dupa modelul lui Star Was Uncut o competitie exceptionala pentru fanii lui Brian De Palma si ai lui Scarface, despre care am scris de curind pe film sense la filmul cel mai de revizionat :)
site aici sau
http://www.scarfaceredux.com
mai aveti timp sa participati !
sâmbătă, 3 ianuarie 2015
Nightcrawler (2014)
“If it bleads, it leads”

Nightcrawler e un predator de tip nou, un mutant din media tabloida si pirahna (sau coiot/hiena, inspiratia actorului pentru personaj)
Gyllenhall e atit de fascinant, incit rolul sau va fi de studiat in viitor.
A new monster of the silver screen, a classic !
De la Gordon Gekko nu am vazut tip mai rapace in lumea reala.
Un studiu de caz de tip Taxi Driver, dar si un pic de Rupert Pupkin din King of Comedy, si rol fizic the same. Asa cum mergea camera lui Chapman prin New York in Taxi Driver, asa surfeaza Bob Elswitt Los Angelesul, cu toate cotloanele sale
-Very LA movie, imagine incandescenta, bleu, neon, red, de tip Michael Mann in Collateral, mai mult noaptea, plus news footage
Network si Rene Russo imi aduce aminte de Faye Dunaway
si Peeping Tom, Tony Curtis in filmul lui Mackendrick, Sweet Smell of Success (1957), si personajul lui Welles din Touch of Evil, A Face in the Crowd…plus Patrick Bateman din American Psycho
Medium Cool al lui Haskel Wexler, Broadcast News
si apoi intram in pur Blow Out de De Palma, via Blow Up si Conversatia :), casa de pe dealuri, v si Lynch's LA: Mulholland Dr., Lost Highway
Muzica lui James Newton Howard, cue-uri din capul lui Lou Bloom (in topul meu de soundtrackuri pe 2014)

3 1/2 din 5, 7 din 10 !
articol in The Guardian de la premiera de la Toronto

Nightcrawler e un predator de tip nou, un mutant din media tabloida si pirahna (sau coiot/hiena, inspiratia actorului pentru personaj)
Gyllenhall e atit de fascinant, incit rolul sau va fi de studiat in viitor.
A new monster of the silver screen, a classic !
De la Gordon Gekko nu am vazut tip mai rapace in lumea reala.
Un studiu de caz de tip Taxi Driver, dar si un pic de Rupert Pupkin din King of Comedy, si rol fizic the same. Asa cum mergea camera lui Chapman prin New York in Taxi Driver, asa surfeaza Bob Elswitt Los Angelesul, cu toate cotloanele sale
-Very LA movie, imagine incandescenta, bleu, neon, red, de tip Michael Mann in Collateral, mai mult noaptea, plus news footage
Network si Rene Russo imi aduce aminte de Faye Dunaway
si Peeping Tom, Tony Curtis in filmul lui Mackendrick, Sweet Smell of Success (1957), si personajul lui Welles din Touch of Evil, A Face in the Crowd…plus Patrick Bateman din American Psycho
Medium Cool al lui Haskel Wexler, Broadcast News
si apoi intram in pur Blow Out de De Palma, via Blow Up si Conversatia :), casa de pe dealuri, v si Lynch's LA: Mulholland Dr., Lost Highway
Muzica lui James Newton Howard, cue-uri din capul lui Lou Bloom (in topul meu de soundtrackuri pe 2014)

3 1/2 din 5, 7 din 10 !
articol in The Guardian de la premiera de la Toronto
vineri, 2 ianuarie 2015
Top 10 soundtracks 2014
Top 10 Soundtracks 2014
dupa cum am scris deja in Top 10 albume pe 2014, preferatele mele au fost doua score-uri.
1. Grand Budapest Hotel -Alexandre Desplat
2. Interstellar –Hans Zimmer
restul nu au neaparat aceasta ordine
3. The Homesman-Marco Beltrami
4.Nightcrawler-James Newton Howard
5. Fury-Steven Price
6.Exodus-Gods and Kings-Alberto Iglesias
7. Noah_Clint Mansell
8. Godzilla-Alexandre Desplat
9. Under The Skin-Mica Levi
10.The Amazing Spider-Man 2-Hans Zimmer & The Magnificent Six
mai pe larg am detaliat in articolul din Cinemap (ian 2015): Filme de ascultat: Soundtrackurile anului 2014 (acum redux/extended edition)
Multe muzici interesante din filme mai puțin, așadar în liga întâi bineînțeles campionul mondial la compoziție pentru film, Hans Zimmer.
Pentru The Amazing Spider-Man 2, cel mai lung Spidey de pina acum Zimmer l-a înlocuit pe James Horner, cel care a compus muzica primul film al reboot-ului francizei. Teutonul l-a cooptat pe Pharrell Williams. Apoi a mai căutat ortaci și a format supergrupul The Magnificent Six cu Williams, Johnny Marr, fostul chitarist de la Smiths, Michael Einziger, Junkie XL, Andrew Kawczynzki, Johnny Marr și Steve Mazzaro. Deci, un album de colaborări și de fapt de sound design, care funcționează perfect ca fundal pentru personaje, mai ales Electro. Voci se intersectează cu chitări și orchestrație simfonică. Zimmer și-a descris contribuția sonoră ca ceava cu totul diferit de ce a făcut până acum și într-un fel are dreptate. Piesa-temă a filmului, gândită ca un hit comercial, "It's on Again" e la voce cu Kendrick Lamar și Alicia Keys.
Albumul e creditat Hans Zimmer & The Magnificent Six și a apărut în versiunea standard și versiunea deluxe, pe două discuri.

