duminică, 26 ianuarie 2014

Top albume 2013

stiu, e final de ianuarie, dar am ramas dator cu acest top si chiar mi-a fost dificil sa gasesc 10 albume care sa imi fi placut atit de mult..a fost un an agitat si dificil; cu musoni si tornade personale, evenimentul nec plus ultra a fost piesa Giorgio by Moroder si revenirea in atentie a unuia din compozitorii care mi-au marcat copilaria, acum gratie celor de la Daft Punk...stiu ca numele sunt oldies...but goldies... ar fi trebuit pus Sound City dar l-am trecut la soundtrackuri si apoi nici acolo, ca e la documentare :D, şi Metallica-Through The Never, film-concert şi dublu cd live cu piesele lor cîntate altfel, care ar fi albumul live al anului 2013.

Daft Punk-Random Acces memories
previzibil, au luat 4 premii Grammy, including the best record of the year.

si apoi fara o ordine speciala:
Mark Kozalek & Desertshore-Mark Kozalek & Desertshore (despre care am scris in ultimul numar Sunete pe anul acesta), Hey Bastards, I'm still HERE !!!

Paul Mc Cartney New

David Bowie The Next Day (the stars are out tonight...)

Fleetwood Mac Extended Play -EP -4 piese doar, dar ce piese, Sad Angel...It Takes Time...

Joan Jett & The Blackhearts-Unvarnished -un comeback energic si vitalist

Deep Purple Now What ?! –al 19-lea album de studio DP, produs de Bob Ezrin, contine piesa Vincent Price !

Eric Burdon -Til my River Runs Dry
a scos si Clapton Old Sock si mi-a placut varianta lui la Still Got The Blues a lui Gary Moore dar merg cu Eric Burdon...Before You Accuse Me...

Peter Gabriel And I’ll Scratch Yours
albumul nr. 2 de coveruri, continuarea la Scratch My Back (2010), de data asta ale altora pentru el. Contine si ultima piesa a lui Lou Reed, Solsbury Hill.

Elton John -The Diving Board (The New Fewer Waltz)

*
mentiuni sau pozitii alternative: Rob Zombie, pe care am avut onoarea sa il vad live la Viena in 2011, cu Venomous Rat Regeneration Vendor, care poate ar trebui sa fie in top in locul lui neena Elton sau Peter G., care nici macar nu cinta el. cu un cover dupa Grand Funk Railroad, si We're an American Band. Cam monoton totusi, The Girl Who Loved the Monsters si Rock and Roll (In a Black Hole),c ele mai energice piese. Cu titulri precum, Ging Gang Gong De Do Gong De Laga Raga, it ain't no Lords of Salem :D
Cum zice croncia de pe allmusic, some kind of blend of cheap rock & roll and B-movie exploitation.

Michael Monroe (ex Hanoi Rocks, cu Horns and halos (punkish), best: Eighteen Angels

danezii de la Volbeat...Outlaw Gentlemen and Shady Ladies, inspirat de westernuri, cu piese precum Lola Montez (shady lady if ever was one) si Doc Holiday (more gentleman than outlaw ?).

& un noul album Edwyn Collins, Understated (Dillema, 31 Years, so on)

la capitolul remixuri si resisuuses, Mike Oldfield, cu Tubular Beats, asta pina la noul album pe care il astept cu nerabdare...chiar si Depeche Mode, Delta Machine Blues, un sound inedit pentru ei, mult criticat de fanii DM..
si Serj Tankian, cu albumul de "jazz'al anului: Jazz iz Christ:)


**
Nu Black Sabbath 13, nu mi-a placut si nu mi-a prea intrat sub piele, nici NIN (Hesitation Marks), nici Jonathan Wilson (nice try), Bill Callahan (neascultat destul), Arcade Fire (placut mult piesa Reflektor dar cam atit). Motorhead-Aftershock e by the numbers (get well soon, Lemmy :). Un soft spot pentru Anthrax si ep-ul lor de covers, Anthems.


sâmbătă, 25 ianuarie 2014

A Field in England (2013)


A Field in England (wiki aici) e pe lista multora ca unul din cel mai bune filme ale anului 2013. E destul de incalificabil, si i-as zice psihedelic, experimental. Nu numai pt ca e alb-negru si cu stroboscoape si flickereala, dar mie mi s-a parut si cam pretentios.
Variety zice asa: "a psychedelic trip into magic and madness".
Regizorul, Ben Wheatley zice ca a combinat "the more psychedelic elements" from his previous films Kill List and Sightseers and "weaves in our take on historical drama" with the English Civil War.
mie mi s-a parut cel mai apropiat de mediumetrajele An Occurence at Owl Creek Bridge ("La rivière du hibou", 1962), dupa Ambroise Bierce, filmat alb-negru de Robert Enrico, si de primul film al lui Tony Scott, One of The Missing, tot alb-negru si tot dupa Bierce-v.aici.
Mi s-a parut un film dificil si m-am apropiat de el cu greu, vizionarea avind loc pe bucati. Dialogul e greu de descifrat fara subtitluri in engleza, e o limba medievala, doar se intimpla la 1648, in timpul Razboiului Civil englez. Oricum, nu face mare noima. Si, da, as fi vrut la cinema.
Dar, e al patrulea film al teribilistului auteur Ben Wheatley, caruia i-am recenzat toate filmele de pina acum.
De la debutul Down Terrace (2009), la Kill List(2011) la Sightseeers (2012, si preferatul meu), si acum acesta.
Un alchimist, niste ciuperci halucinogene, un cimp, papadii, insecte, un trip, o groapa, pintecaraie si cadre grafice de penisuri bolnave sau in mictiune, soarele obscured by clouds and the dark side of the moon. la un moment dat m-am gindit la, normal, Pink Floyd la Pompei. Si la Flesh and Blood si Nemuritorii, doua din cele mai cool filme medievale. Dar el e mai aproape de Mansuscrisul de la Saragosa, al lui Wojciech Has dupa romanul lui Jan Potocki, probabil de aia i-a placut si lui Scorsese, care ii face reclama in SUA.

