Aflu in mijlocul noptii
de pe wikipedia ca a murit Giuliano Gemma, in urma unui accident de masina. Avea 75 de ani si ultima data a aparut in filmul lui Woody Allen de anul trecut, From Rome With Love.
Gemma a fost unul din idolii copilariei mele, prin westernurile spaghetti Il bianco, il giallo, il nero, Seaua de argint, comediile de aventuri Africa Express si Safari Express (cu Ursula Andress, jack Palance, si un cimpanzeu simpatic, Biba, de unde si salutul copilariei la cel moment era "Ave, Biba" :) si prin politiottesco-urile Prefectul de fier, Corleone,
Avertismentul. L-am vazut la Bucuresti cind a fost la un Dakino in prima parte a anilor '90 sa prezinte Desertul tatarilor (1976, pentru care a primit premiul David di Donatello). Unul din eroii filmelor italienesti in perioada lor de aur, a jucat in vreo 100 de filme, a intrat in cinema cascador, a avut un rolisor in Ghepardul lui Visconti (1963, ca general), a aparut in primele Angelici si a devenit faimos cu westernuri spaghetti esentiale, in America sub pseudonimul Montgomery Wood, Una pistola per Ringo (1964) si continuarile lui, in Un dollaro bucato (1965), Arizona Colt (1966), I lunghi giorni della vendetta (1967), si l-a secondat pe Lee Van Cleef in I giorni dell'ira (Tonino Valerii, 1967). Un rol atipic intr-un western politic, tot al lui Tonino Valerii, Il prezzo del potere (1969). Un rol important si tot atipic in post-giallo-ul lui Dario Argento, Tenebre, in 1982. In anii '80 japonezii au scos un scuter numit dupa el, Suzuki Gemma scooter. La batrinete Gemma s-a apucat de sculptura, si se pare ca era un sculptor foarte bun. Fiica sa, Vera Gemma, e actrita.
Cred ca ultimul film pe care l-am vazut pe dvd cu el a fost Un uomo in ginocchio (1980, Damiano Damiani,
regizor care s-a dus si el, in martie a.c), dar ma simt extrem de legat de unicul CIRCUIT INCHIS/
"Circuito chiuso" de Giulano Montaldo (1980), film care mi-a schimbat oarecum impresia despre cinema, in care Gemma apare doar in filmul de pe ecran, sub titlul laconic, il pistolero. Am aflat 20 de ani mai tirziu ca era un film TV (cu toate astea a participat in selectia festivalului de la Berlin), dar vi-l recomand, este un thriller psihologic, eseu despre puterea cinematografului, care poate -literal-sa ucida. Si se gaseste greu, sau deloc.
Cum zice titlul filmului sau din 1991,
Non ci sono più uominie :(
Goodnight, arrivederci Giuliano, grazie...