Interstellar, tot Zimmer, ar trebui să ia ceva. Un Oscar adică, pentru că Hans nu are încă, dar nu mă aștept. O să fie cazul Morricone. Nominalizat pînă dincolo de limite. Apoi premiu omagial. Acum, la o nouă colaboarare cu Nolan, după Batman-uri și Inception, Zimmer trece în partea clasică, cu ecouri din Richard Strauss, Wagner, Planetele lui Holst si mai ales Phillip Glass (Koyaanisquatsi) și o combinație de titani șaptezeciști electronici, de la Tangerine Dream și Vangelis la Mike Oldfield. Extrem de atmosferic, și funcționează perfect în film, mai bine decât de ascultat separat.

Din nou sound design, dar cu chitări și percuție: James Newton Howard la Nightcrawler, rocky, rapid, schizo, așa ca personajul, pentru că după cum spune JNW, toate sunt sunete din capul său. Mi-a amintit de Ry Cooder.

Și ajungem la Ridley Scott, Exodus-Gods and Kings, cu o nouă colaborare, cel puțin atipică dar interesantă, cu Alberto Iglesias (compozitorul lui Almodovar), simfonic, cu teme etnice, coruri, epic, biblic.

Noah-celalat Moses waterfallic-score de colaboaratorul fidel al lui Aaronofski, Clint Mansell cu o piesa finala superba de Patti Smith-Mercy Is.
%2BMP3%2C%2B320%2Bkbps.jpg)
Godzilla –Alexandre Desplat. O muzică tenebroasă, impecabil orchestrată. Desplat aduce cu Jerry Goldsmith și John Williams în cele mai bune momente ale lor. E un soundtrack curajos, nu include nici o piesă, hituri, nimic. Tot genericul final curge la fel de tenebros.

Sound effects, teroare și influențe nipone de cel mai în vogă compozitor francez al momentului.
Și tot el, Desplat, la polul opus, cald, emoționat, frumos, cel de la Grand Budapest Hotel, aclamatul film al lui Wes Anderson. La fel de superb ca o prăjitură cu o glazură specială, muzica e minunată, ca un glob cu zăpadă delicat, cu țambal, sitar, balalaikă și alte instrumente est-europene. Un ritm jazzy țigănesc, valsuri și polci. Soundtrack-ul meu preferat de anul acesta.
The Homesman, cea mai ciudatica si artsy compozitie a prolificului Marco Beltrami (care afacut in 2014 si The Drop, si in 2013 Die Hard V), pentru westernul revizionist al lui Tommy Lee Jones. Beltrami zice ca a ascultat vintul preeriei pentru a se inspira. It works.

si mai ciudat; Under The Skin. Compozitorul, Mica Levi a primit Premiul Academiei Europene de Film (EFA) pentru cel mai bun soundtrack ! Atmosferic, dark. Din cite am inteles Levi are 21 de ani !

Englezul Steven Price, care anul trecut a avut breakthrough cu Gravity (v. topul meu de soundtrackuri pe 2013), a facut muzica pentru tanc la FURY, conmpleta cu Laibachtiene coruri si accente teutonice.

Ar fi putut fi Guardians of the Galaxy Awesome Mix daca erau piese originale. Awesome mix, tho :)
O mențiune pentru Lorne Balfe pentru Pinguinii din Madagascar.
ar fi putut fi Trent Reznor si Atticus Ross cu noua colaborarea pentru Fincher, Gone Girl, dar sincer, nu m-au impresionat.

