Cele ce plutesc (2009)

cum m-am intors la Bucuresti nu am putut rata noul film al lui Daneliuc, atit de proaspat incit nu apare inca nici pe imdb si nici pe situl oficial al regizorului. Cum el i-a desfiintat pe criticii de film, mai ales in momentul in care
l-au votat cu 2 productii din filmografie in top 10 all time de film romanesc, nici eu nu ma simt obligat sa discut despre acest personaj, de altfel fascinant, probabil cel mai talentat regizor al generatiei sale, dar care se pare ca a inebunit cu totul. Am mai scris ca mi-a placut anteriorul Marilena, un adevarat film psihotronic, dar cel dinainte Legiunea straina cred ca e cel mai prost Daneliuc. Punct. In noul sau film, facut rapid si pe neve, se pare ca a abordat un gen nou, ceva intre neo-realism si pasunism, cu elemente de Miorita, Fefeleaga si Baltagul mixate in stirile de la ora cinci, mediu rural. Valentin Popescu are rol de Klaus Kinski in acest "giallo" maroniu, intre Ossesione de Visconti si Antichristul de Baragan (sau de Mehedinti), curat/murdar Lars Von Trier romanesc !!!

am auzit ca initial se numea "Cadavrul dusmanului meu" , dupa un proverb taoist cam asa: "Dacă priveşti destul de mult timp o apă curgătoare, vei vedea plutind cadavrul duşmanului tău" !!!!
am gasit pe net linkul catre cartea lui Daneliuc (176 pag.), la Curtea veche,
Cele ce plutesc - variaţiuni pe tema unui scenariu !!! iar fragmentul dat dezleaga din mister:

"

Lui Zidan i se păru că aude ceva, o muzică de un fel cunoscut, auzită pe unde umblase. Căuta să străpungă pâcla odată cu soarele ce ieşea de după pădure, da, o canţonetă din alea, manele de italieni, mai ascultase, într-o limbă strâmbată, napoletană; lăsase-n baracă, probabil, aparatul deschis. Sau pe apă venea, de la vreun pescar de pe-acolo, aşa cum plutim, ca toate cele ce plutesc peste noi.“

mi-as cumpara cartea sa patrund mai bine miezul dar mi-e teama ca nu o sa fie asa...



eram shase in sala ice ige si 3-d de la Patria (luni la 15.30 se-ntelege), din care doi care se lingeau si s-au lins tot filmul(apropo de schetciul de stand up comedy cu Giorgio Popo care povestea de asta la cinema Victoria din Cluj), nu stiu cum au reusit la gerul din sala si schelaiturile de ciine de pe ecran (personajele au o canistra de ciini in mijlocul nicaierului, pe malul Dunarii). Unul din cei shase era un mosh cam homeless care a preferat sala pt 5 ron strazii...
apoi am avut o discutie destul de aprinsa cu Magdalena Stanciu (de la cinemadreaming) la telefon care mi-a zis ca filmele lui Daneliuc ii fac sila/repulsie (Acesta lehamite ?)
muzica de Petru Marinescu cu aer de tango argentinian pizzolesc (12 monkeys vs dead dogs) si pe genericul final unde apare si titlul, un cintec italienesc, vechi si romantic...

more on zombierama lui zombieshase care zice:

danieliuc at his most coherent and surprisingly artistisque. poata daca se intzelegea ceva din ce zic personajele ar fi fost chiar un film bun. pe bune nu s-a intzeles/auzit absolut nimic. dar pe scurt cele ce plutesc este cu unu cam retard casatorit cu o pizdoaica pe care o bulanejte si el si cu tacsu. si ulterior si nijte tzigani. evident duduia nu este foarte pulevolenta deci atunci cand o violeza tziganii este vorba de un gest bine-meritat si nu cu mult mai siluitor decat atunci cand o penetreaza barabatsu sau socrusu. chestia ar fi ca socru vrea sa i se plateasca bani grei de la tzigani ca sa nu depuna violata plangere. si tziganii ba ii dau ba nu-i dau si filmu este dsp cat de jegnantzi sunt romanii cat de junghiuri sunt tziganii si arata al draq de bine. in mizeria lui de mal de fluviu atemporal pe care vin plutind diverse chestii. trebe sa-l revad in bucurejti. poate o sa se auda ceva sau poate or sa-i puna subtitluri.

