre les Murs dar acum sunt sigur că Bashir a fost shuntat. Am văzut că a fost comparat cu romanul grafic al lui Art Spiegelman, Maus, despre holocaust. Mai interesant e că Ari Forlman (regizor, scenarist şi producer), soldat la 19 ani în timpul evenimentelor are un blackout total asupra evenimentelor aşa că simte nevoia să afle ce s-a întîmplat. Şi în final aflăm cum s-a transformat dintr-o victimă a Holocaustului într-un torţionar nazist, sau cel puţin un complice. E un film despre memoria afectivă şi despre blocaje, despre război şi despre martorii lui.

Tehnică narativă a la Citizen Kane, cu flashback-uri extrem de puternice vizual (regizorul animaţiei Yoni Goodman), unele suprarealiste. Extrem de dinamic filmat, începe excepţional, cu o haită de 26 de cini turbaţi care aleargă pe străzile Israelului. Mi-a adus imediat aminte de animaţiile lui Gerard Scarfe pentru The Wall. Persepolis, animaţia de la Cannes 2006, distribuită şi în România, e ca un film Disney faţă de Bashir.


Dar tehnicile de realizare sunt mai aproape de Chicago 10, , documentar animat din 2007 despre protestatarii din 1968, şi A Scanner Darkly, tehnica rotoscoping (filmare cu actori, apoi animaţi), a lui Richard Linklater din Waking Life dusă pe teritoriul lui Philip K. Dick. Titlul vine de la liderul libanez Bashir Gemayel, de partea Israelului, ucis de palestinieni, iar valsul e mai mult un dans cu moartea, într-o secvenţă care aminteşte de Full Metal Jacket.

Mi-am amintit şi de alte filme de război, de la Thin Red Line (sunetul amintirii false din flashback), Apocalypse Now, Plutonul la Black Hawk Down şi Redacted. Muzica excelentă, atmosferică a lui Max Richter (poate prea multă, ca să te manipuleze emoţional), cu adaosuri clasice (Bach, Chopin, Schubert) şi cintece rock (“This is not a love song” al lui PIL, vizualizat cu brio). Am citit acum că muzica a fost gata mai întîi şi apoi s-a făcut animaţia. Unul din cele mai bune filme ale anului. În cronica mea la Wall-E spuneam că sigur va lua Oscarul şi că îl merită. După ce am vazut Bashir, Wall-E să mai facă ture pe planeta lui.


interviu cu Ari Forlman (regizor, scenarist, producer) la Toronto aici.

10 din 10 sau 5 stele din cinci