deep purpe still rocks…in 2007
who do we think we are ? -the battle still rages on. -come taste the band…
slalom de event:
Cotroceni, 31 octombrie 2007.
unde l-am văzut şi pe Elton John cîntînd Pinball Wizzard
Ian Gillan cu blugi si t-shirt elegant fara burta si in picioarele goale, 62 de ani şi look de Robert Forster, ce imensă diferenţă faţă de vocalul de la Heep care arată deşănţat şi şleampăt…
Roger Glover cu năframa-i nelipsită şi Ian Paice cu ochelari negri şi bătăi ca de octopus…59 de ani
Steve Morse cu plete si look de heavy metal
mult mai bun decît cel de la Polivalentă din 1998 în care cînta Jon Lord, Don Airey mai bun ca Lord, mai fresh cu aere şi sound de Rick Wakeman şi cu un intro la solo famous, (Mr. Crowley, compus de el), plus cu specific local, intrat in Ciocirlia si Rapsodia Romana.
montajul excelent video de pe Highway Star cu chestii din 1972,emoţionant…
cred că Gillan era forte şi pentru că l-am prins la începutul turneului…azi cîntă în Bulgaria şi apoi în mare parte înFranţa
cică 15 mii de oameni…oricum full stadionul....
iar pentru cei ce se intreaba de ce n-au cintat Child in Time, ce vreţi cu soloul ăla de voce care nu se mai poate reproduce…
Stormbringer sau Come taste the Band, soldier of fortune o cînta Coverdale ca e fieful lui
My Woman from Tokyo, harsht încă o bere
am baut beri, care erau tari, pe frigu draq, si m-au luat de Cap, ceva cald, un vin fiert, ceva din ploscă care merita s-o fi luat cu mine că oricum Gillan în tricou m-a făcut să-mi fie frig...
la bis Hush si Black Night (asa cum aveam io de gind să fac dar m-am răzgîndit)
mi-am adus aminte de prima mea bandă de mag (cu Deep Purple Made in Japan) si faptul că atunci cînd aveam 13 ani era trupa mea preferată. Lucrurile s-au schimbat în anii ‘90 şi acum sunt alergic mai ales la Doors, Led Zeppelin, dar cu Purple mi-a trecut ţi pot să ascult din nou (la fel ca Tull, invers ca Dio, Rainbow, Whitesnake). Curios dar a fost primul concert din viaţa mea cînd m-am simţit bătrîn, n-aveam gaşcă şi majoritatea nu au vrut să vină sau au stat în spate, că dacă, dacă stai în spate la un concert, mai bine stai acasă zic eu (the issue of the tissue dear Relik).
cronica aici
Playlist:
Pictures of Home
Things I Never Said
Into The Fire
Strange Kind of Woman
Rapture of The Deep
Woman from Tokyo
Kiss Tomorrow Goodbye
Knockin at Your Back Door
Lazy
Perfect Strangers
Space Truckin’
Highway Star
Smoke On The Water
bis
Hush
Black Night
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu