X-Men 3/ X-3/X-Men: The Last Stand (2006)

X-3 (x 3) - X-Men 3

Lumea se poate împărţi în două, cei cărora le pasă de X-Men şi cei cărora nu. Nu ai ce să le faci, nici unora nici altora. Pentru că X-Men: The Last Stand nu cred că o să fie chiar ultimul stand, cine o să stea în sală până la capăt (dacă nu o să întrerupă genericul) o să vadă de ce.

X-Men e singura franciză care nu şi-a schimbat distribuţia în trei episoade pe parcurs a şase ani. Hugh Jackman e Wolverine, Ian McKellen - Magneto, Halle Berry - Storm, Patrick Stewart - profesorul Xavier, Shawn Ashmore -Iceman, James Marsden - Cyclops, Anna Paquin - Rogue, Rebecca Romijn (fostă Stamos) e Mystique. Lor li se alătură Vinnie Jones (Juggernaut), Kelsey Grammer (Beast), Ben Foster (Angel), Daniel Cudmore (Colossus) şi Famke Janssen (dr. Jean Grey) se întoarce ca Dark Phoenix.

Se sacrifică personaje importante şi mult mai multe decât în primele două filme, se începe cu nu unul, ci două flashbackuri, apoi o simulare. Plotul avansează, dar exact ca în banda desenată, personajele care mor se reîntorc, situaţiile se repetă şi se repetă şi se repetă. Ceea ce funcţionează la seriale, dar la filme-franciză care costă 200 de milioane de dolari e riscant.

Ce am învăţat din trei X-Men? Că există mutanţi buni (gaşca lui Xavier) şi mutanţi răi (gaşca lui Magneto), că asupra lor acţionează politicieni buni (Josepeh Sommers, preşedintele din trei) şi politicieni răi (Bruce Davidson, senatorul din Unu), generali malefici (Brian Cox în Doi). Oamenii sunt Ceilalţi (în speţă figuranţi, masă amorfă), mutanţii sunt Noi, şi chiar noi am vrea să fim, să putem face lucruri extraordinare pe care, datorită unor efecte speciale cu adevărat fantastice, le-am văzut că le fac. X-Men este cea mai lungă bandă desenată din istorie. Material de întregi seriale, cu o tonă de personaje şi potenţial uriaş. Primele două filme le-a regizat Bryan Singer, acum a venit Brett Ratner, diferenţa între ei nu se vede, chiar nu se vede, deşi cu toţii ne-am speriat că regizorul seriei Rush Hour şi al dudelor The Red Dragon şi After the Sunset va imploda franciza. Studiourile au anunţat că vor să încheie bucla pentru moment, să facă o trilogie. Dar au lăsat poarta deschisă mutanţior şi mutaţiilor. Obişnuinţa e formată deja, odată la trei ani un X-Men, primul în 2000, apoi din trei în trei, 2003, 2006, la ce să ne aşteptăm în 2009, deja Magneto şi Wolverine au filmele lor proprii care sunt pe drum...
2 din 5 / 4 din 10
Alin Ludu Dumbravă
Şapte Seri, iunie 2006

Crimen Perfecto (2004)-cronica !

FERPECT


Pentru unii cel mai interesant cineast iberic este Pedro Almodovar, pentru alţii Alex de la Iglesia. Pentru ceilalţi există Julio Iglesias. Otros cohones sau sans de. Iglesia face filme mai funny, mai puţin melo şi mai mult hetero decât Almodovar, deşi este aproape de un cinema trash (John Waters, Russ Meyer, Jess Franco, Troma?), trage cu coada ochiului la Alfred Hitchcock şi Brian De Palma, Luis Bunuel şi Salvador Dali, asta în timp ce împroşcă gore şi dirt.

Iglesia (nume care înseamnă biserică, culmea paradoxului sau nu), e aproape inclasabil. Violent, hiper-kinetic, sexual, vulgar, zgomotos, alert, extrem de loco, ca şi cum ai scrâşni în dinţi cocaină. Al optulea film al lui de la Iglesia este primul lui film care rulează pe ecranele româneşti (la festivaluri s-au putut vedea 800 Balas, sau El Dia de la Bestia, la pay tv, 800 balas şi La Comunidad, şi pe vremuri, adică prin 1996, la Antena Unu, Accion Mutante, primul său lung metraj... mutant, film care a şocat şi turned off pe mulţi. A mai făcut Perdita Durango şi Muertos de risa şi acum, Crimen ferpecto, un succes absolut, din Spania, în Franţa, chiar şi în America. Titlul parodiază Dial M for Murder, filmul lui Hitchcock din 1954, intitulat în Spania Crimen Perfecto / O crimă perfectă.

Dar cum e crima ferpectă? Este o satiră care se întâmplă într-un mall care perpetuează Dawn of the dead, o cinică parodie a visului spaniol, adaptare după varianta americană cu siesta, tapas, sex after hours, şi incorectitudine politică, care politică?

