miercuri, 31 decembrie 2008

Top filme 2008

Best of 2008 asa cum apare el in Sapte seri si va aparea la Liternet si Observatorul cultural

La fel ca în fiecare an mi-e foarte greu să-mi fac lista de “best of” din cauza neconcordanţei de timp cu premierele mondiale sau americane. Scriam anul trecut, ca şi în anul dinaintea lui, ca şi anul dinaintea acestuia, că mereu e o problemă, topurile cu filmele venite în România nu corespund niciodată cu topurile internaţionale pentru că anumite filme vin târziu şi ele fac parte din producţia de anul trecut. Citat din topul pe 2007: " N-au rulat încă: No Country for Old Men (care ar fi fost preferatul meu nr. unu dar va fi la anul) , There Will Be Blood (…), dar ele vor fi pe lista de anul viitor." Da. Majoritatea filmelor din topul 2008 sunt din 2007 şi chiar le-am văzut în 2007. Paradox mioritic. Mai ales legat de Restul e tăcere, văzut în iunie la TIFF, cu premiera în martie 2008. În topul meu pentru 2009 vor fi astfel The Changeling şi Curiosul caz al lui Benjamin Button, văzute în 2008.De aceea am schimbat poziţiile datorită fenomenalului Cavaler întunecat, şi apropo de articolul scris pentru Freestyle, “De ce e Dark Knight filmul anului?”, i-am pus pe Batman, Joker şi Two Face pe locul unu. Alăturat topului am pus regizorul, steluţele acordate şi motivaţia, din cronicile aferente. Din peste 150 de filme, iată:

1. The Dark Knight /Cavalerul întunecat, Christopher Nolan, 5 stele din cinci.
“peste orice s-a făcut în domeniul filmelor cu supereroi şi nu numai.”



2. There Will Be Blood /Va curge sânge, Paul Thomas Anderson, 5 stele din cinci
“un film american cu adevărat măreţ, pe teme mereu actuale, un clasic imediat şi absolut”.




3. No Country for Old Men/Nu există ţară pentru bătrîni, 5 stele din cinci.
„Cel mai ambiţios film al lui Joel şi Ethan Coen.”



4. Restul e tăcere, Nae Caranfil, 5 stele din cinci
“Un film copleşitor. Emoţionat, viu, epic şi operatic”



5. El Orfanato /Orfelinatul, Juan Antonio Bayona, 5 stele din cinci
„şi o dramă, şi un thriller, şi un mister, are şi suspans şi supranatural, dar şi o emoţie şi vibraţie unică”




6. Quantum of Solace/Partea lui de consolare, Marc Forster, 4 stele jumătate din cinci
“The Dark Knight of James Bond movies” (revista Empire)


7. Obsluhoval jsem anglickeho krale/În slujba regelui Angliei, Jirí Menzel, 4 stele din cinci. “un regal absolut, o masă copioasă plină de umor dar şi de amărăciune”



8. Wall-E, Andrew Stanton, 4 stele din cinci.
“va fi desemnat cu siguranţă cea mai bună producţie animată”



9. Le scaphandre et le papillon /Scafandrul şi fluturele, Julian Schnabel, 4 stele din cinci. O singură fereastră către lumea dinafară, ochiul lui Amalric prin camera lui Janusz Kaminski.




10. Body of Lies/ Un ghem de minciuni, Ridley Scott, 4 stele din cinci
„un univers de intrigi şi trădare, (...)cu tematică fierbinte pentru că e ceea ce se întîmplă azi”



Menţiuni:
Filmul european al anului: Auf der anderen Seite /De partea cealaltă
Comedia anului: Tropic Thunder /Furtuna tropicală
Muzicalul anului: Sweeney Todd/ Barbierul diabolic din Fleet Street
Comeback-ul anului: Indiana Jones and the The Kingdom of the Crystal Skull /Indiana Jones si regatul craniului de cristal
Remake-ul anului: Funny Games USA
Monstrul anului: Cloverfield /Monstruos

urmeaza topul "real" adica cel cu filme din anul 2008 !!!

Top 10 filme 2008 BFI / Sight and Sound

The Top Ten BFI / Sight and Sound
1 Hunger (Steve McQueen, UK)
2 There Will Be Blood (Paul Thomas Anderson, USA)
3 WALL•E (Andrew Stanton, USA)
4 Gomorrah (Matteo Garrone, Italy)
=5 A Christmas Tale (Arnaud Desplechin, France)
=5 The Class (Laurent Cantet, France)
7 Of Time and the City (Terence Davies, UK)
8 Happy-Go-Lucky (Mike Leigh, UK)
=9 The Headless Woman (Lucrecia Martel, Argentina/France/Italy/Spain)
=9 Let the Right One In (Tomas Alfredson, Sweden)

Traitor



cine a zis ca Body of Lies e prost/preposetrous sa vada acest high concept thriller, cre profita de aceiasi poveste irakiana, in genul Rendition meets 24 sau Sleeper Cell, cu Don Cheadle pe post de expert in explozive si Guy Pearce agent guvernamental. Ca de obicei Saïd Taghmaoui apare ca terorist arab (dupa Three Kings, de la La Haine la Hidalgo si Vantage Point). Scenele franceze sunt de-a dreptul rizibile. Si Jeff Daniels e miscast total. Regizat de scenaristul lui Emmerich la The Day after Tomorrow, Jeffrey Nachmanoff !

