Stefan Iordache RIP

abia m-am intors si deschid un site romanesc si ce aflu, ca a murit Stefan Iordache, intr-o clinica din Viena azi dimineata. Avea 67 de ani. Ultima oara l-am vazut alive la TIFF in 2006 cind a primit premiul de excelenta. ultima oara cind l-am vazut intr-un film, a fost in Omul zilei (n-am vazut nici Faraonul, nici Ticalosii, ultimele lui aparitii). Actorul preferat al lui Dan Pita care i-a dat roluri intlectuale, dar mai bun la Daneliuc in Glissando si Editie Speciala. Cel mai iubit dintre paminteni, Bietul Ioanide, De ce trag clopotele, Mitica?, Ciuleandra. A debutat in film cu Strainul in 1964. Incetul cu incetul se duc toti. RIP.



din ziare com: Stefan Iordache a acordat, in iulie, cu doua luni inainte sa moara, un interviu despre care a spus ca este ultimul pentru ca s-a saturat de trancaneala care nu ajuta la nimic.

"Este ultima mea aparitie in public, in afara scenei, acolo unde bate inima mea. Nu mai vreau sa trancanesc. La ce foloseste? Sunt mahnit. Nici vehement si nici suparat. Mahnit. Vorbim cu totii in vant, pentru ca nimic nu se schimba.

Aleg sa nu ma mai implic in societate. O fac pentru prima si ultima oara. Ceea ce traim este o telenovela. Dar nici sensul peiorativ al ideii de telenovela nu mai este suficient pentru ce traim. E o manea. De prost gust", explica Stefan Iordache de ce acesta este ultimul sau interviu, acordat ziaristilor de la "Jurnalul National".

Astana vista Baby !

in citeva ore incepe ceremonia de inchidere a festivalului, urmata de vizonarea filmului premiat. Am vazut jumatate din competitie, incheind cu coproductia kazahsano-ruso-franco-germana Songs from the Southern Seas, scris si regizat de Marat Sarulu, caruia i-am dat cel mai mare punctaj, 7 (adica 3 1/2 din cinci) si trebuie sa spun ca din cei 10 ziaristi care au dat cotatii am fost cel mai zgircit la vot, cu cea mai mica nota , 2, pentru The Unknown. Am aflat intre timp ca toate filmele uzbece sunt pe video, pentru ca n-au alte posibilitati tehnice si nici cinematografe adecvate, etc. Kirghizii la fel, doar Kazahstanul are acum puterea sa faca filme de anvergura, in sistem de coproductie, beneficiind de suportul programelor Media europene. Mongol (Ivan Passar) si Ulzhan (Schlondorff, la a carui petrecere foarte tare am fost la Cannes in 07-predestinare ?) si Tulpan sunt cele mai mari filme facute pina cum aici. Dar acest Songs vine aproape, o poveste despre toleranta si dragoste in prietenia dintre un cazac si un rus, distrusa de sosirea pe lume a copilului rusului care seamana cu cazacul. O alegorie pentru citeva din problemele regiunii, cu tot cu flashbackuri istorice, filmari in stepa, munti si un baraj impresionant.
Am mai vazut insa Shultes, un film rusesc prezentat la Cannes in Quinzaine anul asta, extrem de minismalist. Shultes e numele protagonistului, un marunt hot de buzunare. Inspirat de Pickpocket al lui Bresson si in stilul filmelor romanesti actuale (cu mentiunea ca acesta se intimpla pe o lunga bucata de timp), e zic eu mai bun si mai cu noima decit ele, are finalmente mai mult miez. Cu toate ca are si o parte sentimentala (prietenia lui Shultes cu un copil, hot si el), un truc narativ, ritm letargic si un final abrupt, Shultes (scris si regizat de Bakur Bakuradze) e un studiu de caz interesant. 3 1/4 din cinci
Am recuperat si Absurdistan al lui Veit Helmer, o comedie absurda despre razboiul dintre barbati si femei intr-un satcuc imaginar care nu mai are apa. Personajele principale sunt un baiat si o fata destinati sa fie uniti in momentul in care stelele vor fi in forma perfecta. Facut in stilul filmelor mute cu o distributie internationala (pentru a amesteca trasaturile fetelor, una din actrite e romanca !) a fost filmat in Georgia si Azerbaigian. Muzica de exemplu e de japonezi. Extrem de apreciat la Sundance, unde a avut premiera. L-am cunoscut azi noapte pe coscenaristul georgian Zaza Buladze care era extrem de suparat pentru ca rusii (imperiul Gascom cum il numeste) ii invadeaza tara. Si ne felicita pentru ca Romania s-a alaturat protestului, chiar daca Basescu a facut-o dupa Sarkozy.
Gluma festivalului (copyright Nae caranfil), e Astana Vista baby ! Anyway, plecam in miez de noapte, la 3 jumate dimineata, via Istanbul sa ajungem in absurdistania noastra !

