aka Il Buco, ultimul film al lui Jacques Becker, prima carte si primul scenariu al lui Jose Giovanni , unul din cele mai importante filme despre inchisoare si tentativele de evadare din ea. Hiper-realist,alb-negru, semi-documentar, se intimpla in 3 zile, fara titlu si generic, sau muzica, marind tensiunea. Jose Giovanni, scenarist, regizor si scriitor de noir francais, a fost el insusi prizonier si condamnat la moarte la Sante.
afis spaniol
afis japonez
Evadarea unui grup de 5 insi, in 1947, care au sapat un tunel, urmind ca sa scape prin canalizare, reconstituita minutios in studio cu actori debutanti(Michel Constantin, Philippe Leroy, Raymond Meunier, Marc Michel)
si neprofesionisti, Jean Keraudy (al doilea din stinga si cel din imaginea youtube), care a participat la evenimentul original, dupa cum se vede in acest excelent trailer care din pacate nu exista pe disc (editia Criterion contine numai filmul)
Scene lungi, dialoguri reale, se pot face paralele cu Un condamnat la moarte a evadat al lui Bresson (1956), desi exact opusul. Dar paralele se pot face si cu Contele de Monte-Cristo, si cu Shawnshank Redemption si cu Escape from Alcatraz. Intr-o scena doi gardieni hranesc o musca unui paianjen, e o metafora pentru inchisi in celule.
"Dig, Lazarus, Dig"
Filmul lui Becker este un "procedural", asemanator cu Rififi in acest aspect, din pacate la ora la care a aparut, la fel ca si Classe Tout Risques al lui Sautet, scris tot de Giovanni dupa un roman de-al sau (v. si post Le deuxieme Souffle), Nouvelle Vague-ul a ocupat terenul (A bout de souffle si Ceel 400 de lovituri) si filmul nu a avut impactul cuvenit. Si nici azi nu are faima mainstream, a devenit mai cunoscut si accesibil datorita editiei dvd de la Criterion.
coperta Criterion
10/10
