duminică, 26 ianuarie 2014

Premiile DGA 2014

Dupa cum era de asteptat, forta Gravitatiei a invins. Cuaron a cistigat fata de Steve McQueen. Cel mai probabil Oscarul e al lui.

nominalizarile DGA aici.
cronica mea la Gravity aici.
Feature Film: Alfonso Cuaron, “Gravity”
Documentary: Jehane Noujaim, “The Square”
Movies for Television and Mini-Series: Steven Soderbergh, “Behind the Candelabra”
Dramatic Series: Bryan Cranston, “Breaking Bad: Blood Money”
Comedy Series: Beth McCarthy-Miller, “30 Rock: Hogcock!/Last Lunch
v. aici

I, Frankenstein (2014)

Asa o duda ca I, Frankenstein cu greu se poate pomeni si povesti...
un soi de mambo jambo desen animat cu gargui si demoni, si monstrul lui Frankenstein(Aaron Eckhart, care arata precum Christophe Lambert) la mijloc, Bill Nighy care isi reia prestatia din Underworld (un reper). Un soi de Van Helsing pe linga care VH iese foarte bine...si asta spune tot...doar stiti cum e VH...oi.

Este o adaptare dupa o banda desenata de Kevin Grevioux (care a scris Underworld, nah, reperat), filmat in Australia si greu de identificat, la Melbourne. Au avut atitea efecte de facut ca nu au mai rams bani de actori. Muzica mickeymousing de Johnny Klimek si Reinhold Heil (partenerii lui Tom Tykwer).
3D murky, normal, a fost filmat in 2 D original(!), si 2.35.1, deci nu va obositi la IMAX. In plus lipsit de orice forma de umor si relevanta. Stuart Beattie, scenarist la Piratii din Caraibe, si debutant in regie cu Tomorrow, When the War Began (2010), se chinuie sa coordoneze un film greoi, fara sanse de franciza ulteriora. Nah, l-ati distrus si pe Frank n stein : ( Frank n furter ?

1 din 5, 2 din 10 !

Top albume 2013

stiu, e final de ianuarie, dar am ramas dator cu acest top si chiar mi-a fost dificil sa gasesc 10 albume care sa imi fi placut atit de mult..a fost un an agitat si dificil; cu musoni si tornade personale, evenimentul nec plus ultra a fost piesa Giorgio by Moroder si revenirea in atentie a unuia din compozitorii care mi-au marcat copilaria, acum gratie celor de la Daft Punk...stiu ca numele sunt oldies...but goldies... ar fi trebuit pus Sound City dar l-am trecut la soundtrackuri si apoi nici acolo, ca e la documentare :D, şi Metallica-Through The Never, film-concert şi dublu cd live cu piesele lor cîntate altfel, care ar fi albumul live al anului 2013.

Daft Punk-Random Acces memories
previzibil, au luat 4 premii Grammy, including the best record of the year.

si apoi fara o ordine speciala:
Mark Kozalek & Desertshore-Mark Kozalek & Desertshore (despre care am scris in ultimul numar Sunete pe anul acesta), Hey Bastards, I'm still HERE !!!

Paul Mc Cartney New

David Bowie The Next Day (the stars are out tonight...)

Fleetwood Mac Extended Play -EP -4 piese doar, dar ce piese, Sad Angel...It Takes Time...

Joan Jett & The Blackhearts-Unvarnished -un comeback energic si vitalist

Deep Purple Now What ?! –al 19-lea album de studio DP, produs de Bob Ezrin, contine piesa Vincent Price !

Eric Burdon -Til my River Runs Dry
a scos si Clapton Old Sock si mi-a placut varianta lui la Still Got The Blues a lui Gary Moore dar merg cu Eric Burdon...Before You Accuse Me...

Peter Gabriel And I’ll Scratch Yours
albumul nr. 2 de coveruri, continuarea la Scratch My Back (2010), de data asta ale altora pentru el. Contine si ultima piesa a lui Lou Reed, Solsbury Hill.