Death Magnetic azi !

ziua oficiala de lansare a noului album Metallica azi ! N-am apucat sa scriu cronica dar mi se pare cel mai bun album de-al lor de 20 de ani incoace !

Richard Dreyfuss si femeile

azi am avut ocazia sa petrec doua ore in compania lui Richard Dreyfuss. Stiam ca e un tip dificil, care a avut conflicte, ups and downs dar nu stiam ca va fi o intilnire atit de fascinanta. Conferinta de presa, anunata ad-hoc
(lost in translation again, noroc ca am venit la biroul de presa sa-mi las ratingurile la filmele din competitie vazute, btw am fost certat ca am vazut doar patru si am sperat sa nu ma pedepseasca prea tare :->, apoi am cerut o informatie despre cum sunt facute, pe video, digital sau pe pelicula, pentru ca ma obosesc cele vazute facute pe video, asa cum sunt cel uzbec (The Other) si cel chirgiz (Unknown Destination), dar si cel in schetciuri kazahstanez (in the town of A, 5 segmente A vine de la Alama Ata). Back to Dreyfuss. Conferinta de presa era in salde masterclass in acest imens hotel Duman care e ca un pachebot din care rar iesi, de exemplu eu azi n-am apucat desi am vrut de mai multe ori. Aici sunt si petrecerile, la Club 30, in care fiecare tara are o seara specifica, cu dansuri care noua ni se par la fel. Sau ni se pare ca suntem direct in Charlie Wilson's War. Mincarile sunt diferite dar nu chiar. Vodca (Smirnoff, nu cazaca) se tremina invariabil rapid, si doar berea e la discretie. Dar sunt bigshots care au sticla la indemina in separeuri, bodyguarzi cu walkie talkie si refuzuri de a te lasa sa intri pina nu termina security checkul dinaintea sosirii vreunui ministru. Sau aminari de program. Revin la Dreyfuss.


Ajung in sala, si inafara de citiva fotografi si doua camere de la televiziunea locala, sunt la masa, fata in fata Dreyfuss si traducatoarea lui, si vreo 6-7 femei, ziariste cazace. Ele intreaba, rapid si il intrerup pentru noi intrebari, tipa care traduce face bucati largi de text. N-am fost la nici o conferinata de presa cu vreun actor care sa aibe intrebari mai personale, dar si raspunsuri pe masura. Pentru a stii cine e Dreyfuss azi la 60 de ani, ai nevoie de mai multe informatii. In 2004 a a anuntat ca se retrage din filme, ca nu il mai intereseaza, ca va juca doar teatru, si asta la Londra. Repeta la The Producers dar pleaca cu o saptamina inainte de premiera(mie mi-a zis "before they fired me", so....). A studiat la Oxford in ultimii 3 ani, istorie si a facut ceva ce se numeste Initiativa Dreyfuss, un program pentru copii care sa invete asta in scoala, din clasa 1 in a 12-a. Extrem de implicat in politica, de partea democratilor si anti Bush, Dreyfuss s-a insurat in 2006 cu o rusoaica, Svetalana, si iata si motivul venirii in Kazahstan. In plus vrea sa-l joace pe Hrusciov intr-un film pe cre incearca sa-l finanteze (l-a jucat pe Dick Cheney in W. al lui Stone). Femeile kazastaneze se acopereau una pe cealalta, in intrebari despre dragoste, femei, Rusia si Kazahstan, faima si celebritate, autori preferati, sentimente. A existat si o intrebare referitoare la procesul intentat de Dreyfuss tatalui si unchiului sau pentru o datorie neplatita catre el. Mi s-a parut incredibil, un publicist ar fi interzis topicuri stinjenitoare. El a zis simplu, no comment. Nici un ziarist barbat, numai femei. Care vroiau sa stie ce il faca sa plinga, de exemplu. Sau cind a plins ultima data. Sau de ce nu vorbeste ruseste, daca e insurat cu o rusoaica ?


