Passion Play (2010)

De ce as apara eu un film despre care insusi Mickey Rourke spune ca e "terrible" ? Si dupa aceea retracteaza, isi cere scuze pentru ca regizorul i-e prieten din copilarie, si apoi comenteaza din nou negativ-in pur stil Rourke. Pentru ca de asta tin eu la el...
Si pentru ca Passion Play nu e. I've seen worse. E a real angel heart dar conceptul e atit de ridicol aparent incit inteleg detractorii. In plus totul functioneaza mai putin datorita lui Rourke, care e greu credibil in rolul lui Nate, un washed up ex junkie trompetist de jazz. Ar fi fost frumos pentru Mickster din perioada Angel Heart. Si functioneaza daca o vezi pe Megan Fox (Lily) cu aripi si cum da din ele, si nu te amuza involuntar. Asa cum s-a intimplat la Toronto, TIFF anul trecut, pare-se intr-o versiune de montaj intermediara. Am scris despre film pe cind se anunta aici.



Passion Play face parte din categoria off-the-wall, non-marketabil, imperfect. E un fairy tale, pe zapada, stilizat, oarecum mi-a adus aminte de Trouble in Mind al lui Alan Rudolph, un alt curio. Nu e un film mai pretentios stilistic ca Rumble Fish al lui Coppola la vremea lui, de exemplu. Sau ca The Limits of Control al lui Jarmusch (mi-a venit in minte re; Bill Murray).
Scenaristul Mitch Glazer, care a scris filmul as a love letter (zice ca incearca de aproape 20 de ani sa-l puna pe ecran !) si l-a regizat, ca un adevarat debutant, punind in el la greu, pretios si artsy, dar anii 80 artsy, neon noir, filmat flamboiant de Christopher Doyle, cu un set design conceptual de austriacul Waldemar Kalinowski, care a lucrat mult cu Mike Figgis, cu muzica grea si frumoasa, wall to wall alui Dickon Hickliffe de de la Tindersticks, un alt score de-al lui ascultat recent in Texas Killing Fields).

-o cronica zice bine, ca in miinile unui nebun precum Jodorowski rezultatul ar fi fost altul..cronciile tot mentioneaza de Lynch dar orice e in zona asta suprarelista in America trebuie sa fie Lynch, nu ? Asta pentru ca nu au vazut Bunuel, si pentru ca prezenta si fascinatia gangsterilor tine de cinema ? Secventele de la casa lui Murray si zapada mi-au adus aminte de Seijun Suzuki de exemplu, din Tokyo Drifter.
Si mai avem Wenders (Paris Texas, Wings of...), si e la fel de flawed ca multe Wenders-uri (million Dollar Hotel de ex.), sa zicem prea european ca sensibilitate pentru americani. Iar in film isi face loc Brute Force al lui Jules Dassin, cu Burt Lancaster, film noir clasic, la care se uita Lily si Happy (Mike) Shannon. Kelly Lynch, sotia lui Glazer, e prietena lui Mickey, Rhys Ifans are 2 scene si muzicianul Solomon Burke, care a murit anul trecut, are o aparitie as himself.

Chimia dintre Rourke si Fox e extrem de interesanta, la un moment dat ma simteam extrem de voyeur, fetisit, ea este e ireal de frumoasa si Mickey e straniu de urit.
E o legatura tragica, indizolubila. Passion Play indeed.

Iata ce zice Bill Murray, care ca un favor fata de prietenul sau, Mitch Glazer, care a scris Scrooged, a inlocuit un actor, si astfel rolul sau a devenit mai important si scene stealing..rolul gangsterului Happy Shannon, oarecum asemanator de rolul sau din Mad Dog and Glory.

-I have this friend of mine now, Mitch Glazer, who wrote a screenplay that he wanted to direct. And some actor jumped, just got terrified at working with Mickey Rourke. Just jumped. And lost his balls, really. [Extensive Googling reveals he's talking about Toby Kebbell.] And Mitch called me and said, "I'm dead. I shoot in nine days." And the open part was much more interesting than what he originally wanted me to play. [beat] The movie is such a long shot. So impossible. But I live to go down with those guys that have no fuckin' chance. It's like that Tim Robbins movie I did. What was it called? About the '30s?
-Cradle Will Rock?
-Yeah. Okay, so I see the script, and he goes, "Whaddya think?" And I said, "It doesn't have a chance. It doesn't have a chance in hell, Tim! [laughs] But you know what? I gotta like you for trying." Those are my people, you know? The ones who are going to crash and burn.

si un interviu excelent din Vanity Fair cu Mitch Glazer, care zice ca e prieten cu Micksterul de la 15 ani, si ca mama lui (careia i-e dedicat filmul) l-a inspiarat pe Mickey sa devina actor, aratindu-i filmul A Place in the Sun. Si ca Mickey i-a tras-o sorei lui :)

Parerea mea e ca e unul din cele mai bune filme ale lui Rourke recente, si-n plus il face sa stea pe ecran la greu, de la The Wrestler cel mai mult screen time,

Megan Fox e superba (cel mai bun rol al ei, no biggie aici) si Glazer zice ca a vrut un look de Gene Tierney sau Ava Gardner, filmul e o poezie, chiar daca pare pretentios, sau am eu un soft spot pentru toti cei involved si am avut si o zi elegiaca.

potential de revizionare; desigur, si potential de a-si schimba reputatia si de a deveni film cult pentru citiva.
format; 2.35.1
3 1/2 din 5, 7 din 10 !

