COMUNICAT DE PRESĂ
TOP 10 - CELE MAI BUNE FILME ROMÂNEŞTI
Uniunea Cineaştilor din România şi Asociaţia Criticilor de Film vă invită, în perioada 30 octombrie - 2 noiembrie 2008, la cinema Studio, la un eveniment cinematografic 100% românesc. Gala Top 10 - Cele mai bune filme româneşti reprezintă consecinţa firească a unei solicitări adresate criticilor de film din România, care au fost invitaţi să alcătuiască un top personal al primelor zece lungmetraje de ficţiune româneşti produse în România în intervalul 1912-2007.
Cei 40 de critici de film ce au răspuns acestei invitaţii sunt Eugen Atanasiu, Ileana Bîrsan, Iulia Blaga, Adina Brădeanu, Laurenţiu Brătan, Viorica Bucur, Călin Căliman, Mihai Chirilov, Luminiţa Comşa, Marina Constantinescu, Cristina Corciovescu, Andrei Creţulescu, Codruţa Creţulescu, Iulia David, Elena Dulgheru, Dana Duma, Anişoara Dumitrescu, Mihai Fulger, Lucian Georgescu, Andrei Gorzo, Anca Grădinariu, Marilena Ilieşiu, Alin Ludu Dumbravă, Alice Mănoiu, Magda Mihăilescu, Dinu Ioan Nicula, Irina Margareta Nistor, Alexandra Olivotto, Aura Puran, Bujor Rîpeanu, Costel Safirman, Ana Maria Sandu, Magdalena Stanciu, Călin Stănculescu, Alex Leo Şerban, Julieta Ţintea, Doinel Tronaru, Marian Ţuţui şi Olteea Vasilescu iar rezultatul acestui efort colectiv a fost următorul clasament:
1. Reconstituirea (Lucian Pintilie, 1970)
2. Pădurea spânzuraţilor (Liviu Ciulei, 1965)
3. Moartea domnului Lazarescu (Cristi Puiu, 2005)
4. 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile (Cristian Mungiu, 2007)
5. Secvenţe (Alexandru Tatos, 1982)
6. Nunta de piatră (Mircea Veroiu, Dan Piţa. 1973)
7. La moara cu noroc (Victor Iliu. 1956)
8. A fost sau n-a fost? (Corneliu Porumboiu, 2006)
9. Probă de microfon (Mircea Daneliuc, 1979)
10. Croaziera (Mircea Daneliuc, 1981)
Iniţiativa nu s-a născut dintr-o pornire superficială şi mondenă ci a avut intenţii cât se poate de serioase. În primul rând să pună alături critici din generaţii diferite care trăiesc cu convingerea că au gusturi şi păreri diametral opuse. Spre surprinderea ambelor tabere topul a dovedit că nu e aşa... Pe lângă decantarea valorilor din această dublă perspectivă, ne-am propus să vedem dacă se verifică ideea că rădăcinile „neorealismului” românesc actual, cu succesele lui internaţionale, se află în cele mai bune filme româneşti ale deceniilor anterioare. Atâta vreme cât din top nu lipsesc Reconstituirea, Secvenţe, Proba de microfon şi Croaziera, vocaţia pentru realism, pentru prelucrarea artistică a informaţiilor primite din viaţa cotidiană (în contrast cu pseudorealismul impus) nu mai trebuie demonstrată.
Evenimentul Top 10 - Cele mai bune filme româneşti ce va avea loc, după cum spuneam, la cinema Studio, va fi inaugurat de către "primul clasat", Reconstituirea, difuzat joi, 30 octombrie, începând cu ora 19:00, în cadrul spectacolului de gală.
versiunea 1.3. redux (incl. ROCKLAND & alinland)
marți, 28 octombrie 2008
luni, 27 octombrie 2008
sâmbătă, 25 octombrie 2008
Heroes & The Big Fix-double bill 77/78
Heroes (1977)
Scris de Jim Carabastos (Heartbreak Ridge, Hamburger Hill, No Mercy), care a servit în Vietnam în 1967-8,cavalry, e unul din primele filme care prezintă sindromul disorder post Vietnam. Henry Winkler (Fonzie din serialul Happy Days, atunci star TV, azi în Arrested Developement) e dus. Veteran, acum în spital, o ia la fuga cu busul de la New York de-a lungul Americii. Vrea să deschidă o fermă de viermi (!) în oraselul Eureka ! Şi dă de Sally Field (cred că e cel mai frumos şi romantic rol al ei). Road movie cu o bucată reminscentă de Monte Hellman (Two-Lane Blacktop), cu 20 de minute excelente de Harrison Ford şi una mică bucată de Jacob’s ladder. Muzica, Jack Nietzsche !
Pe final piesa original din soundtrack, Kansas Carry On My Wayward Son , a fost scosă pe raţiuni de copyright (orice cronică scrie asta) şi a fost băgata pe dvd/vhs , una mediocra, ceva gen "We need Heroes"...Moshu, titlul era ironic, trist ! Piesa schimba cu totul starea, se aude ca a fost schimbat ceva pe soundtrack si e o mirlanie asa cum e acum ! Val Avery e Mel the driver, John Cassavetes are un cameo ca medic la spital !!!
Jeremy Paul Kagan, regizor interesant care a pierdut-o (de la Sting II la Big Man on Campus, la TV movies galore), autorul aşa numitei trilogii şaptezeciste, malaise post sixties, Vietnam, Watergate (începută la Tv în 1975 cu Katherine, un fel de prototip pentru Patty Hearst, cu Sissy Spacek, Art Carney şi Winkler..apoi The Big Fix, 1978, cu Dreyfuss, pe care l-am vazut recent dar m-a deceptionat...poate aveam eu asteptari mult prea mari). e un bun companion piece la The Long Goodbye al lui Altman, si Dreyfuss (si producator), e un verisor al lui Elliot Gould !
si mai politizant decit Heroes, si mai satiric, The Big Fix este si despre un raliu politic trucat. Apar John Lithgow, Bonnie Bedelia, Fritz Weaver si F. Murray Abraham (in prima lui aparitie importanta pe film, va mai lucra cu Kagan la By the Sword, 1991).
Heroes 7 /10,
Big Fix 6 /10
Scris de Jim Carabastos (Heartbreak Ridge, Hamburger Hill, No Mercy), care a servit în Vietnam în 1967-8,cavalry, e unul din primele filme care prezintă sindromul disorder post Vietnam. Henry Winkler (Fonzie din serialul Happy Days, atunci star TV, azi în Arrested Developement) e dus. Veteran, acum în spital, o ia la fuga cu busul de la New York de-a lungul Americii. Vrea să deschidă o fermă de viermi (!) în oraselul Eureka ! Şi dă de Sally Field (cred că e cel mai frumos şi romantic rol al ei). Road movie cu o bucată reminscentă de Monte Hellman (Two-Lane Blacktop), cu 20 de minute excelente de Harrison Ford şi una mică bucată de Jacob’s ladder. Muzica, Jack Nietzsche !
Pe final piesa original din soundtrack, Kansas Carry On My Wayward Son , a fost scosă pe raţiuni de copyright (orice cronică scrie asta) şi a fost băgata pe dvd/vhs , una mediocra, ceva gen "We need Heroes"...Moshu, titlul era ironic, trist ! Piesa schimba cu totul starea, se aude ca a fost schimbat ceva pe soundtrack si e o mirlanie asa cum e acum ! Val Avery e Mel the driver, John Cassavetes are un cameo ca medic la spital !!!
Jeremy Paul Kagan, regizor interesant care a pierdut-o (de la Sting II la Big Man on Campus, la TV movies galore), autorul aşa numitei trilogii şaptezeciste, malaise post sixties, Vietnam, Watergate (începută la Tv în 1975 cu Katherine, un fel de prototip pentru Patty Hearst, cu Sissy Spacek, Art Carney şi Winkler..apoi The Big Fix, 1978, cu Dreyfuss, pe care l-am vazut recent dar m-a deceptionat...poate aveam eu asteptari mult prea mari). e un bun companion piece la The Long Goodbye al lui Altman, si Dreyfuss (si producator), e un verisor al lui Elliot Gould !
si mai politizant decit Heroes, si mai satiric, The Big Fix este si despre un raliu politic trucat. Apar John Lithgow, Bonnie Bedelia, Fritz Weaver si F. Murray Abraham (in prima lui aparitie importanta pe film, va mai lucra cu Kagan la By the Sword, 1991).
Heroes 7 /10,
Big Fix 6 /10
vineri, 24 octombrie 2008
Le Deuxieme Souffle
un alt clasic de recuperat de ani de zile (prima oara am vrut sa-l cumpar pe vhs la paris in 2000 dar era mult prea scump), si a meritat asteparea copiei din Criterion. Scris de Jose Giovanni, dupa romanul sau, cu un Lino Ventura de zile mari (gangsterul Gu-Gustave Minda) si Paul Meurisse, nemesisul sau, politistul sarcastic Blot, cred ca a fost o influenta majora asupra lui Michael Mann la Heat. 2 ore jumatate de studiu de caz, de singuratatea gangsterilor in palarie si impermeabile, cod de onoare, povestea unui om depasit de perioada in care se afla si care nu mai are timp (Gu evadeaza si vrea sa paraseasca Franta, alaturi de vechea lui iubita, Manouche, dar are nevoie de o ultima lovitura. Trecutul si politia inchid cercul fatidic din jurul lui).
Al patrulea film de gen al lui Melville (dupa Bob Le Flambeur, Le Doulos si L'aine des Ferchaux)facut in 1966. Nu am nici o pofta sa vad remake-ul lui Alain Corneau de anul trecut, desi am s-o fac, banuiesc ca va fi pierdere de vreme. Cu Lino Ventura si Meurisse Melville a lucrat apoi in L'armee des ombres. Roluri secundare exelente, Michel Constantin (Alban), Marcel Bozuffi (Jo Ricci), Peter Zimmer (Orloff), Raymond Pellegrin (Paul Ricci)si singura femeie, Christine Fabréga aka Manouche. Transferul nou de la Criterion e superb, imaginea alb-negru crisp (Marcel Combes), muzica lipseste in mare parte din film, ceea ce accentueaza atmosfera. Abia urmarind comentariul audio am observat un plan-secventa impresionant de 5 minute (atunci cind Blot analizeaza situatia din bar). Comentariul audio e voit intelectual, cu un critic englez si o tipa-Ginette Vincendeau-care a scris o carte despre Melville (Un american la Paris), ei fac si comentariul la Le Doulos, cealalta aparitie Criterion pe dvd. Un interviu de 11 minute cu Bertrand Tavernier e mai revelator si mai sincer (Tavernier a fost publicistul filmului). Doua materiale de arhiva de la televiziunea franceza, arata imagini de la filmari , la studiourile Jenner ale lui Melville (care au ars complet la Samuraiul), interviuri fascinante cu Melville (in spatele ochelarilor negri), Ventura ("eu nu sunt actor") si cerebralul Meurisse. Din ele, am vazut ca Mel Ferrer (cu mustata) era pe platou, anuntat in distributie, probabil in rolul lui Orloff, si nu se mai aminteste nimic de el. Mi-ar placea sa aflu de ce.
9 / 10
dvd 10/10
Al patrulea film de gen al lui Melville (dupa Bob Le Flambeur, Le Doulos si L'aine des Ferchaux)facut in 1966. Nu am nici o pofta sa vad remake-ul lui Alain Corneau de anul trecut, desi am s-o fac, banuiesc ca va fi pierdere de vreme. Cu Lino Ventura si Meurisse Melville a lucrat apoi in L'armee des ombres. Roluri secundare exelente, Michel Constantin (Alban), Marcel Bozuffi (Jo Ricci), Peter Zimmer (Orloff), Raymond Pellegrin (Paul Ricci)si singura femeie, Christine Fabréga aka Manouche. Transferul nou de la Criterion e superb, imaginea alb-negru crisp (Marcel Combes), muzica lipseste in mare parte din film, ceea ce accentueaza atmosfera. Abia urmarind comentariul audio am observat un plan-secventa impresionant de 5 minute (atunci cind Blot analizeaza situatia din bar). Comentariul audio e voit intelectual, cu un critic englez si o tipa-Ginette Vincendeau-care a scris o carte despre Melville (Un american la Paris), ei fac si comentariul la Le Doulos, cealalta aparitie Criterion pe dvd. Un interviu de 11 minute cu Bertrand Tavernier e mai revelator si mai sincer (Tavernier a fost publicistul filmului). Doua materiale de arhiva de la televiziunea franceza, arata imagini de la filmari , la studiourile Jenner ale lui Melville (care au ars complet la Samuraiul), interviuri fascinante cu Melville (in spatele ochelarilor negri), Ventura ("eu nu sunt actor") si cerebralul Meurisse. Din ele, am vazut ca Mel Ferrer (cu mustata) era pe platou, anuntat in distributie, probabil in rolul lui Orloff, si nu se mai aminteste nimic de el. Mi-ar placea sa aflu de ce.
9 / 10
dvd 10/10
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)