Am stat siderat dar am inceput sa-i ascult raspunsurile. Extrem de diferite de un star hollywoodian, adinci, nestudiate. Ce ar face daca l-ar intilni pe Dumnezeu ? L-ar lovi ! I would hit him. ! E un tip ironic si psihotic. Se vede clar dupa simtul lui la umorului. (ma refer la Dumnezeu, nu la Dreyfuss, care a fost diagnosticat ca bipolar). A fost cel mai tinar actor care a luat Oscarul (la 30 de ani, in 1977, pentru The Goodbye Girl, la noi numit Adio dar ramin cu tine), "30 years too soon", zice el. Acum Adrian Brody l-a detronat pentru Pianistul. La festival s-a dat Mr. Holland Opus, nominalizarea lui la Oscar in 1995. Cu muzica lui Michael Kamen. Pe femei le-a impresionat, una zice ca plins. Dreyfuss zice ca si el a plins. Ma uit la el si imi reamintesc filmele. Pe vremea cind eram copil era unul din cele mai mari staruri americane, la noi in Intilniri de gardul trei, Adio dar ramin cu tine si Competitia. Unul din actorii pe cre i-am invatat imediat, alturi de Redford, Newman, Pacino si Dustin Hoffman. Si mi-am adus aminte de Jaws mai tirziu. Whose life is it anyway ?, Stakeout si continuarea, Rosenkrantz si Guilderstern sunt morti, Tin Men, What about Bob ?, Lansky, Luna peste Parador. Ok, si American Grafitti, Always, Down and out in Beverly Hills, etc. In anii '80 a avut probleme cu cocaina care au dus la un accident de masina, care l-a speriat si s-a lasat. Omul e o legenda, a body of work. dar nu stiam ca e pasionat de istorie, istorie alternativa si science fiction. Ca a co-scris o carte de istorie alternativa, in care America a ramas o parte a imperiului colonial englez (The Two Georges). Sau ca a fost la Constanta, pe vremea lui Ceausescu si nu l-au lasat sa intre la tarm. Mi-a zis-o el, cind i-am zis ca sunt din Romnania. Si mi-a zis ca era intr-o croziera cu familia si au vrut sa intre in oras si locotenentul de militie nu i-a lasat. Si ca a intilnit un om, un marinar presupun, care cind l-a vazut la fata, si-a schimbat expresia si i-a zis ca acum o sa fuga si n-o sa se mai intoarca. Parerea lui Dreyfuss era ca pina atunci omul nu credea ca exista o lume exterioara si ca fata lui a fost prima care l-a facut sa creada in speranta. Am ramas blocat cind mi-a zis ca a fost la Constanta pentru ca stiam ca nu fusese in Romania.

Si am stat de vorba separat, pentru ca i-am zis ca nu am vrut sa ma interferez cu discutia lui cu femeiele cazace. care l-au intrebat si ce iubeste in viata, si a zis in ordinea asta, femeiele, iubirea , sexul. Most important things in life ! Ca l-a citit pe Dostoievki si s-a speriat la fratii Karamazv cind s-a recunoscut in pagina. Ca e un evreu rus si ca se simte foarte rus, ca vrea sa opredea istorie si libertati civile la copii si ca apreciza artistii si oamenii care creaza si nu celebritatea. "Daca ar fi aici Britney Spears sau Angelina Jolie n-ar fi loc in camera. Asa este."

Interesant mi s-a parut ca intrebat ce ar vrea sa mai realizeze in viata a raspuns ca ar vrea sa ia premiul Nobel pentru pace. Not a small thing, huh ! ma gindeam ca ar putea veni linistit l aunm festival ca TIFFul clujean si i-am zis sa vina in Romania, a zis ca a auzit multe si ca prieteni de-i lui au facut acolo filme. A mai zis ca astazi nu s-ar mai face actor si ca nu il mai intereseaza filmul si lumea lui, ca a dedicat 45 de ani din viata pentru actorie si acum e burn out, si ca a descoperit alte lucruri in viata. Si l-am intrebat de ce a revenit la decizia de a juca, daca nu-l mai intereseaza, "For the Money", mi-a zimbit omul care a fost Duddy Kravitz, Roy Neary, profesorul Krippendorf si care probabil va deveni Nikita Hrusciov.