Oscar pentru Clint !
trailerul aici
versiunea 1.3. redux (incl. ROCKLAND & alinland)
luni, 27 octombrie 2008
sâmbătă, 25 octombrie 2008
Heroes & The Big Fix-double bill 77/78
Heroes (1977)
Scris de Jim Carabastos (Heartbreak Ridge, Hamburger Hill, No Mercy), care a servit în Vietnam în 1967-8,cavalry, e unul din primele filme care prezintă sindromul disorder post Vietnam. Henry Winkler (Fonzie din serialul Happy Days, atunci star TV, azi în Arrested Developement) e dus. Veteran, acum în spital, o ia la fuga cu busul de la New York de-a lungul Americii. Vrea să deschidă o fermă de viermi (!) în oraselul Eureka ! Şi dă de Sally Field (cred că e cel mai frumos şi romantic rol al ei). Road movie cu o bucată reminscentă de Monte Hellman (Two-Lane Blacktop), cu 20 de minute excelente de Harrison Ford şi una mică bucată de Jacob’s ladder. Muzica, Jack Nietzsche !
Pe final piesa original din soundtrack, Kansas Carry On My Wayward Son , a fost scosă pe raţiuni de copyright (orice cronică scrie asta) şi a fost băgata pe dvd/vhs , una mediocra, ceva gen "We need Heroes"...Moshu, titlul era ironic, trist ! Piesa schimba cu totul starea, se aude ca a fost schimbat ceva pe soundtrack si e o mirlanie asa cum e acum ! Val Avery e Mel the driver, John Cassavetes are un cameo ca medic la spital !!!
Jeremy Paul Kagan, regizor interesant care a pierdut-o (de la Sting II la Big Man on Campus, la TV movies galore), autorul aşa numitei trilogii şaptezeciste, malaise post sixties, Vietnam, Watergate (începută la Tv în 1975 cu Katherine, un fel de prototip pentru Patty Hearst, cu Sissy Spacek, Art Carney şi Winkler..apoi The Big Fix, 1978, cu Dreyfuss, pe care l-am vazut recent dar m-a deceptionat...poate aveam eu asteptari mult prea mari). e un bun companion piece la The Long Goodbye al lui Altman, si Dreyfuss (si producator), e un verisor al lui Elliot Gould !
si mai politizant decit Heroes, si mai satiric, The Big Fix este si despre un raliu politic trucat. Apar John Lithgow, Bonnie Bedelia, Fritz Weaver si F. Murray Abraham (in prima lui aparitie importanta pe film, va mai lucra cu Kagan la By the Sword, 1991).
Heroes 7 /10,
Big Fix 6 /10
Scris de Jim Carabastos (Heartbreak Ridge, Hamburger Hill, No Mercy), care a servit în Vietnam în 1967-8,cavalry, e unul din primele filme care prezintă sindromul disorder post Vietnam. Henry Winkler (Fonzie din serialul Happy Days, atunci star TV, azi în Arrested Developement) e dus. Veteran, acum în spital, o ia la fuga cu busul de la New York de-a lungul Americii. Vrea să deschidă o fermă de viermi (!) în oraselul Eureka ! Şi dă de Sally Field (cred că e cel mai frumos şi romantic rol al ei). Road movie cu o bucată reminscentă de Monte Hellman (Two-Lane Blacktop), cu 20 de minute excelente de Harrison Ford şi una mică bucată de Jacob’s ladder. Muzica, Jack Nietzsche !
Pe final piesa original din soundtrack, Kansas Carry On My Wayward Son , a fost scosă pe raţiuni de copyright (orice cronică scrie asta) şi a fost băgata pe dvd/vhs , una mediocra, ceva gen "We need Heroes"...Moshu, titlul era ironic, trist ! Piesa schimba cu totul starea, se aude ca a fost schimbat ceva pe soundtrack si e o mirlanie asa cum e acum ! Val Avery e Mel the driver, John Cassavetes are un cameo ca medic la spital !!!
