"All good stories end in death"
E. Hemingway, citat de Zevon. We all (those who...) misss you, man !astazi The Zevon ar fi implinit 67 de ani...dar a murit la 56...:) unul din cei mai mari si cei mai ignorati (inca!) cantautori americani, liric, furios, ironic, intransigent si...dezordonat...
Un tribut sensibil aici
anul trecut am postat aleator, fiindca am uitat, nah, Unirea, ziua lui Neil Diamond, acum 73 !!!
un interviu inedit "home movie" cu el, candid, din 2002...din care au fost folosite fragmente in documentarul VH1.
When his diagnosis became public, Zevon told the media that he just hoped to live long enough to see the next James Bond movie, a goal he accomplished. Coincidentally, the film was titled Die Another Day.
Enjoy every Sandwich...
versiunea 1.3. redux (incl. ROCKLAND & alinland)
vineri, 24 ianuarie 2014
joi, 23 ianuarie 2014
Gallowwalkers (2012)
"You brought Two More". Goth citeaza din Leone. Iar mr Iosley se gindeste la taxe neplatite.
Pe platou in Nigeria in 2006 Snipes a fost acuzat de frauda fiscala. A plecat in America, a pledat nevinovat si s-a intors la filmari, dupa ce a platit o cautiune de 1 milion de dolari.
Nu stiu daca i-a luat din buget. Dar filmul sau a disparut fara fund, pina anul trecut cind a fost vindut la afm in teritorii multiple, dat pe neflix in State, VOD si direct 2 DVD.
Cind am auzit prima dat de proiect se chema The Wretched si anul era 2005. Pe atunci era un western cu zombi si personajul se numea Rellik, si trebuia sa il joace Chow Yun Fat. Nu stiu cit de buna era ideea, dar apoi filmul a reparut ca Gallowwalkers, cu Wesley Snipes in rolul unui pistolar numit Aman.
Intre Leone si Jodorowsky (da, sunt elemente de El Topo si Holy Mountain), si da, sigur si de Mad Max, settingul namibian imi aduce aminte de filmul one-of-a-kind al lui Richard Stanley, Dust Devil din 1992. Probabil scris pe acid, e nonetheless fascinaint. Si daca il comparam cu un gunoi din genul similar (western horrror, sau weird western), filmat in Romania, unde Mickey Rourke e Diavolul, anume Dead in Tombstone, GW e art-house curat...iar daca-l comparam cu un gunoi in genul similar facut de studiouri cu staif, anume Jonas Hex, din nou iese bine. Daca il comparam cu Priest, mda, e mai bun. Daca il comparam cu Blade, nah, ala era alt Wesley Snipes. In mod curios costumul sau aduce cu Corto Maltese, personajul de banda desenata al lui Hugo Pratt.
In rest plotul e confuz si convulsiv...actori necunoscuti, cu un soi de cameo Patrick Bergin, flashbackuri aiurea, montaj inept, si cu siguranta probleme majore acolo, ca de fapt de aia nu au scos filmul timp de 6 ani, si mr. director co-writer Goth (Andrew) nu a mai facut nicun film...
Kevin Howarth e bad guy-ul si se descurca bine, in schimb avem un personaj de sidekick enervant numit Fabulos (Riley Smith), nenecesar, si o damoazela cu nuri care joaca rolul Angel (Tanit Phoenix), si ea total gratuita.
super B, extrem de praf, GW e o exprienta necesara celor ce iubesc filmele proaste sau ratate, oricum, e mai multa calitate si valoare de entertainment in el, decit o tona din filmele scoase de studiouri recent. Mi-as fi dorit sa il vad pe ecran mare si sa aibe o muzica si mai cool. Stephen Warbeck (Oscar pentru Shakespeare in Love !)a facut aranjamentele, si semneaza score-ul alaturi de Andrew Glen (de formatie music editor). Nici o piesa pe genricul final, ciudat.
Oarecum mi-a amintit de Bunraku, un alt ozeneu, asta filmat la noi, de Bloodrayne ul lui Uwe B. (le deux aussi) si...de Lone Ranger, care vad ca e trecut la acelasi gen, de weird western. In schimb cu ocazia asta, aleator am descoperit si o trupa de gen, Gothic western, Ghoultown.
format Techniscope, 2.35.1
2 3/4 din 5, 4 jumate din 10
Potential de revizionare, Absolut. Vodka. And Stuff :P
Pe platou in Nigeria in 2006 Snipes a fost acuzat de frauda fiscala. A plecat in America, a pledat nevinovat si s-a intors la filmari, dupa ce a platit o cautiune de 1 milion de dolari.