De mentionat: un compozitor autohton, emul al lui Zimmer, auto-didact, Lex Dumitru, a scos singur (itunes) un soundtrack virtual, anume Cynesthesia. Poate face cineva și filmele :)
*
Bonus: momentul muzical unic al anului: în St. Vincent, pe genericul final în care Bill Murray îngaimă , că nu pot spune cântă, deadpan, întrega piesă Shelter From the Strom al lui Bob Dylan, mai mangled decît e posibil, sub soare. Se poate vedea pe youtube aici sau asa:
dupa cum am scris deja in Top 10 albume pe 2014, preferatele mele au fost doua score-uri.
1. Grand Budapest Hotel -Alexandre Desplat
2. Interstellar –Hans Zimmer
restul nu au neaparat aceasta ordine
3. The Homesman-Marco Beltrami
4.Nightcrawler-James Newton Howard
5. Fury-Steven Price
6.Exodus-Gods and Kings-Alberto Iglesias
7. Noah_Clint Mansell
8. Godzilla-Alexandre Desplat
9. Under The Skin-Mica Levi
10.The Amazing Spider-Man 2-Hans Zimmer & The Magnificent Six
mai pe larg am detaliat in articolul din Cinemap (ian 2015): Filme de ascultat: Soundtrackurile anului 2014 (acum redux/extended edition)
Multe muzici interesante din filme mai puțin, așadar în liga întâi bineînțeles campionul mondial la compoziție pentru film, Hans Zimmer.
Pentru The Amazing Spider-Man 2, cel mai lung Spidey de pina acum Zimmer l-a înlocuit pe James Horner, cel care a compus muzica primul film al reboot-ului francizei. Teutonul l-a cooptat pe Pharrell Williams. Apoi a mai căutat ortaci și a format supergrupul The Magnificent Six cu Williams, Johnny Marr, fostul chitarist de la Smiths, Michael Einziger, Junkie XL, Andrew Kawczynzki, Johnny Marr și Steve Mazzaro. Deci, un album de colaborări și de fapt de sound design, care funcționează perfect ca fundal pentru personaje, mai ales Electro. Voci se intersectează cu chitări și orchestrație simfonică. Zimmer și-a descris contribuția sonoră ca ceava cu totul diferit de ce a făcut până acum și într-un fel are dreptate. Piesa-temă a filmului, gândită ca un hit comercial, "It's on Again" e la voce cu Kendrick Lamar și Alicia Keys.
Albumul e creditat Hans Zimmer & The Magnificent Six și a apărut în versiunea standard și versiunea deluxe, pe două discuri.

Interstellar, tot Zimmer, ar trebui să ia ceva. Un Oscar adică, pentru că Hans nu are încă, dar nu mă aștept. O să fie cazul Morricone. Nominalizat pînă dincolo de limite. Apoi premiu omagial. Acum, la o nouă colaboarare cu Nolan, după Batman-uri și Inception, Zimmer trece în partea clasică, cu ecouri din Richard Strauss, Wagner, Planetele lui Holst si mai ales Phillip Glass (Koyaanisquatsi) și o combinație de titani șaptezeciști electronici, de la Tangerine Dream și Vangelis la Mike Oldfield. Extrem de atmosferic, și funcționează perfect în film, mai bine decât de ascultat separat.

Din nou sound design, dar cu chitări și percuție: James Newton Howard la Nightcrawler, rocky, rapid, schizo, așa ca personajul, pentru că după cum spune JNW, toate sunt sunete din capul său. Mi-a amintit de Ry Cooder.

Și ajungem la Ridley Scott, Exodus-Gods and Kings, cu o nouă colaborare, cel puțin atipică dar interesantă, cu Alberto Iglesias (compozitorul lui Almodovar), simfonic, cu teme etnice, coruri, epic, biblic.

Noah-celalat Moses waterfallic-score de colaboaratorul fidel al lui Aaronofski, Clint Mansell cu o piesa finala superba de Patti Smith-Mercy Is.
%2BMP3%2C%2B320%2Bkbps.jpg)
Godzilla –Alexandre Desplat. O muzică tenebroasă, impecabil orchestrată. Desplat aduce cu Jerry Goldsmith și John Williams în cele mai bune momente ale lor. E un soundtrack curajos, nu include nici o piesă, hituri, nimic. Tot genericul final curge la fel de tenebros.