bah, io l-am auzit bine...

deocamdata atit, pe cinemagia mai sunt niste commenturi de pitbull si un newcomer, "carevasazica"...

iar filmul a facut 116 spectatori in primul w/e dar Daneliuc ne ameninta cu o caravana in 24 de orase..pe banii cui dom'le ?

Comedy Cluj # 7: Palmares

trofeul pentru cel mai bun film: DU LEVANDE (aici cronica mea aparuta in ziarul festivalului si Ziua de cluj) "Voi, cei vii", în regia lui Roy Anderson,
cel mai bun scenariu: Andrej Slabakoff: "Hindemidth" (Bulgaria),
cea mai bună regie: Boris Khlebnikov, "Plutind la întâmplare" (Rusia)

cea mai bună actriţă în rol principal: Judit Schell pentru filmul "Doar sex şi nimic altceva" şi Yolande Moreau, pentru filmul "Louise-Michel".
Cel mai bun actor în rol principal: Javier Camara, în "Fuera de Carta-Specialitatea Bucătarului".

Menţiunea specială a juriului "David&Layla",
premiul publicului "Valami Amerika - Cealaltă Americă" (Ungaria).

premii de excelenţă: Tora Vasilescu şi Marin Moraru


scurtmetraj, "Cina", un film de Karchi Perlmann (Ungaria), iar
menţiunea specială a juriului sm: "Vostok", de Jan Andersen (Franţa).

Premiile Revistei Luceafărul (prin Calin Stanculescu):
"Frumoasa Dunăre Albastră" (Serbia),
"Fabrica de Biciclete" (Franta)
şi scurtmetrajul "True Love".

S-a furat o bombă (Comedy Cluj # 6)

De redescoperit: S-a furat o bombă
aparut in ziarul festivalului nr. 8, simbata 17 oct.

Ion Popescu-Gopo, animator de geniu şi chiar de avangardă a fost chemat de însuşi Walt Disney să lucreze la Hollywood. Asta după ce a a luat la Cannes în 1957, Palme d'or pentru scurt metrajul Scurtă istorie. Dacă se ducea era mai cîştigat, dar a rămas şi avut ambiţia să facă filme de lung metraj normale, nu de animaţie. Multă lume crede că asta e problema şi că în afară de omuleţul cu floarea, filmele cu actori ale lui Gopo, mai ales cele de mai tîrziu, pentru copii, basme fantastice, departe de realitatea comunistă, lasă mult de dorit şi şi-a risipit talentul în proiecte mărunte şi nereuşite. Dar acestea sunt cele din anii '80. În 1961 Gopo făcea ceea ce ştiu eu că e primul său lung-metraj cu actori S-a furat o bombă (în 1959 a realizat O poveste obişnuită… o poveste ca în basme, dar nu am informaţii despre durată, deci....) Toată copilăria mea am auzit de film, fascinat de idee şi titlul şi pozele din vechile reviste Cinema, dar nu a existat posibilitatea să-l văd, după cum nu se putea vede nici De-aş fi ...Harap-Alb (1965) -pentru că fugise în "vest" Cristea Avram, alias Spînul (acum ieşit pe dvd), sau Faust XX (1966), de negăsit pe nicăieri pînă azi. Aşa că am recuperat la Comedy Cluj filmul, pe peliculă fragilă şi hîrşîită din arhivă, aproape de auto-distrugerea totală, într-o sală friguroasă, matinală şi golaşe. Şi am rămas siderat de liberatatea pe care a avut-o regizorul pe vremea lui Gheorghiu-Dej şi înainte de Dr. Strangelove (1964) al lui Kubrick (cu care are similitudini!), de anumite încadraturi, gaguri gen Tati şi trucuri scenografice, un oraş inventat din lumea capitalistă, construit în studio. La fel şi invenţia limbajului, e un film mut, cu nişte mime de dialog, ininteligibile. E o secvenţă genială, în care protagonistul eroul şomer Iurie Darie (alter-ego-ul omuleţului cu floarea), e în faţa unui cinema (filmat la Cinemateca Eforie din cîte am observat), unde ruleză un film cu un monstru, de genul Jekyll & Hyde, şi Darie vede şi îşi imagineză filmul din pozele existente, care croiesc o poveste în stilluri, orhestrată de muzică. Florin Piersic apare într-o scenă care face cu ochiul la Fellini şi La Dolce Vita (1960), parodiată de Gopo. Am recunoscut şi influenţele pe care le are acest film asupara lui Nea Mărin Miliardar (1981) al lui Nicolaescu, şi văzînd de curănd De-aş fi ...Harap-Alb, cele asupra lui Tatos la Secretul armei...secrete (1988). Per total filmul este extrem de inegal, la fel şi umorul iar mesajul este cel puţin naiv, dar filmul ar trebui remasterizat şi scos pe dvd urgent.
"Când am început să lucrez cu actorii, mi-am descoperit parcă nişte independenţe în mişcare, m-am simţit ca un dinozaur cu membre lungi şi neascultătoare", zicea Gopo într-un interviu. Ar trebui să vadă lumea ce "fosile" interesante făcea "Dinozaurul" în vremuri uitate, comuniste şi nucleare.