Nu stiu daca i-a luat din buget. Dar filmul sau a disparut fara fund, pina anul trecut cind a fost vindut la afm in teritorii multiple, dat pe neflix in State, VOD si direct 2 DVD.
Cind am auzit prima dat de proiect se chema The Wretched si anul era 2005. Pe atunci era un western cu zombi si personajul se numea Rellik, si trebuia sa il joace Chow Yun Fat. Nu stiu cit de buna era ideea, dar apoi filmul a reparut ca Gallowwalkers, cu Wesley Snipes in rolul unui pistolar numit Aman.
Intre Leone si Jodorowsky (da, sunt elemente de El Topo si Holy Mountain), si da, sigur si de Mad Max, settingul namibian imi aduce aminte de filmul one-of-a-kind al lui Richard Stanley, Dust Devil din 1992. Probabil scris pe acid, e nonetheless fascinaint. Si daca il comparam cu un gunoi din genul similar (western horrror, sau weird western), filmat in Romania, unde Mickey Rourke e Diavolul, anume Dead in Tombstone, GW e art-house curat...iar daca-l comparam cu un gunoi in genul similar facut de studiouri cu staif, anume Jonas Hex, din nou iese bine. Daca il comparam cu Priest, mda, e mai bun. Daca il comparam cu Blade, nah, ala era alt Wesley Snipes. In mod curios costumul sau aduce cu Corto Maltese, personajul de banda desenata al lui Hugo Pratt.
In rest plotul e confuz si convulsiv...actori necunoscuti, cu un soi de cameo Patrick Bergin, flashbackuri aiurea, montaj inept, si cu siguranta probleme majore acolo, ca de fapt de aia nu au scos filmul timp de 6 ani, si mr. director co-writer Goth (Andrew) nu a mai facut nicun film...
Kevin Howarth e bad guy-ul si se descurca bine, in schimb avem un personaj de sidekick enervant numit Fabulos (Riley Smith), nenecesar, si o damoazela cu nuri care joaca rolul Angel (Tanit Phoenix), si ea total gratuita.
super B, extrem de praf, GW e o exprienta necesara celor ce iubesc filmele proaste sau ratate, oricum, e mai multa calitate si valoare de entertainment in el, decit o tona din filmele scoase de studiouri recent. Mi-as fi dorit sa il vad pe ecran mare si sa aibe o muzica si mai cool. Stephen Warbeck (Oscar pentru Shakespeare in Love !)a facut aranjamentele, si semneaza score-ul alaturi de Andrew Glen (de formatie music editor). Nici o piesa pe genricul final, ciudat.
Oarecum mi-a amintit de Bunraku, un alt ozeneu, asta filmat la noi, de Bloodrayne ul lui Uwe B. (le deux aussi) si...de Lone Ranger, care vad ca e trecut la acelasi gen, de weird western. In schimb cu ocazia asta, aleator am descoperit si o trupa de gen, Gothic western, Ghoultown.
format Techniscope, 2.35.1
2 3/4 din 5, 4 jumate din 10
Potential de revizionare, Absolut. Vodka. And Stuff :P
marți, 21 ianuarie 2014
Lone Survivor (2013): Black Duck Down
Exista Black Hawk Down si exista si BLACK DUCK DOWN (da, chiar apare si o ratza !!! si Black Hawks si un elicopter la pamint), anume acest Lone Survivor / Supravietuitorul, a nu se confunda cu simulacrul de film al lui Sergiu N. si nici cu aventurile lui Bear Grills, desi sunt la fel de fantasmagorice.
Exista regizori, precum Ridley Scott, care face din misiunile patriotice ale lui Jerry Bruckheimer (alt)ceva, si hacks, ca acest Peter Berg, actor la origine, care a mai facut un film insultator, the The Kingdom sau debilul si la fel de propagandisticul Battleship (oi, oi). Acum propaganda americana merge pina la tinta maxima, o poveste adevarata pe care sa le o arati la marines ca sa spuna HUA mai tare, inainte sa plece in misiune. Operatiunea Red Wings din June 2005, capturarea esuata a unui lider taliban. Bazat pe memoriile supravietuitorului medaliat Marcus Luttrell(in film Mark Wahlberg). Dar cit de accurate (v. aici, capitolul Historical accuracy)? Cum ar trebui sa zica Walter Chaw (dar lui Chaw ii place Berg. WTF ?), au schimbat si rasa unuia din soldati, care era asiatic. De ce ? No stars ? Si modul rusinos in care sunt portretizati talibanii, stil Borat, ca si settingul, mi se pare mai realist un film ca Rambo III...Povestea opusa, a fost spusa in Essential Killing, care este Cinema, nu film platit de Armata americana ca sa mai faca recrutari :(
Make up generos insa, de Nicotero si Berger. Cam atit. Slo mo la greu, filmat digital pe Red Epic de Tobias Schliessler, si muzica bombastica (Steve Jablonsky si Explosions in the Sky, o trupa de post-rock din Texas, care a mai facut muzica la Friday Night Lights (2004)si Prince Avalanche (2013). poate cel mai bun lucru din film, e ca m-am familiarizat si eu cu EiTS. Semana cu Mogwai, promovati de mentorul lui Berg, Michael Mann, si for that matter cu God Is an Astronaut, dar cam toate trupele de postrock semaam intre ele. Chitari cu riifuri lungi si piese instrumentale si mai lungi, si din nouzic, totul vine de la Pink Floyd la Pompei :) Soundtrackul poate fi ascultat aici.
In fine, mai e o piesa de Jamiroquai (Canned Heat) si pe genericul final, piesa HEROES a lui Bowie, cintata acum de Peter Gabriel, cu The New Blood Orchestra (de pe albumul Scratch My Back-2010), e rastalmacita intr-un montaj voit manipulant, emotional. Heroes era despre altceva, in fine...daca stati bine cu timpul...Slant il considera unul dintre cele mai proaste filme ale anului 2013 (in top zece aici)
2 din 5, 4 din 10 !
luni, 20 ianuarie 2014
True Detective: Seeing and Hearing Things
Noul serial TRUE DETECTIVE (pe HBO US in fiecare duminica seara din 12 ian., si HBO Ro in fiecare luni) pare a fi un clasic. 8 episoade in care Woody Harrelson si din nou un excelent Matthew McConaughey (am votat ca e unul din cei mai buni actori din lume odata cu Killer Joe si va fi anul lui de Oscar cu Dallas Buyers Club), sunt doi politisti care ancheteaza un caz in Louisiana, investigati despre el in retrospect 17 ani mai tirziu. What good is a cake if you cant eat it ? Tru :(
Daca am luat tzeapa la episodul unu, THE LONG BRIGHT DARK, si nu mi-am adus aminte de discurile Uncut de acum 10 ani (ma refer la piesa de generic, cu The Handsome Family-Far from Any Road), thx. Munsun 4 both, si nu o stiam nici pe cea de pe genericul final, The Black Angels, cu Young Men Dead...in fine muzica e facuta (si produsa) de T. Bone Burnett...
acum, la episodul 2, SEEING THINGS, am mai avut ceva feeling la citeva.
piesele din ep. 2 aici, anuntate, pe situl HBO.
John Lee Hooker are 2 piese, Unfriendly Women si One Bourbon, One Scotch, One Beer..
Steve Earle -l-am banuit :), Meet Me in the Allyway, de pe albumul din 2011, I'll Never Get Out of This World Alive
si de final si pe generic,
13th Floor Elevators (Roky Erickson), la care mi-am ciulit urechile cel mai tare, ca am recunoscut sound-ul bizar si am un disc cu ei, Kingdom of Heaven
despre cine e Vashti Bunyan (The Train Song) aflu ca e o negresa care a inregistrat piesa asta elegiaca in 1966.
Iar pe Cuff The Duke (If I Live or Die) va las sa-i descoperiti de aici:
*
cit despre “ The King in Yellow” si semnificatia celor din caietul jurnal iata:
Along the shore the cloud waves break,
The twin suns sink behind the lake,
The shadows lengthen
In Carcosa
Strange is the night where black stars rise,
And strange moons circle through the skies,
But stranger still is Lost Carcosa
–Cassilda’s Song in “The King in Yellow” Act 1, Scene 2. from Robert W. Chambers’s anthology “The King in Yellow” (1895).