Rafael (Guillermo Toledo), un gigolo arivist, responsabil de etaj, îşi omoară accidental nemesisul, pe Don Antonio (Luis Varela) şi dă de o belea mult mai groasă. Anume, există un martor, o ciumă de femeie, urâţenia pământului (să nu spunem a iadului), pe nume Lourdes (Monica Cervera), al cărei preţ al tăcerii, este chiar el. Pentru că ea îl vrea. Şi dacă el nu se consemnează... Personajele şi situaţiile sunt groteşti, dar pentru universul lui de la Iglesia cel mai aproape de realitate, la fel ca în La Comunidad. Muzica lui Roque Banos, este o combinaţie de Bernard Herrmann cu John Ottman (la Suspecţi de serviciu). Numele magazinului, YeYo, este un nume de cod pentru cocaină. Personajul lui Don Antonio aminteşte de la jumătate de prietenul lui David, Griffin Dunne în American Werewolf in London.

Filmul e o comedie demenţială, mai aproape de Santiago Segura, actorul, prietenul lui senor Alex şi eroul naţional spaniol, Torrente, un personaj vulgar pe lângă care Iglesia este model de comportament social model. Duceţi-vă la Crima ferpectă să vedeţi un Iglesia, pe lângă El Greco, Goya, Picasso sau corrida, cerveza şi chorizo, spaniolii mai au şi Iglesia. În lumea lui ferpectă, totul e, cum altfel decât ferpect.

Alin Ludu Dumbravă
Şapte Seri, octombrie 2005

The machinist/El Maquinista (2004)

Welcome to the Machine (El Maquinista)

"Welcome my son, welcome to the machine", spun Pink Floyd pe Wish you Were Here. Dar Trevor Reznik (nume kafkesc, v.Gregor Smasa sau poate Trent Reznor) nu mai e bine primit nici măcar în hala industrială unde lucrează. Trevor (Christian Bale) nu a mai dormit de un an de zile şi nu face diferenţa între coşmaruri şi realitate . Mă opresc aici cu sinopsisul Maşinistului, cu menţiunea că el aparţine unui tip de film devenit gen în sine. Acesta include recentele Memento, Fight Club, Spider, Secret Window, Lost Highway, temele-fetiş ale lui Brian de Palma (Rising Cain, Body Double) sau Polanski (Locatarul, Repulsie), apriorice Hitchcock-iene, provenite din mama şi tata (mai mult mama) filmelor de acest gen, anume Psycho. Omagiat aici de muzica lui Roque Banos a la Bernard Herrmann (plus instrumentul numit teremin, care spune de obicei că te afli la Nord de Nord-vest!). Literar, filmul e inspirat din Kafka şi Dostoievski (v. Ivan, nemesisul lui Reznik, un redneck cu tuşe de Marlon Brando). Mi-a amintit şi de Marabito de Takeshi Shimizu văzut la TIFF, un soi de Eraserhead japonez. Maşinistul, spaniol ca finanţare, a fost şi filmat acolo, deşi se întâmplă în SUA. Câteva cadre sunt ireale (mai ales secvenţa de la bâlci), culoarea e desaturată la maxim şi aminteşte de experimentele lui Darius Khondji la Seven. Regizorul Brad Anderson (care a mai făcut un film aproape la fel de coşmaresc, Session 9), zice că s-a inspirat din austeritatea decorurilor expresioniste (Cabinetul doctorului Caligari, Nosferatu, Vampyr), şi producţiile lui Val Lewton (I Walked with a Zombie, The Seventh Victim).

Maşinistul e scris de Scott Kosar, care, în rest, a retuşat horror-uri mai mult sau mai puţin seminale (remake-urile la Texas Chainsaw Massacre, Amityville Horror, The Crazies). Tema centrală este cea a vinovăţiei privită ca un cancer care roade tot, carnea şi conştiinţa, marea problemă a scenaristului în a considera proiectul nefilmabil fiind protagonistul, care era descris ca un schelet umblător. Iar Christian Bale, (care acum a devenit legendarul Batman), a slăbit de ar fi putut da examen de intrare la Auschwitz, aproape 30 de kilograme, urmând o dietă stoică (pentu a folosi cuvinte uşoare) despre care s-a scris mai mult decât despre film în sine. Este considerată cea mai bravă şi nebunească manevră de actor de Metodă pe care a întreprins-o cineva vreodată, cu mult peste limita impusă de Robert De Niro în Taurul furios. De ce a făcut actorul acest pas aproape sinucigaş, poate pentru a se identifica cu personajul său Reznik, pentru a-l înţelege mai bine. Nici nu prea contează de ce, el devine astfel cel mai bun efect special al filmului şi nu poţi decât să priveşti, hipnotizat această călătorie a sa pe Route 666/Highway to Hell, un coşmar industrial ca un sound subliminal Nine Inch Nails, (Kafka audio), un freak show cu maşinişti dereglaţi care sunt parte integrantă din maşinăria propriei lor distrugeri.

