duminică, 1 februarie 2009

Deadlock (1970)







Scris si regizat de Roland Klick, regizor german pe care l-am descoperit cu acest western psihedelic, dar de care auzisem cu ocazia lui White Star (1983, cu Cokehead Dennis Hopper).
Dealock e un fel de Good, Bad, Ugly in desertul de cenusa, cu elemente de Zabriskie Point (desertul, ajutat de muzica trupei psihedelice Can-reprezentanti de frunte ai Kraut rockului). Tema centrala a lui Kid e o piesa Can numita Whiskey Tango Man , care e pusa pe un disc 45 pe un tonomat stricat, mai e o scena cu un xilofon, sinonimul lui “cinta, Harmonica” din Once Upon a Time in theWest.
Filmat in Israel, in desertul Negev, in timpul razbiului de 6 zile, in 1970, cu un buget minuscul (250.000 de marci zice imdb), are o atmosfera ciudata. Camioneta aduce cu Duelul si Sorcerer.



Seamana cu Dust Devil al lui Stanley filmat in Namibia (cu tot cu atmosfera tarkovskiana) dar si cu Cul-de-sac al lui Polanki. Si cu El Topo al lui Jodorovski, un alt fan al filmului. Ar fi vrut Alex Cox ca Straight to Hell sa fie asa. Incepe cu un tip in costum, ranit, cu o valiza cu bani in desert (am vazut ca cineva face comparatii cu No Country FOM). Sau Alfredo Garcia al lui Peckinpah, dar mai mult e Leone-like. Basically Mario Adorf e Tuco, Anthony Dawson (actorul fetis al lui Terence Young, dar omniprezent si in filme italienesti),

killerul Sunshine pe post de Lee Van Cleef si Marquard Bohm (un Mick jagger lookalike as the Kid). Elemente de Asteptindu-l pe Godot in desert, momente muzicale, far out, si un decor, mina parasita, orasel minier parasit, dezolant, prezenta a doua femei in cast, final nihilist.






Dvd german (thx Relik & cinematik) cu extrauri custom, comentariu in germana, film cult dar cu aproape nici o cronica pe imdb, iar externe 3 in germana !

7 din 10, 3 ½ din 5

sâmbătă, 31 ianuarie 2009

The Visitor (2007)

al doilea film al lui Thomas McCarthy (pe primul, The Station Agent, 2003, nu l-am vazut) are parte de recunoastere pentru ca actorul principal, Richard Jenkins, excelent character actor dar cine stie unde si cind l-a vazut ? (Six Feet Under si recent in Burn after Reading) e nominalizat la Oscar. Ceea ce e minunat dar la fel ca si Langella in Nixon (cu mentiunea ca e l si-a facut rolul pe scena al greu si filmul era , sansele sunt slabe. Batalia e intre Penn si Rourke, si n-ar trebui sa existe vreun dubiu ca Rourke trebuie sa cistige. Dar meritoriu ar fi pentru Jenkins sa ia Oscarul mai mult ca Rourke, ca Langella si Penn(despre Brad Pitt nici nu discut) !
Back to the movie now. O drama gen About Schmidt, despre redemption of life, despre cum isi revine la viata un profesor universitar vaduv a carui viata e complet goala. la fel ca in filmul lui Alexander Payne, exista un factor "Ndugu", aici un cuplu siriano-senegalez, pe care Walter /Jenkins il gaseste locuind in apartamentul sau newyorkez. Acesta ii lasa sa mai stea si e atras de tobele lui Tarik (Haaz Sleiman), acesta il inavata sa bata la ele, dar filmul ia o alta intorsatura, pe structura sociala post 9/11, atunci cind Tarik, e arestat in metrou si inchis
intr-un centru de detentie al administratiei Bush, State security. Un alt personaj interesant e mama lui Tarik, Mouna (actrita israeliana Hiam Abbass, care mi-a adus aminte de Irene Papas). Muzica, touching, sesnibila, piano oriented de polonezul Jan P.A. Kaczmarek, care a luat Oscarul pentru Finding Neverland. {plus jazz ceva exotic cu tobe (Fela Anikulapo Kuti). Filmul nu e un vehicul hollywoodian si deci e trist, dar Walter (Jenkins mi-a adus aminte de cele mai bune roluri ale lui Jack Lemmon) invata ce e de fapt important in viata si se regaseste. Pledoarie pentru toleranta si pentru sens personal, mi-a adus aminte de titlul lui "Bang the Drums Slowly" , adica emotional si intens. Dintre toate filmele de Oscar (fie si la o nominalizare, pentru ca ii da coverage), alaturi de Wrestler, este cel mai uman.
8 din 10, 4 din 5.

Revanche (2008)

Revanche e nominalizat la Oscar pentru cel ami bun film strain alaturi de Entre Les Murs, Bahir, Gruparea Baader Meinhof si japonezul Okuribito/Departures. Intrarea Austriei, (in continuare nimeni nu stie ce s-a intimplat cu Gomorra !?). Drama care a fost vinduta ca revenge thriller e mai bun decit ma asteptam, dar n-are nici o sansa in fata filmelor canneze (Entre les..., Bashir).


afisul care indeamna la non-vizionare, exemplu de marketing austriac!

Interesant e ca Variety l-a placut dar Hollywood Reporter nu. Premiera la Berlin anul trecut, in cadrul sectiunii Panorama, unde a luat premiulEuropa Cinemas pentru cel mai bun film european. Premiul pentru cel mai bun film strain la recent incheiatul festival de la Palm Springs. Scenariul si regia, Goetz Spielmann. Nu are muzica, actorii sunt excelenti si filmul porneste la un drum de unde se intimpla altceva si devine mult mai interesant. O scena de sex brutal si viguros, si mult efort fizic la propriu din partea protagonistului Johannes Krisch, a carui mustata il face sa semene cu Franco Nero si Raimund Harmstorf.


Tamara (Irina Potapenko), produs de "import/export"



Ideea e ca tunci cind arunci o piatra in apa, cercurile care se formeaza duc departe ! Metafora nu atit de subtila, dar care foloseste filmului, care are mai mult suflet decit austriecele obisnuite ! Recommended !
8 din 10, 4 din 5.

Iggy & Stooges nu mai vin la Bucuresti !

duap cum banuiam, datorita mortii lui Ron Asheton, Iggy and the Stooges si-au anulat toate concertele. In schimb, o sa vina Madonna ! Asa ca cei care-si doreau sfinta treime, U2, AC/DC si madonica, vor putea s-o bifeze pe fosta sotie a lui Sean penn si Guy Ritchie , aceast hard candy a somewhere in Bucahrest !

iar la B'estfewst, pe linga Motorhead si Manowar vin The Killers, Moby si Franz Ferdinand !