Jeremy Paul Kagan, regizor interesant care a pierdut-o (de la Sting II la Big Man on Campus, la TV movies galore), autorul aşa numitei trilogii şaptezeciste, malaise post sixties, Vietnam, Watergate (începută la Tv în 1975 cu Katherine, un fel de prototip pentru Patty Hearst, cu Sissy Spacek, Art Carney şi Winkler..apoi The Big Fix, 1978, cu Dreyfuss, pe care l-am vazut recent dar m-a deceptionat...poate aveam eu asteptari mult prea mari). e un bun companion piece la The Long Goodbye al lui Altman, si Dreyfuss (si producator), e un verisor al lui Elliot Gould !
si mai politizant decit Heroes, si mai satiric, The Big Fix este si despre un raliu politic trucat. Apar John Lithgow, Bonnie Bedelia, Fritz Weaver si F. Murray Abraham (in prima lui aparitie importanta pe film, va mai lucra cu Kagan la By the Sword, 1991).
Heroes 7 /10,
Big Fix 6 /10
vineri, 24 octombrie 2008
Le Deuxieme Souffle
un alt clasic de recuperat de ani de zile (prima oara am vrut sa-l cumpar pe vhs la paris in 2000 dar era mult prea scump), si a meritat asteparea copiei din Criterion. Scris de Jose Giovanni, dupa romanul sau, cu un Lino Ventura de zile mari (gangsterul Gu-Gustave Minda) si Paul Meurisse, nemesisul sau, politistul sarcastic Blot, cred ca a fost o influenta majora asupra lui Michael Mann la Heat. 2 ore jumatate de studiu de caz, de singuratatea gangsterilor in palarie si impermeabile, cod de onoare, povestea unui om depasit de perioada in care se afla si care nu mai are timp (Gu evadeaza si vrea sa paraseasca Franta, alaturi de vechea lui iubita, Manouche, dar are nevoie de o ultima lovitura. Trecutul si politia inchid cercul fatidic din jurul lui).
Al patrulea film de gen al lui Melville (dupa Bob Le Flambeur, Le Doulos si L'aine des Ferchaux)facut in 1966. Nu am nici o pofta sa vad remake-ul lui Alain Corneau de anul trecut, desi am s-o fac, banuiesc ca va fi pierdere de vreme. Cu Lino Ventura si Meurisse Melville a lucrat apoi in L'armee des ombres. Roluri secundare exelente, Michel Constantin (Alban), Marcel Bozuffi (Jo Ricci), Peter Zimmer (Orloff), Raymond Pellegrin (Paul Ricci)si singura femeie, Christine Fabréga aka Manouche. Transferul nou de la Criterion e superb, imaginea alb-negru crisp (Marcel Combes), muzica lipseste in mare parte din film, ceea ce accentueaza atmosfera. Abia urmarind comentariul audio am observat un plan-secventa impresionant de 5 minute (atunci cind Blot analizeaza situatia din bar). Comentariul audio e voit intelectual, cu un critic englez si o tipa-Ginette Vincendeau-care a scris o carte despre Melville (Un american la Paris), ei fac si comentariul la Le Doulos, cealalta aparitie Criterion pe dvd. Un interviu de 11 minute cu Bertrand Tavernier e mai revelator si mai sincer (Tavernier a fost publicistul filmului). Doua materiale de arhiva de la televiziunea franceza, arata imagini de la filmari , la studiourile Jenner ale lui Melville (care au ars complet la Samuraiul), interviuri fascinante cu Melville (in spatele ochelarilor negri), Ventura ("eu nu sunt actor") si cerebralul Meurisse. Din ele, am vazut ca Mel Ferrer (cu mustata) era pe platou, anuntat in distributie, probabil in rolul lui Orloff, si nu se mai aminteste nimic de el. Mi-ar placea sa aflu de ce.
9 / 10
dvd 10/10
Al patrulea film de gen al lui Melville (dupa Bob Le Flambeur, Le Doulos si L'aine des Ferchaux)facut in 1966. Nu am nici o pofta sa vad remake-ul lui Alain Corneau de anul trecut, desi am s-o fac, banuiesc ca va fi pierdere de vreme. Cu Lino Ventura si Meurisse Melville a lucrat apoi in L'armee des ombres. Roluri secundare exelente, Michel Constantin (Alban), Marcel Bozuffi (Jo Ricci), Peter Zimmer (Orloff), Raymond Pellegrin (Paul Ricci)si singura femeie, Christine Fabréga aka Manouche. Transferul nou de la Criterion e superb, imaginea alb-negru crisp (Marcel Combes), muzica lipseste in mare parte din film, ceea ce accentueaza atmosfera. Abia urmarind comentariul audio am observat un plan-secventa impresionant de 5 minute (atunci cind Blot analizeaza situatia din bar). Comentariul audio e voit intelectual, cu un critic englez si o tipa-Ginette Vincendeau-care a scris o carte despre Melville (Un american la Paris), ei fac si comentariul la Le Doulos, cealalta aparitie Criterion pe dvd. Un interviu de 11 minute cu Bertrand Tavernier e mai revelator si mai sincer (Tavernier a fost publicistul filmului). Doua materiale de arhiva de la televiziunea franceza, arata imagini de la filmari , la studiourile Jenner ale lui Melville (care au ars complet la Samuraiul), interviuri fascinante cu Melville (in spatele ochelarilor negri), Ventura ("eu nu sunt actor") si cerebralul Meurisse. Din ele, am vazut ca Mel Ferrer (cu mustata) era pe platou, anuntat in distributie, probabil in rolul lui Orloff, si nu se mai aminteste nimic de el. Mi-ar placea sa aflu de ce.
9 / 10
dvd 10/10
marți, 14 octombrie 2008
WHITE OF THE EYE
Donald Cammell. Maan ! Si-a pus pusca in gura si a tras. Si dupa asta a agonizat jumatate de ora pina ce a murit, privindu-se in oglinda ! Ultimul sau film ! His last Performance !
Cind l-am intervievat pe Nicolas Roeg la Cluj in 2007 n-a vrut sa spuna nimic de Cammell. Dar azi multa lume il acuza cu mai multa vehementa ca i-a adoptat stilul. Pe vremea cind au facut Performance (1970) Roeg era doar operator, Cammell era poetul, si creatorul. James Fox si Mick Jagger erau prietenii lui, la fel ca Dennis Hopper, Kenneth Anger. O gramada de Luciferi rising ! Cammell n-a realizat in viata sa decit 4 filme, cu tot cu Performance. Dar a avut probleme cu studiourile, distribuitorii si producatorii la toate, minus WHITE OF THE EYE (care, culmea, e produs de Cannon !). Iar la WILD SIDE (1995), un film altfel minor, cind i-a fost cenzurat, Cammell n-a mai suportat. Dupa ani si ani de development hell (thanks to Marlon Brando too, cu care a scris un roman, Fan-Tan, de fapt Cammell l-a scris si se zice ca Brando nici macar nu l-a citit !) a cedat, la 62 de ani. Legenda spune asa:
"The death of Donald Cammell was as flamboyant and dramatic as anything he had ever filmed. Haunted by death and suicide for many years, he took his own life in 1996 at age sixty-two with a gunshot to the head. But he fired into the top of his head instead of the roof of his mouth with the result that he was alive and conscious for up to 45 minutes afterwards and, reportedly, was in a happy, almost euphoric state. The fact that he didn't die instantly was not accidental; in fact he allegedly requested that his wife and writing collaborator China Cammell hold up a mirror so he could watch himself die and asked her 'Do you see the picture of Borges?'"
din articolul din Sense of Cinema
Probleme a avut si cu MGM la Demon Seed, un alt film extrem de ciudat. Eu personal am vazut umbra lui Cammell mai ales in The Man who Fell to Earth al lui Roeg. Dar acum, am reusit in fine sa pun mina pe o copie dvd la WHITE OF THE EYE, thriller sau pseudo/thriller, cel mai schizoid giallo facut in America. O combinatie de Zabriskie Point si Manhunter, cu elemente de Friedkin, Argento si Brian De Palma.
un fragment extrem de stylish si gore pe youtube
si trailerul exploitaive de la Cannon films.
Great steadycam work by Larry McConkey ! Muzica, Nick Mason cu Rick Fenn (de la 10cc), suna a new wave cu prog si psihedelic. Dar soundtrackul contine si Mahler, simfonia a 2-a, si Pavarotti cinta din Paiate, si Hank Williams si You Sexy Thing cu Hot Chocolate ! David Keith este un expert in sisteme de sunet, nevasta sa e Cathy Moriarty, au o fetita numita Danielle. Si cineva ucide si mutileaza femei in casele luxoase din pustiul din zona (linga Tucson).
