Da, stiu. Avea 91 de ani. Produsese destul :(
O legenda extraordinara... a produs o tona de filme (nu chiar o tona, dar spre 200), din care multe sunt printre filmele mele preferate (Anul Dragonului, Conan the Barbarian, Blue Velvet, Manhunter). A avut cu siguranta mai multe flopuri costisitoare decit succese. Dar a cumparat drepturile la romanele lui Thomas Harris cu Hannibal Lecter si acestea i-au asigurat ultima perioada (nu si Tacerea mieilor). Dino De Laurentiis a fost sotul Silvanei Mangano (Orez Amar, 1949) si a produs La Strada (1954) si Noptile Cabiriei (1957, alaturi de Carlo Ponti, celalalt legendary producer of Italy si au luat OScarul !) de Fellini. Dar si Diabolik de Mario Bava si Biblia lui John Huston (1966)si Barbarella (1968) cu hot sexy Jane Fonda, al lui Roger Vadim (big hit) care l-a ajutat sa se relocheze in SUA unde a produs most famously si megaloman remakeul la King Kong din 1976. Si la fel de excentrice, Flash Gordon (1980) si Dune (1984)
premiul Irving G. Thalberg Memorial Award la Oscarurile din 2001
dupa cum va spuneam scriu despre filmele noi pe feeder. film-event din cauza lui David Fincher, care a regizat la superlativ povestea oamenilor care au facut facebook-ul. E unul din filmele de top ale anului, Fight Club pentru generatia "clicknet" 4 din 5/ 8 din 10 ! cronica aici... si acum dupa foto am updatat copia textului !
Nu am cont pe facebook. Nici nu ma intereseaza. Evit acest tip de control din partea celeorlalti, ma sustrag cit mai pot. De aceea nici povestea celor 2 baieti care au facut un sit, modul de socializare devenit fenomen mondial, din care s-au imbogatit peste poate, nu ma intereseaza. Dar cu faptul ca s-au certat, ca toti romanii de bine, cu asta putem sa empatizam… glumesc, dar doar partial. Un singur ingredient din fabricarea The Social Network m-a atras. Two words: David Fincher. Regizorul care vede negru acolo unde ceialalti vad alb, autorul thrillerelor dark Seven, Fight Club, The Game, Zodiac, si nu insist asupra cazului straniu al lui Benjamin Button, al sau Forrest Gump, Fincher e unul din putinele cazuri din istoria recenta (ultimii 20 de ani ) de regizori care lucreaza in Hollywood in proiecte de A si inca continua sa fie interesanti. Si nah, din nou Fincher n-a dezamagit. Ceea ce putea sa fie un TV movie banal sau un teenage angst flick a devenit un excelent si sofisticat thriller verbal, cu talking heads, un fel de Toti oamenii presedintelui pentru generatia net. Film de regizor. Din punctul meu de vedere calitatile forte sunt cele asa zis tehnice, anume imaginea, extrem de intunecata, filmata in RED, digital, a lui Jeff Cronenweth (DOP la Fight Club si operator de camera la Seven), si sound design brici (Ren Klyce, colaboratorul lui Fincher de la Seven incoace), si muzica excelenta, atmosferica de Trent Reznor si Atticus Ross (aka Nine Inch Nails). Soundtrackul functioneaza in acelasi fel in care o facea cel de la Fight Club, acela facut de Dust Brothers. Ca si filmul, extrem de inrudit cu Fight Club, acum fara furia aceea schizoida, pe care l-am vazut descris undeva ca “un Fight Club fara Marla”. Acum dincolo de verdicte gen, “Filmul unei intregi generatii”, “filmul care defineste aceasta generatie”, etc, este unul din filmele anului, si va fi regasit pe listele de bilant ale criticii, cu premii si acolade, cu sanse la Oscar. Scenariul lui Aaron Sorkin (bazat pe cartea The Accidental Billionaires de Ben Mezrich) avea 166 de pagini (regula e de o pagina pe minut) asa ca Fincher a filmat mai repede, de unde si ritmul exclent de punctat al conversatiei. Jesse Eisenberg, actorul care-l joaca pe Mark Zuckerberg, cel care a creat Facebook, si a devenit miliardar la douazeci si ceva de ani, are o particularitate de freak&geek genial.