Det. Rust Cohle rifled through the diary of murder victim Dora Lange (...) On its pages Dora had scribbled a portion of the stanzas above, along with the name “The Yellow King.”
“The King in Yellow” is a horror anthology written by Robert W. Chambers and published in 1895. The supernatural stories, and the characters within, are linked by a mysterious play, “The King in Yellow.” Chambers only hints at the content of the play but when a character reads it he or she is driven insane with visions of a King in Yellow.
Permeating each of Chambers’ stories is the sublime dread of un-seeable and un-knowable terror. By reading “The King in Yellow,” a person glimpses some unspeakable truth behind existence, one that the human mind can’t process. It is no surprise, then, that “The King in Yellow” influenced horror writer H.P. Lovecraft whose “cosmic horror” mythology explores similar themes of humanity adrift in an ancient, disinterested and incomprehensible gulf.
de aici cu multumiri :)
the plot thickens, episodul 3, THE LOCKED ROOM, nu a avut decit muzica atmosferica si incidentala
ar iata un interviu cu T. Bone Burnett, producatorul soundtrackului si compozitor, despre show si alegerea pieselor.
O sa mai auziti niste Beefhart si niste Grinderman...
Just be careful: 'There's A Monster At The End Of It'
Daca am luat tzeapa la episodul unu, THE LONG BRIGHT DARK, si nu mi-am adus aminte de discurile Uncut de acum 10 ani (ma refer la piesa de generic, cu The Handsome Family-Far from Any Road), thx. Munsun 4 both, si nu o stiam nici pe cea de pe genericul final, The Black Angels, cu Young Men Dead...in fine muzica e facuta (si produsa) de T. Bone Burnett...
acum, la episodul 2, SEEING THINGS, am mai avut ceva feeling la citeva.
piesele din ep. 2 aici, anuntate, pe situl HBO.
John Lee Hooker are 2 piese, Unfriendly Women si One Bourbon, One Scotch, One Beer..
Steve Earle -l-am banuit :), Meet Me in the Allyway, de pe albumul din 2011, I'll Never Get Out of This World Alive
si de final si pe generic,
13th Floor Elevators (Roky Erickson), la care mi-am ciulit urechile cel mai tare, ca am recunoscut sound-ul bizar si am un disc cu ei, Kingdom of Heaven
despre cine e Vashti Bunyan (The Train Song) aflu ca e o negresa care a inregistrat piesa asta elegiaca in 1966.
Iar pe Cuff The Duke (If I Live or Die) va las sa-i descoperiti de aici:
*
cit despre “ The King in Yellow” si semnificatia celor din caietul jurnal iata:
Along the shore the cloud waves break,
The twin suns sink behind the lake,
The shadows lengthen
In Carcosa
Strange is the night where black stars rise,
And strange moons circle through the skies,
But stranger still is Lost Carcosa
–Cassilda’s Song in “The King in Yellow” Act 1, Scene 2. from Robert W. Chambers’s anthology “The King in Yellow” (1895).
Det. Rust Cohle rifled through the diary of murder victim Dora Lange (...) On its pages Dora had scribbled a portion of the stanzas above, along with the name “The Yellow King.”
“The King in Yellow” is a horror anthology written by Robert W. Chambers and published in 1895. The supernatural stories, and the characters within, are linked by a mysterious play, “The King in Yellow.” Chambers only hints at the content of the play but when a character reads it he or she is driven insane with visions of a King in Yellow.
Permeating each of Chambers’ stories is the sublime dread of un-seeable and un-knowable terror. By reading “The King in Yellow,” a person glimpses some unspeakable truth behind existence, one that the human mind can’t process. It is no surprise, then, that “The King in Yellow” influenced horror writer H.P. Lovecraft whose “cosmic horror” mythology explores similar themes of humanity adrift in an ancient, disinterested and incomprehensible gulf.
de aici cu multumiri :)
the plot thickens, episodul 3, THE LOCKED ROOM, nu a avut decit muzica atmosferica si incidentala
ar iata un interviu cu T. Bone Burnett, producatorul soundtrackului si compozitor, despre show si alegerea pieselor.
O sa mai auziti niste Beefhart si niste Grinderman...
Just be careful: 'There's A Monster At The End Of It'
Abonați-vă la:
Postări (Atom)