Expendables 2 poster

un poster la EX 2, care insa se pare ca e fan made si nu il contine deloc pe Mickey Rourke, despre care stiam ca moare la inceputul filmului si baietii il razbuna...acum se pare ca incepe in Birmania unde Schwarzenneger e salvat de echipa EX.
keep my fingers crossed sa fie mai bun ca primul, ceea ce e child's play, plus ca ii contine pe JCVD si pe...Chuck Norris !

Killer Elite (2011)

Word of advice: sa nu va luati niciodata dupa cel ce va recomanda sau nu filmele. Trebuie vazute personal, pentru edificare. Nu exista gusturi identice, si stari, deci nu te poti increde decit in tine. Sau poate, in cineva cu gusturi comune, dar nu functioneaza infailibil.
Si atunci de ce mai scriu eu aici despre vreun film, pentru ca daca mie mi-a placut, n-o sa va placa si voua ? Dupa cum se poate observa daca intrati pe acest blog, etichetele spun care sunt preferintele autorului. Pe care si le apara si le promoveaza.

Case in hand: Mi s-a recomandat calduros sa nu merg la cinema pentru Killer Elite. Sa nu merg deloc. Am intrebat daca e mai prost ca The Mechanic ? Mi s-a zis ca e cam la fel de forgettable. Ok, dar poate experienta vizionarii da adrenalina necesara.
Cum sa ai incredere intr-un film in care Jason Statham e lead, si il secondeaza Clive Owen si Robert De Niro ? Facut de un regizor debutant-Gary McKendry-de care n-am auzit...macar nu-i produs de Millennium/Nu Image.
Nu sunt un fan al lui Statham action figure, si nu consider ca Jason Chev Chelios e un urmas demn al lui John McLane, macar la chelie. Dar mi-a placut Staham din Lock Stock, Snatch, Revolver, Ghosts of Mars, London, Crank 1 & 2 si The Bank Job. Nu mi-au placut Transporter-urile, Expendables, si alte dude de un cuvint gen war, chaos, sau de doua, gen death race, italian job, mean machine. Mi se pare incredibil cum a ajuns sa aibe acest statut de super action figure, care mi se pare nefondat. Dar e al lui, si si-l tine bine. Sa ne intelegem, nu cred ca Statham e un actor prost, si nici nu se face de ris, are ceva de calm britanic, un umor ascuns, ironie in fata duritatii aparente.
Dar in Killer Elite (a nu se confunda cu clasicul lui Sam Peckinpah cu acelasi nume plus un The din 1976, nu e un remake !) e chiar dramatic pe alocuri, si vulnerabil.

Marele atu al filmului este povestea (desi am vazut-o criticata cam in toate croncile, care s-au purtat mult prea nemilos cu acest film, out of style 2011). Bazat pe un roman de Sir Ranulph Fiennes, soldat, explorator si aventurier faimos britanic, The Feather Men, din 1991 si pare-se, zice-se, pe o poveste adevarata, este un thriller clasic de spionaj din anii '70, care ar fi fost perfect, daca ar fi fost regizat, de exemplu, de John Frankenheimer. Se intimpla in 1980 si 1981 around the globe, din Mexic in Oman, Australia, Londra si Paris. Shades of Ronin, sunt, si de la Paris (filmat in Australia !), si de la Robert De Niro. Este o poveste de razbunare, tradare, executie, despre organizatii secrete, asasini, mercenari, S.A.S., care sufera poate de prea mult exces de zel de actiune, pentru ca se bazeaza pe caracterizari si stereotipuri de gen. E mai mult Frederick Forsyth (Ziua sacalului, Dogs of War), decit Robert Ludlum (seria Bourne). E egal in parti Scorpio, Wild Geese, Munich sau Body of Lies. Apartine unei specii deja apuse, filmul cu asasini platiti si spioni guvernamentali, azi mai mult in varianta saracului, v. Van Damme din Assassination Games.
Clive Owen e extrem de profi ca adversar, cu un machiaj de un ochi lipsa si plin de cicatrici,

iar De Niro e extrem de placut si de low key. Dar revelatia filmului este Dominic Purcell, pe care l-am vazut ultima oara in Town Creek.
Love interest si singura femeie de altfel, este autralianca blonda Yvonne Strahovski.
In plan secundar, actori interesanti, Aden Young, Ben Mendelsohn si Adewale Akinnuoye-Agbaje.
-parerea mea e sa mergeti sa-l vedeti in cinema cit mai e. E filmat 2.35.1 si rapid, cu raffuri si montaj hiper-kinetic, al carui efect se pierde acasa. Locatiile internationale (Maroc, Australia, Anglia) si muzica profi a prietenilor lui Tom Tykwer, Johnny Klimek & Reinhold Heil. Soundtrackul aduce citeva piese din epoca in prim plan (Stranglers-Peaches, Clash-I Fought the Law, Cream-Strange Brew si chiar o interpretare beroasa de Delilah), dar surpriza e piesa Kasabian, Acid Turkish Bath aka Shelter From The Storm, de pe noul album Velociraptor, pe derularea genericului final, in stilul piesei Guns'n Roses, If The World din Body of Lies

3 1/2 din 5, 7 din 10 !!!

Twenty Years later...

astazi 24 noiembrie s-au implinit 20 de ani de la moartea lui Freddie Mercury si Eric Carr, bateristul de la KISS. More we remember, least we forget...