Sound effects, teroare și influențe nipone de cel mai în vogă compozitor francez al momentului.
Și tot el, Desplat, la polul opus, cald, emoționat, frumos, cel de la Grand Budapest Hotel, aclamatul film al lui Wes Anderson. La fel de superb ca o prăjitură cu o glazură specială, muzica e minunată, ca un glob cu zăpadă delicat, cu țambal, sitar, balalaikă și alte instrumente est-europene. Un ritm jazzy țigănesc, valsuri și polci. Soundtrack-ul meu preferat de anul acesta.

The Homesman, cea mai ciudatica si artsy compozitie a prolificului Marco Beltrami (care afacut in 2014 si The Drop, si in 2013 Die Hard V), pentru westernul revizionist al lui Tommy Lee Jones. Beltrami zice ca a ascultat vintul preeriei pentru a se inspira. It works.

si mai ciudat; Under The Skin. Compozitorul, Mica Levi a primit Premiul Academiei Europene de Film (EFA) pentru cel mai bun soundtrack ! Atmosferic, dark. Din cite am inteles Levi are 21 de ani !

Englezul Steven Price, care anul trecut a avut breakthrough cu Gravity (v. topul meu de soundtrackuri pe 2013), a facut muzica pentru tanc la FURY, conmpleta cu Laibachtiene coruri si accente teutonice.

Ar fi putut fi Guardians of the Galaxy Awesome Mix daca erau piese originale. Awesome mix, tho :)
O mențiune pentru Lorne Balfe pentru Pinguinii din Madagascar.
ar fi putut fi Trent Reznor si Atticus Ross cu noua colaborarea pentru Fincher, Gone Girl, dar sincer, nu m-au impresionat.

De mentionat: un compozitor autohton, emul al lui Zimmer, auto-didact, Lex Dumitru, a scos singur (itunes) un soundtrack virtual, anume Cynesthesia. Poate face cineva și filmele :)
*
Bonus: momentul muzical unic al anului: în St. Vincent, pe genericul final în care Bill Murray îngaimă , că nu pot spune cântă, deadpan, întrega piesă Shelter From the Strom al lui Bob Dylan, mai mangled decît e posibil, sub soare. Se poate vedea pe youtube aici sau asa:
joi, 1 ianuarie 2015
Top 10 albume 2014
so...o sa urmeze si top concerte, filme, soundtrackuri si seriale 2014. Dar for now:
Top 10 albume 2014
publicat la fine de decembrie pe Stereobeats
dixit acolo:
mi-e teama ca nu e un top interessant, cu trupe noi si descoperiri. Nu, nu e War on Drugs, pentru ca nu mi se par asa interesanti, sau inca nu mi-au intrat under the skin, nu e Sun Kil Moon, ca-s aceleasi povesti, si nu e nimic hard & heavy except life Albumul anului pentru mine este un soundtrack, anume cel la filmul lui Wes Anderson. Si nu putea sa lipseasca mr. Hans. All soundtracks of 2014 here
1. Grand Budapest Hotel -Alexandre Desplat

2. Interstellar –Hans Zimmer
-the other soundtrack of the year (Hans Zimmer ia din Phillip Glass-Koyaanisquatsi, Vangelis, Mike Oldfield (Tubular Bells) si Strauss (Also Spracht..) si Planetele lui Holst, dar da bine :) . Oscar, finally ???

3. Mike Oldfield-Man on the Rocks
Primul album vocal si cu piese “pop” al lui Oldfield de vreo 20 de ani incoace -am scris despre el aici pe blog si cronica in Sunete)
prefer boxsetul pe 3 discuri si anume cel cu demo-urile sale originale
.(2014)-TorZ.org%2B-%2BFront.jpg)
4. Bruce Springsteen-High Hopes (care ar putea fi album de anul trecut, ma rog-data de aparitie oficiala este 14 ianuarie 2014; si despre el am scris cronica in Sunete), cu tot cu Hunter Of Invisible Game, pe care l-a facut si film, scurt metraj regizat chiar de el