2/5 sau 4/10

marți, 30 decembrie 2008

Le Deuxieme Souffle 2007




Alain Corneau a a facut filme politiste, noir, Police Python 357, Serie Noire, Choix Des Armes and Le Mome, Le cousin, considerat cel mai aproape de atmosfera si stilul lui Jean-Pierre Melville.
Imdb: Like his idol, he is very good in selecting the right locations and creating a mood of nightly jeopardy. The greatest difference is his lack of trust in the pictures which often results in unnecessary dialogues. But apart from that, Corneau was the only director who really managed to get close to Melville.


Le Deuxieme Souffle 2007 e film noir si cu gangsteri in culori vii si HD, nu un doar remake la versiunea Melville din 1966 (despre care am scris aici) ci o noua ecranizare a cartii lui Jose Giovanni din 1958.



Lumini, culori suprasaturate, rosu, galben spectral, de Yves Angelo; fabulos ca e pe digital, sunt curios cum s-ar fi vazut in cinema, pe dvd lumina si culorile sunt fabuloase


Influentele merg in alta parte, mai moderne, desi Corneau are 65 de ani:

Extrem de stilizat, operatic, cu omagii la taxi Driver (final shootout, filmat de sus), scenografia Thierry Flamand;

Toate shooting-urile in relanti, John Woo, cu impactul gloantelor pictural (desi Corneau zice de Peckinpah, montajul e diferit)

Brian de Palma, shootout final pe scara Scarface, ciuruit, si Carlito’s Way (pt second wind)

Muzica gen Morricone (Bruno Coulais), umple secventele




Mult prea multe dialoguri, doua secvente diferite-tortura lui Daniel Duval cu apa de catre oamenii lui Nahon si evadarea de la spital. La fel, lovitura e diferita, pe noapte, intr-un altfel de decor, un depozit. Sunt multe detalii diferite fata de Melville, mai multe dialoguri, dar filmul creste in partea a doua, fiind extreme de slow si situatiile identice la inceput (daca nu punem killerii din bar cu maitraliere si lungimea secventei/oglinzi ca-n Scarface).



Cadrul final, ambitios dar doar o excentricitate care a costat bani in plus (figuratie, costume). Oricum filmul a fost foarte scump (imdb zice 24 de milioane de euro) si nu a avut mare succes. Prea operatic, stilizat, lung *2 ore jumate*, comparatiile cu Melville nu sunt flatante si m-a pierdut total la inceput.

Distributia: Daniel Auteuil e Gustave 'Gu' Minda, Monica Bellucci a devenit blonda pentru Simona cunoscuta ca 'Manouche', Michel Blanc nu mi-a placut ca Blot, comisarul intelligent si sarcastic, Jacques Dutronc e Orloff, gentlemanul cu Bentley, cintaretul francez e cool, dar asa cum apare el ar fi fost bun si Johnny Hallyday in distributie (chair mai bun in Gus au Blot dar nu mai e starul care afost), Eric Cantona e Alban (in rolul vechi, Michel Constantin si nu m-am putut abtine sa-l revad pe Michel Constantin in locul fotbalistului), Daniel Duval e Venture Ricci iar Gilbert Melki fartele lui, Jo Ricci (la Melville marcel Bozuffi), un tinerel Nicolas Duvauchelle e arogantul shooter Antoine si Philippe Nahon e neplacutul comisar Fardiano.



Cea mai buna recenzie, Kurt Halfyard in Twitch, review de la Toronto (TIFF 07):
A remake of a Jean Pierre Melville’s classic noir and the second adaptation of a classic Swiss noir novel of the same name, Le Deuxième Souffle (The Second Breath) is an incredibly odd beast of a film. A film that is ambitious enough to attempt the revision of the entire noir visual language with a wildly vibrant colour palette. Filmed in stunning high-def digital and lit up and shadowed in a combination of gorgeous yellows, vibrant greens and deep reds. Imagine a noir looking somewhere between Dick Tracy, Suspiria and Collateral. Experimentation does not stop there as the action sequences in the film (appropriately doled out in a sparing fashion) are the French arthouse take on John Woo’s cinema of the early 1990s.



Ca lui Giovanni nu i-a placut ce i-a facut Melville din cartea din 1958, se stie,
iar versiunea Corneu nu functioneaza ca un remake, Auteuil in pielea lui Lino Ventura *plus mustata* , dar mie mi-a amintit de Robert De Niro in Once upon a Time in America, in secventele in care era batrin.
Dar mai e si Johnny To care va distruge Cercul rosu ?



DVD dublu de la TF1, cu un interviu cu Alain Corneau de o ora si jumatate, in care vorbeste despre Giovanni, despre influente si alegerile sale. Bun de ascultat, dar nu si de vazut, e un cadru fix cu Corneau. Making of, interviuri, trailer.



Corneau si Auteuil



3 out of five, 6/10