Criticului american Roger Ebert i-a adus aminte de geniul sahist Bobby Fischer, dar ii considera ca suferind de sindromul Asperger (“they possess genius but are tone-deaf in social situations. Example: It is inefficient to seek romance by using strict logic to demonstrate your intellectual arrogance”.) How true. Si ajungem la afirmatia ca e un film misogin, si care se refera la cite lucruri de-a lungul istoriei au fost facute pentru a cuceri/avea o femeie. Sau din respingerea unei femei. Cam toate. So in this case, welcome to Facebook, nu unealta de control CIA din teoriile conspirationiste ci drogul unei intregi generatii deziluzionate, in cautare de sex si identitate. Fight Club, nu cu pumnii, ci cu vite(a)za de download adecvata.
IRON DOORS 3D, how does it sounds ? claustrofobia si ceva de Saw 1st cronica aici un film de Stephen Manuel.
noul John Carpenter, care a avut premiera la Toronto, THE WARD, horror cu Amber Head, revenirea lui Carpenter dupa 9 ani, de la Ghosts of Mars, timp in care a facut doar 2 episoade din Masters of Horror din pacate nu cred ca vine la noi in cinema
mesajul video al lui J.C. la Toronto in prezentarea Midnight Madness, very funny ("if u see any of my cast memebers please give them money", etc.) site oficial interviu cu Carpenter aici (Collider, via Movieaddicted:) good to hear you're back J.C., astept si filmul cu Nic Cage sau L.A. Gothic sau ce-o fi! si un film pentru Craciun: finlandezul RARE EXPORTS, horror in care exportul e chiar...mos Craciun !
Blake Edwards e unul din cei mai underrated regizori din anii '60-'70. Multi il stiu doar datorita comediilor sale, colaborarile cu Peter Sellers (The Party si Pantera Roz) si Marea Cursa. Filmul meu prefeat al sau este insa S.O.B., o satira la adresa Hollywoodului, citat in Big Lebowski de fratii Coen. Dar Blake Edwards a facut filme extrem de serioase, in diverse genuri, extrem de versatil: western-The Wild Rovers, drama despre alcoolism-Days of Wine and Roses, muzical-Victor/Victoria, thriller-Peter Gunn, The Carey Treatment, The Tamarind Seed si poate most famously Breakfast at Tiffany's.
so, Experiment in Terror (1962) e un trhiller de al carui titlu stiu de f. mult timp dar pe care nu l-am gasit pina acum. E vorba de un santaj telefonic asupra unei angajate de banca (Lee Remick), care se adreseaza pentru protectie FBI-ului (si anume lui Glenn Ford). Plotul e bazat pe cartea "Operation Terror", scrisa de The Gordons (Gordon Gordon si sotia sa Mildred, el fost agent FBI, care au scris si varianta soft, That Darn cat pentru Disney)!
Killerul misterios si fioros si astmatic Red Lynch(Ross Martin, rol misterios, mai apoi Artemus Gordon din serialul Wild Wild West), numele sau nu pare decit pe genericul final (gen 30 de ani later in Seven), in plus legatura asiatica extrem de interesanta
un clin d'oeil: o secventa de Mack Sennett la cinema, filmele preferate ale lui Blake, din care va cita in comediile cu urmariri burlesti
imaginea brici alb-negru a legendarului Philip H. Lathrop, in tonuri si compozitii de noir
si muzica jazzy a lui Henry Mancini, colaboratorul fetis al lui Blake, aici cu tot cu un sitar si un soi de tambal moody...
...(preluata de Mike Patton in proiectul Fantomas dar cu voce...)
multe similaritati cu Dirty Harry, de la oras, San Francisco, la killerul psihopat
si exercitiu de stil, mai mult un experiment in Noir, cum zice si cronica de pe filmbrain similaritati cu Psycho si for that matter cu Dressed to Kill si Angie Dickinson la inceputul filmului, un super Hitchcock in locatii reale si nu studio..
influenta majora asupra lui David Lynch in Twin Peaks (locul unde locuieste eroina, generic plus scena in care Bobby Peru o ameninta pe Lula, incadrata la fel). Astmaticul a fost parodiat sau citat in alte filme, poate si la Fulci in NYRIPPER.
Dan Ireland comenteza la Trailers from Hell traileul din epoca, one of a kind,un soi de teaser care prezinat primul minut jumate din film (pe imdb cu soundtrackul original):
3 1/2 din 5, 7 din 10
dvd extras: trailere la film, The Big Heat si the Lady from Shanghai.