Elton John -The Diving Board (The New Fewer Waltz)

*
mentiuni sau pozitii alternative: Rob Zombie, pe care am avut onoarea sa il vad live la Viena in 2011, cu Venomous Rat Regeneration Vendor, care poate ar trebui sa fie in top in locul lui neena Elton sau Peter G., care nici macar nu cinta el. cu un cover dupa Grand Funk Railroad, si We're an American Band. Cam monoton totusi, The Girl Who Loved the Monsters si Rock and Roll (In a Black Hole),c ele mai energice piese. Cu titulri precum, Ging Gang Gong De Do Gong De Laga Raga, it ain't no Lords of Salem :D
Cum zice croncia de pe allmusic, some kind of blend of cheap rock & roll and B-movie exploitation.

Michael Monroe (ex Hanoi Rocks, cu Horns and halos (punkish), best: Eighteen Angels

danezii de la Volbeat...Outlaw Gentlemen and Shady Ladies, inspirat de westernuri, cu piese precum Lola Montez (shady lady if ever was one) si Doc Holiday (more gentleman than outlaw ?).

& un noul album Edwyn Collins, Understated (Dillema, 31 Years, so on)

la capitolul remixuri si resisuuses, Mike Oldfield, cu Tubular Beats, asta pina la noul album pe care il astept cu nerabdare...chiar si Depeche Mode, Delta Machine Blues, un sound inedit pentru ei, mult criticat de fanii DM..
si Serj Tankian, cu albumul de "jazz'al anului: Jazz iz Christ:)


**
Nu Black Sabbath 13, nu mi-a placut si nu mi-a prea intrat sub piele, nici NIN (Hesitation Marks), nici Jonathan Wilson (nice try), Bill Callahan (neascultat destul), Arcade Fire (placut mult piesa Reflektor dar cam atit). Motorhead-Aftershock e by the numbers (get well soon, Lemmy :). Un soft spot pentru Anthrax si ep-ul lor de covers, Anthems.


sâmbătă, 25 ianuarie 2014

A Field in England (2013)


A Field in England (wiki aici) e pe lista multora ca unul din cel mai bune filme ale anului 2013. E destul de incalificabil, si i-as zice psihedelic, experimental. Nu numai pt ca e alb-negru si cu stroboscoape si flickereala, dar mie mi s-a parut si cam pretentios.
Variety zice asa: "a psychedelic trip into magic and madness".
Regizorul, Ben Wheatley zice ca a combinat "the more psychedelic elements" from his previous films Kill List and Sightseers and "weaves in our take on historical drama" with the English Civil War.
mie mi s-a parut cel mai apropiat de mediumetrajele An Occurence at Owl Creek Bridge ("La rivière du hibou", 1962), dupa Ambroise Bierce, filmat alb-negru de Robert Enrico, si de primul film al lui Tony Scott, One of The Missing, tot alb-negru si tot dupa Bierce-v.aici.
Mi s-a parut un film dificil si m-am apropiat de el cu greu, vizionarea avind loc pe bucati. Dialogul e greu de descifrat fara subtitluri in engleza, e o limba medievala, doar se intimpla la 1648, in timpul Razboiului Civil englez. Oricum, nu face mare noima. Si, da, as fi vrut la cinema.
Dar, e al patrulea film al teribilistului auteur Ben Wheatley, caruia i-am recenzat toate filmele de pina acum.
De la debutul Down Terrace (2009), la Kill List(2011) la Sightseeers (2012, si preferatul meu), si acum acesta.
Un alchimist, niste ciuperci halucinogene, un cimp, papadii, insecte, un trip, o groapa, pintecaraie si cadre grafice de penisuri bolnave sau in mictiune, soarele obscured by clouds and the dark side of the moon. la un moment dat m-am gindit la, normal, Pink Floyd la Pompei. Si la Flesh and Blood si Nemuritorii, doua din cele mai cool filme medievale. Dar el e mai aproape de Mansuscrisul de la Saragosa, al lui Wojciech Has dupa romanul lui Jan Potocki, probabil de aia i-a placut si lui Scorsese, care ii face reclama in SUA.

A FIELD IN ENGLAND [Trailer] In Theaters & On VOD February 7th from Drafthouse Films on Vimeo.

Scris de Amy Jump, care e si Mrs Wheatley (blogul lor aici)

format: 2.35 : 1, alb-negru.
potential de revizionare: mai ales daca n-ai inteles mare lucru :P
3 din 5, 6 din 10 !