-------------------------------------------------------------------------------------------
Notă: Al doilea film adus de Transilvania Film (după Noi Albinoi, bravo!), văzut la Studio, cinematograful unde niciodată nu se lasă genericul de film să curgă până la sfârşit…doar e cinematograful UCIN. Poate le-ar trebui un maşinist ca Reznik.

Alin Ludu Dumbravă
Sapte Seri, iunie 2005
5 din 5, 10 din 10

DIE ANOTHER DAY (2002)

SĂ NU MORI AZI

DIE ANOTHER DAY, 2002 Regia: Lee Tamahori Scenariul: Neal Purvis, Robert Wade. Imaginea: David Tattersall. Muzica: David Arnold Cu: Pierce Brosnan, Halle Berry, Toby Stephens, Rosamund Pike, Rick Yune, Judi Dench, John Cleese, Samantha Bond, Michael Madsen. Producatori: Michael G. Wilson, Barbara Broccoli. Durata: 132 min. Un film distribuit de InterCom Film Romania. Pe ecrane din 24 ianuarie.



Numele tău este Bond, James Bond. Numele de cod-007. Ai un permis de a ucide, un smoking care pică pe tine impecabil, rămîi cancerul femeilor şi bei de obicei vodka martini-shaken not stirred. Eşti cel mai longeviv, celebru şi bogat personaj din lumea filmului. Şi nu numai. Ai avut cinci măşţi diferite şi nu ai îmbătrînit cu o zi de cînd ai fost creat de Ian Fleming acum 50 de ani, în paginile romanului Casino Royale. La mulţi ani, James !

Ai 40 de ani de cinema şi 20 de filme oficiale. Pe vremuri Trăiai doar de dou` ori, acum îţi doreşti doar Să nu mori azi. The name of the game: survival, la fel că în jocul de succes Reality TV. Lumea nu mai e de ajuns.

Sau e prea de ajuns. Ai inspirat prea mulţi să fie ca tine pentru că tu ai dat tonul filmelor explozive, incredibile, jamesbond-istice. Din păcate ai făcut o greşeală cu noua ta aventură. În Să nu mori azi ai supralicitat aşa cum pe vremuri mergeai la cacealma cu Auric Goldfinger sau Kamal Khan. Dar ei erau bad-guy, noi suntem fanii tăi. Ţi-a fost teamă să nu ne dezamăgeşţi şi ai făcut două filme într-unul. Începi frenetic şi dramatic, în spiritul aventurilor tale vechi vechi dar apoi transformi totul într-un blockbuster obişnuit pentru vremile de azi: excesiv de zgomtos. Parcă te temi de competiţie. E adevărat că te lupţi cu noile generaţii de starlete: de la Vin Diesel şi al său tatuat XXX, parodicii Eddie Murphy, Jackie Chan, Chris Rock, Austin Powers, la diverse Misiuni imposibile, Matrix-uri sau Tetrix-uri. Dar şţii că şi George s-a inspirat din tine pentru Star Wars şi Steven era fan. Brosnan te reprezintă la superlativ, de la Goldeneye pînă azi lucrurile s-au schimbat şi el s-a maturizat, numai sir Sean a fost mai Bond ca el. Dar cocktail-ul tău a ieşit inegal: primele două părţi un regal (shaken not stirred), apoi partea de ameţeală hi-tech (too stirred not shaken), un festival de efecte digitale care transformă aventură ta în cea mai implauzibilă de la Moonraker încoace.


Ne-au plăcut în schimb citatele din toate cele 19 aventuri anterioare, ne-a plăcut Jinx-ul, genericul, piesa, clipul şi apariţia Madonnei deşi ne-ar fi plăcut mai tare să colaborezi cu Rolling Stones pentru că aveţi aceiaşi vîrstă (dar ştiu că ei sunt cîteodată mai scumpi ca tine), am fi vrut mai mult Michael Madsen, mai mult Havana, mai mult-mai multe. Despre ce nu ne-a plăcut te scutim pentru că e ziua ta şi oricum prezenţa ta în peisajul cinematografic este suficient cadou. Ştim că a fost cea mai scumpă aventură a ta dar sigur va fi şi cea mai de succes, ştim că Pierce (viitor sir cu siguranţă) te va mai interpreta o dată, ştim că vom cumpăra oricum dvd-ul aşa cum am cumpărat soundtrack-ul şi toată colecţia, ştim că nobody does it better dar sometimes better is not enough. Poate adaugi titlul ăsta la propunerile pentru filmul tău # 21. Pînă apare, mai bem nişte vodka martini. Shaken, stirred, vodka martini să fie ! Noroc adică cheers !




Alin Ludu Dumbravă
Ianuarie 2003

2 stele din 5
(la vremea ei cronica a aparut cu trei stele in primul numar din cele...doua ale lui FILM 100%, deci 2 la suta finalmente)
Dar la fel de sigur pe cît era atunci că Pierce Brosnan va mai fi Bond odată, am fost şi noi de revista noastră, iată în 2009 mai reciclez din 2002 ! For Your Eyes Only!