Comedy Cluj # 5: articol despre Cluj si Basarabia

Zîmbete şi gînduri răzleţe despre Cluj şi Basarabia
(aparut in revista festivalului nr. 5, joi 14 0ctombrie)
Miercuri (14.10n.n) am fost printre cei ce au promovat festivalul la o emisiune la TVR 3 şi ne-a acuzat o femeie pe hol că suntem încruntaţi, de parcă suntem de la FBI, şi mi-am adus aminte că de multe ori autorii de comedie sunt cei mai serioşi şi chiar mizantropi. Billy Wilder spunea că atunci cînd e deprimat face o comedie, iar cînd se simte bine face o dramă. Aşa că, mare minune, cu vremea de afară că nu a crescut rata de sinucideri (în Cluj măcar, pentru că am văzut 2 doar ieri la ştiri şi nu erau legate de căderea guvernului). Imaginaţi-vă că acesta a fost un mic fragment de stand-up mai slab inspirat, sau doar cîteva panseuri legate de o replică a unei persoane care crede că trebuie să zîmbim şi să fim veseli ca nişte roboţi. Dar să revenim la comedii. Ce v-aş mai recomanda dincolo de competiţie ? Fido, o comedie cu zombi...domestici, Tais-Toi, La Dublure (Tipul din parcare), Capra, 3 comedii de Francis Veber, Ridicule al lui Patrice Leconte, cu decoruri, costume sofisticate, elegante şi limbaj aşişderea, şi retrospectiva Jacques Tati, unul din maeştrii universali ai genului, ale cărui filme rămîn mereu tinere. În altă ordine de idei, am văzut un preview la Nuntă în Basarabia şi puneţi-l pe lista de vizionări viitoare, pentru că aveţi de ce, e un film făcut din suflet, o comedie dulce-amară despre vecinii noştri pe care i-am trădat de atîtea ori, iar acum un regizor (Napoleon Helmis) încearcă să-i pună corect pe hartă. Nunta nu are post-producţia gata, are nevoie de bani pentru gonflare şi etalonare, pentru ca să poată intra în săli şi regala publicul şi sper că acest lucru se va întîmpla cît mai repede. La Victoria o sală plină a ignorat vicisitudinile tehnice şi s-a concentrat asupra poveştii şi personajelor, o primire fierbinte, care demonstreză cît de simplu poţi cuceri inimile spectatorilor cu emoţii autentice.