Vineri 28 noiembrie la Cinemateca Patria, Brasov:
ora 20:00: Seara fantastică/ Film Cult
Oamenii-felină / Cat People (SUA, 1982)
Regia: Paul Schrader
Cu: Nastassja Kinski, Malcolm McDowell, John Heard
Horror, dramă
Durata: 118 min.
Tagline: An erotic fantasy for the animal in us all.
Cat People (1982) este remake-ul filmului omonim al lui Jacques Tourneur din 1942. La exact 40 de ani distanta, Paul Schrader face un film straniu, cu sensibilitati de pop art si un erotism flamboyant (plus tusa de incest), cu o distributie stranie dar spellbinding-Nastassja Kinski (as Irena Dubrovna, numele vine din filmul original), Malcolm McDowell, Annette O'Toole si...John Heard, pe muzica electrica a lui Giorgio Moroder, cu care Schrader a facut si American Gigolo (1980). Un score senzational, atmosferic, nominalizat la Globul de Aur (ca si piesa-titlu-Oscar robbed).
Scenograf (production designer) este genialul Ferdinando Scarfiotti (omul lui Bertolucci-Conformistul, Ultimul imparat, The Sheltering Sky, dar si Barrocco de André Téchiné), creditat la fel ca si la Scarface al lui De Palma ca "visual consultant", pentru ca nu era in sindicat. Culorile de orange, si verzuliu predomina, asigurind conceptul vizual extrem de special.
Piesa lui David Bowie, Cat People (Putting Out Fire), (compusa de Moroder) este de-a dreptul incendiara, Tarantino a refolosit-o in soundtrackul de la Inglourious Basterds intr-un moment -cheie.
E unul din filmele mele preferate din adolesecenta, prima oara l-am vazut la video, alb-negru, prin 1984, si eram pe vremea aceea (ca si acum :) indragostit de Nasty (ce nu face un Tess la cinema la vremea lui :), Bun companion cu The Hunger, care iese un an mai tirziu, al lui Tony Scott. Are un onirism aparte si un erotism senzual pervers - se simte pasiunea regizorului pentru starul sau (Schrader a avut o idila tumultoasa cu fata lui Kinski pe platou), si un parfum de decadenta si subversivitate.
"Previously, I've made films about daydreams - this is my first film about nightmares . . . It's about what goes on when the lights go out - the unconscious world inhabited by erotic fantasies, and what Cocteau [Jean Cocteau] calls the 'sacred monsters' . . . When you're dealing with the fantastic, you need a place where people would accept it (the myth) . . . New Orleans [where this film is set] is one of those towns where you think almost anything can happen - and probably has!"
---Paul Schrader---
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu