Le Deuxieme Souffle 2007

Alain Corneau a a facut filme politiste, noir, Police Python 357, Serie Noire, Choix Des Armes and Le Mome, Le cousin, considerat cel mai aproape de atmosfera si stilul lui Jean-Pierre Melville.
Imdb: Like his idol, he is very good in selecting the right locations and creating a mood of nightly jeopardy. The greatest difference is his lack of trust in the pictures which often results in unnecessary dialogues. But apart from that, Corneau was the only director who really managed to get close to Melville.


Le Deuxieme Souffle 2007 e film noir si cu gangsteri in culori vii si HD, nu un doar remake la versiunea Melville din 1966 (despre care am scris aici) ci o noua ecranizare a cartii lui Jose Giovanni din 1958.



Lumini, culori suprasaturate, rosu, galben spectral, de Yves Angelo; fabulos ca e pe digital, sunt curios cum s-ar fi vazut in cinema, pe dvd lumina si culorile sunt fabuloase


Influentele merg in alta parte, mai moderne, desi Corneau are 65 de ani:

Extrem de stilizat, operatic, cu omagii la taxi Driver (final shootout, filmat de sus), scenografia Thierry Flamand;

Toate shooting-urile in relanti, John Woo, cu impactul gloantelor pictural (desi Corneau zice de Peckinpah, montajul e diferit)

Brian de Palma, shootout final pe scara Scarface, ciuruit, si Carlito’s Way (pt second wind)

Muzica gen Morricone (Bruno Coulais), umple secventele




Mult prea multe dialoguri, doua secvente diferite-tortura lui Daniel Duval cu apa de catre oamenii lui Nahon si evadarea de la spital. La fel, lovitura e diferita, pe noapte, intr-un altfel de decor, un depozit. Sunt multe detalii diferite fata de Melville, mai multe dialoguri, dar filmul creste in partea a doua, fiind extreme de slow si situatiile identice la inceput (daca nu punem killerii din bar cu maitraliere si lungimea secventei/oglinzi ca-n Scarface).



Cadrul final, ambitios dar doar o excentricitate care a costat bani in plus (figuratie, costume). Oricum filmul a fost foarte scump (imdb zice 24 de milioane de euro) si nu a avut mare succes. Prea operatic, stilizat, lung *2 ore jumate*, comparatiile cu Melville nu sunt flatante si m-a pierdut total la inceput.

Distributia: Daniel Auteuil e Gustave 'Gu' Minda, Monica Bellucci a devenit blonda pentru Simona cunoscuta ca 'Manouche', Michel Blanc nu mi-a placut ca Blot, comisarul intelligent si sarcastic, Jacques Dutronc e Orloff, gentlemanul cu Bentley, cintaretul francez e cool, dar asa cum apare el ar fi fost bun si Johnny Hallyday in distributie (chair mai bun in Gus au Blot dar nu mai e starul care afost), Eric Cantona e Alban (in rolul vechi, Michel Constantin si nu m-am putut abtine sa-l revad pe Michel Constantin in locul fotbalistului), Daniel Duval e Venture Ricci iar Gilbert Melki fartele lui, Jo Ricci (la Melville marcel Bozuffi), un tinerel Nicolas Duvauchelle e arogantul shooter Antoine si Philippe Nahon e neplacutul comisar Fardiano.



Cea mai buna recenzie, Kurt Halfyard in Twitch, review de la Toronto (TIFF 07):
A remake of a Jean Pierre Melville’s classic noir and the second adaptation of a classic Swiss noir novel of the same name, Le Deuxième Souffle (The Second Breath) is an incredibly odd beast of a film. A film that is ambitious enough to attempt the revision of the entire noir visual language with a wildly vibrant colour palette. Filmed in stunning high-def digital and lit up and shadowed in a combination of gorgeous yellows, vibrant greens and deep reds. Imagine a noir looking somewhere between Dick Tracy, Suspiria and Collateral. Experimentation does not stop there as the action sequences in the film (appropriately doled out in a sparing fashion) are the French arthouse take on John Woo’s cinema of the early 1990s.



Ca lui Giovanni nu i-a placut ce i-a facut Melville din cartea din 1958, se stie,
iar versiunea Corneu nu functioneaza ca un remake, Auteuil in pielea lui Lino Ventura *plus mustata* , dar mie mi-a amintit de Robert De Niro in Once upon a Time in America, in secventele in care era batrin.
Dar mai e si Johnny To care va distruge Cercul rosu ?



DVD dublu de la TF1, cu un interviu cu Alain Corneau de o ora si jumatate, in care vorbeste despre Giovanni, despre influente si alegerile sale. Bun de ascultat, dar nu si de vazut, e un cadru fix cu Corneau. Making of, interviuri, trailer.



Corneau si Auteuil



3 out of five, 6/10