O cariera parasita, desertul din Arizona, flashbackuri care implica o vinatoare de cerbi, o amprenta stilistica tipica anilor 80 dar cu ceva in plus, psihologia ciudata a lui Cammell, care alaturi de sotia lui China, a modificat romanul "Mrs. Whites" intr-un portret extrem de nelinistitor al unui serial killer (inainte de Tacerea mieilor, cind filmele de acest gen nu erau la moda, la paritate cu Manhunter al lui Michael Mann, un alt esec contemporan).
coperta VHS
un articol excelent pe care l-am citit acum vreo 8 ani, The Man who Time Forgot aici. IMDB zice ca Richard Stanley (un alt outcast si demonizat autor) ar face Bones of the Earth, dupa un scenariu original de Cammell. Godspeed !
10 din 10 / 5 stele din cinci
Cind l-am intervievat pe Nicolas Roeg la Cluj in 2007 n-a vrut sa spuna nimic de Cammell. Dar azi multa lume il acuza cu mai multa vehementa ca i-a adoptat stilul. Pe vremea cind au facut Performance (1970) Roeg era doar operator, Cammell era poetul, si creatorul. James Fox si Mick Jagger erau prietenii lui, la fel ca Dennis Hopper, Kenneth Anger. O gramada de Luciferi rising ! Cammell n-a realizat in viata sa decit 4 filme, cu tot cu Performance. Dar a avut probleme cu studiourile, distribuitorii si producatorii la toate, minus WHITE OF THE EYE (care, culmea, e produs de Cannon !). Iar la WILD SIDE (1995), un film altfel minor, cind i-a fost cenzurat, Cammell n-a mai suportat. Dupa ani si ani de development hell (thanks to Marlon Brando too, cu care a scris un roman, Fan-Tan, de fapt Cammell l-a scris si se zice ca Brando nici macar nu l-a citit !) a cedat, la 62 de ani. Legenda spune asa:
"The death of Donald Cammell was as flamboyant and dramatic as anything he had ever filmed. Haunted by death and suicide for many years, he took his own life in 1996 at age sixty-two with a gunshot to the head. But he fired into the top of his head instead of the roof of his mouth with the result that he was alive and conscious for up to 45 minutes afterwards and, reportedly, was in a happy, almost euphoric state. The fact that he didn't die instantly was not accidental; in fact he allegedly requested that his wife and writing collaborator China Cammell hold up a mirror so he could watch himself die and asked her 'Do you see the picture of Borges?'"
din articolul din Sense of Cinema
Probleme a avut si cu MGM la Demon Seed, un alt film extrem de ciudat. Eu personal am vazut umbra lui Cammell mai ales in The Man who Fell to Earth al lui Roeg. Dar acum, am reusit in fine sa pun mina pe o copie dvd la WHITE OF THE EYE, thriller sau pseudo/thriller, cel mai schizoid giallo facut in America. O combinatie de Zabriskie Point si Manhunter, cu elemente de Friedkin, Argento si Brian De Palma.
un fragment extrem de stylish si gore pe youtube
si trailerul exploitaive de la Cannon films.
Great steadycam work by Larry McConkey ! Muzica, Nick Mason cu Rick Fenn (de la 10cc), suna a new wave cu prog si psihedelic. Dar soundtrackul contine si Mahler, simfonia a 2-a, si Pavarotti cinta din Paiate, si Hank Williams si You Sexy Thing cu Hot Chocolate ! David Keith este un expert in sisteme de sunet, nevasta sa e Cathy Moriarty, au o fetita numita Danielle. Si cineva ucide si mutileaza femei in casele luxoase din pustiul din zona (linga Tucson).
O cariera parasita, desertul din Arizona, flashbackuri care implica o vinatoare de cerbi, o amprenta stilistica tipica anilor 80 dar cu ceva in plus, psihologia ciudata a lui Cammell, care alaturi de sotia lui China, a modificat romanul "Mrs. Whites" intr-un portret extrem de nelinistitor al unui serial killer (inainte de Tacerea mieilor, cind filmele de acest gen nu erau la moda, la paritate cu Manhunter al lui Michael Mann, un alt esec contemporan).
coperta VHS
un articol excelent pe care l-am citit acum vreo 8 ani, The Man who Time Forgot aici. IMDB zice ca Richard Stanley (un alt outcast si demonizat autor) ar face Bones of the Earth, dupa un scenariu original de Cammell. Godspeed !
10 din 10 / 5 stele din cinci
Abonați-vă la:
Postări (Atom)