5. Jack White-Lazaretto

6. Leonard Cohen –Popular Problems (Nevermind:), Lenny at 80 !!!)

7. Yusuf (Cat Stevens)-Tell’em ‘m Gone (o intoarcere la forma si la blues) produs de Rick Rubin

8. Tom Petty & The Heartbreakers - Hypnotic Eye

9. Black Keys –Turn Blue (deci mi-a placut mai mult El Caminio)
10. Pink Floyd-Endless River
Pentru ca fie si daca e pentru completisti si un B side, tot e mai interesant decit ce aud de la trupele de azi. Louder Than Words
.jpg)
si ca sa fie Ok, iata inca 2 albume pentru a putea face un top 10 si mentiona soundtrackurile separat, asa cum merita:
*
-Billy Idol- Kings & Queens of the Underground-not grand dar dupa une aussi longue absence, adica exact ca la live in Ro, 2005, cu Devil's Playground, pe atunci primul album solo in 12 ani, nah au mai trecut 9 !!! Piesa unu, "Bitter Pill", antemica din prima. Albumul pierde suflu insa...better than Wars on other drugs...somehow the old ones still work better...ultima piesa Idol de pe disc: Whiskey and Pills
review pe allmusic
*

-Neil Young-Storytone dublu, piese noi solo si cu grand orchestra), un NY minor si cam schmaltzy, dar preferabil epigonilor

deci aletaor, dar zic eu locurile 9, Neil si 10, Billy, sau au reverse :)
Descoperirea anului ar fi Ibrahim Maalouf, jazz dar albumul, Illusions, e din 2013. la fel Gene Clark jr., chitarist de blues.
***
Top 10 albume 2014
publicat la fine de decembrie pe Stereobeats
dixit acolo:
mi-e teama ca nu e un top interessant, cu trupe noi si descoperiri. Nu, nu e War on Drugs, pentru ca nu mi se par asa interesanti, sau inca nu mi-au intrat under the skin, nu e Sun Kil Moon, ca-s aceleasi povesti, si nu e nimic hard & heavy except life Albumul anului pentru mine este un soundtrack, anume cel la filmul lui Wes Anderson. Si nu putea sa lipseasca mr. Hans. All soundtracks of 2014 here
1. Grand Budapest Hotel -Alexandre Desplat

2. Interstellar –Hans Zimmer
-the other soundtrack of the year (Hans Zimmer ia din Phillip Glass-Koyaanisquatsi, Vangelis, Mike Oldfield (Tubular Bells) si Strauss (Also Spracht..) si Planetele lui Holst, dar da bine :) . Oscar, finally ???

3. Mike Oldfield-Man on the Rocks
Primul album vocal si cu piese “pop” al lui Oldfield de vreo 20 de ani incoace -am scris despre el aici pe blog si cronica in Sunete)
prefer boxsetul pe 3 discuri si anume cel cu demo-urile sale originale
.(2014)-TorZ.org%2B-%2BFront.jpg)
4. Bruce Springsteen-High Hopes (care ar putea fi album de anul trecut, ma rog-data de aparitie oficiala este 14 ianuarie 2014; si despre el am scris cronica in Sunete), cu tot cu Hunter Of Invisible Game, pe care l-a facut si film, scurt metraj regizat chiar de el

5. Jack White-Lazaretto

6. Leonard Cohen –Popular Problems (Nevermind:), Lenny at 80 !!!)

7. Yusuf (Cat Stevens)-Tell’em ‘m Gone (o intoarcere la forma si la blues) produs de Rick Rubin

8. Tom Petty & The Heartbreakers - Hypnotic Eye

9. Black Keys –Turn Blue (deci mi-a placut mai mult El Caminio)
10. Pink Floyd-Endless River
Pentru ca fie si daca e pentru completisti si un B side, tot e mai interesant decit ce aud de la trupele de azi. Louder Than Words
.jpg)
si ca sa fie Ok, iata inca 2 albume pentru a putea face un top 10 si mentiona soundtrackurile separat, asa cum merita:
*
-Billy Idol- Kings & Queens of the Underground-not grand dar dupa une aussi longue absence, adica exact ca la live in Ro, 2005, cu Devil's Playground, pe atunci primul album solo in 12 ani, nah au mai trecut 9 !!! Piesa unu, "Bitter Pill", antemica din prima. Albumul pierde suflu insa...better than Wars on other drugs...somehow the old ones still work better...ultima piesa Idol de pe disc: Whiskey and Pills
review pe allmusic
*

-Neil Young-Storytone dublu, piese noi solo si cu grand orchestra), un NY minor si cam schmaltzy, dar preferabil epigonilor

deci aletaor, dar zic eu locurile 9, Neil si 10, Billy, sau au reverse :)
Descoperirea anului ar fi Ibrahim Maalouf, jazz dar albumul, Illusions, e din 2013. la fel Gene Clark jr., chitarist de blues.
***
Etichete:
albume,
alinland,
blues,
guitar,
jazz,
metal,
pink floyd,
punk,
rockland,
soundtrack,
topuri
Abonați-vă la:
Postări (Atom)