A FIELD IN ENGLAND [Trailer] In Theaters & On VOD February 7th from Drafthouse Films on Vimeo.

Scris de Amy Jump, care e si Mrs Wheatley (blogul lor aici)

format: 2.35 : 1, alb-negru.
potential de revizionare: mai ales daca n-ai inteles mare lucru :P
3 din 5, 6 din 10 !


vineri, 24 ianuarie 2014

Warren Zevon LMA :(

"All good stories end in death"
E. Hemingway, citat de Zevon. We all (those who...) misss you, man !astazi The Zevon ar fi implinit 67 de ani...dar a murit la 56...:) unul din cei mai mari si cei mai ignorati (inca!) cantautori americani, liric, furios, ironic, intransigent si...dezordonat...
Un tribut sensibil aici
anul trecut am postat aleator, fiindca am uitat, nah, Unirea, ziua lui Neil Diamond, acum 73 !!!

un interviu inedit "home movie" cu el, candid, din 2002...din care au fost folosite fragmente in documentarul VH1.
When his diagnosis became public, Zevon told the media that he just hoped to live long enough to see the next James Bond movie, a goal he accomplished. Coincidentally, the film was titled Die Another Day.
Enjoy every Sandwich...

joi, 23 ianuarie 2014

Gallowwalkers (2012)

"You brought Two More". Goth citeaza din Leone. Iar mr Iosley se gindeste la taxe neplatite.

Pe platou in Nigeria in 2006 Snipes a fost acuzat de frauda fiscala. A plecat in America, a pledat nevinovat si s-a intors la filmari, dupa ce a platit o cautiune de 1 milion de dolari.
Nu stiu daca i-a luat din buget. Dar filmul sau a disparut fara fund, pina anul trecut cind a fost vindut la afm in teritorii multiple, dat pe neflix in State, VOD si direct 2 DVD.
Cind am auzit prima dat de proiect se chema The Wretched si anul era 2005. Pe atunci era un western cu zombi si personajul se numea Rellik, si trebuia sa il joace Chow Yun Fat. Nu stiu cit de buna era ideea, dar apoi filmul a reparut ca Gallowwalkers, cu Wesley Snipes in rolul unui pistolar numit Aman.

Intre Leone si Jodorowsky (da, sunt elemente de El Topo si Holy Mountain), si da, sigur si de Mad Max, settingul namibian imi aduce aminte de filmul one-of-a-kind al lui Richard Stanley, Dust Devil din 1992. Probabil scris pe acid, e nonetheless fascinaint. Si daca il comparam cu un gunoi din genul similar (western horrror, sau weird western), filmat in Romania, unde Mickey Rourke e Diavolul, anume Dead in Tombstone, GW e art-house curat...iar daca-l comparam cu un gunoi in genul similar facut de studiouri cu staif, anume Jonas Hex, din nou iese bine. Daca il comparam cu Priest, mda, e mai bun. Daca il comparam cu Blade, nah, ala era alt Wesley Snipes. In mod curios costumul sau aduce cu Corto Maltese, personajul de banda desenata al lui Hugo Pratt.
In rest plotul e confuz si convulsiv...actori necunoscuti, cu un soi de cameo Patrick Bergin, flashbackuri aiurea, montaj inept, si cu siguranta probleme majore acolo, ca de fapt de aia nu au scos filmul timp de 6 ani, si mr. director co-writer Goth (Andrew) nu a mai facut nicun film...

Kevin Howarth e bad guy-ul si se descurca bine, in schimb avem un personaj de sidekick enervant numit Fabulos (Riley Smith), nenecesar, si o damoazela cu nuri care joaca rolul Angel (Tanit Phoenix), si ea total gratuita.
super B, extrem de praf, GW e o exprienta necesara celor ce iubesc filmele proaste sau ratate, oricum, e mai multa calitate si valoare de entertainment in el, decit o tona din filmele scoase de studiouri recent. Mi-as fi dorit sa il vad pe ecran mare si sa aibe o muzica si mai cool. Stephen Warbeck (Oscar pentru Shakespeare in Love !)a facut aranjamentele, si semneaza score-ul alaturi de Andrew Glen (de formatie music editor). Nici o piesa pe genricul final, ciudat.
Oarecum mi-a amintit de Bunraku, un alt ozeneu, asta filmat la noi, de Bloodrayne ul lui Uwe B. (le deux aussi) si...de Lone Ranger, care vad ca e trecut la acelasi gen, de weird western. In schimb cu ocazia asta, aleator am descoperit si o trupa de gen, Gothic western, Ghoultown.
format Techniscope, 2.35.1
2 3/4 din 5, 4 jumate din 10
Potential de revizionare, Absolut. Vodka. And Stuff :P