tage 8-acht-Im Abend(rot)

am avut o seara de film minimmaximalist gegen die wand, in loc sa fac program cumintel de revazut Magnolia as planned, dar ce e viata fara suspans ???
asha...
m-a prins controlu pe metrou fara bilet si am negociat la 20 de euro, in loc de 40, incredibil, erau turci, dar franco-belgianul Yvan cu care eram a zis ca erau controlori falsi si de-asta ne-am enguelat o seara intreaga
ne dadeam cu taxiul o ora de 40 de e(nah)
Ne-a dus Benjamin la o petrecere turceasca da inainte la appart la prietenii lui care avau clipuri psihotice pe un ecran de 2 inchi si am baut o bere berlinerkindl
si apoi dai plimbare pe ghetush si cu metrou,
si am uitat aparat de foto la ei acasa si s-a dus proprietarul repede si mi l-a adus si noi asteptam la gaura de metrou, gen 10 min
si am dat 5 euro la intrare la turci si apoi am mincat fasole ca nehalitzii,
ca era fasylparty, extraordinara fasole, dar nu face bine, mie cel putin not really
si un Efes la 33ml a fost 2 euro 50
si la fasole era Birol Ünel din Gegen Die Wand, cam muci si cu bere Becks im hande, exact ca-n film, fumind nervos ca i-au taiat sunetul la un film care se proeicta, cel putin bucati...
si apoi am plecat si am mai schimbat 2 metrouri pina acasa si m-am balonat.
si am dat si 1 euro 30 pe un krautlikior de la un non-stop arabesc
si asta pt ca rusescul (How I spent the end of the summer), care probabil o sa cistige avea subtitluri in germana la Urania si am vrut sa-l ajut pe Yvan, francobelgianul ca se plictisea solo in Berlin, si am umblat pe metrouri vreo 2 ore,
scheisse
si tusesc si expectorez ca un magar tabagist...
si nachauss se dadea Blue velvet pe arte da in germana de kkt
ceea ce mi-a adus aminte din nou de unde au ciordit Coenii la Burn After Reading faza cu Brad Pitt si shooting din dulap, dar with a twist of course...
asa ca m-am uitat la Stepfather de pe dvdul meu care ramasese in laptop, si nu
m-a impresionat deloc (originalul din 1987, care nu stiu cum l-am ratat atunci)...si nu ma intereseaza nici sequelurile nici remakeul din 209 cu Dylan Walsh in rolul lui Terry O'Quinn
fasolea aia de la turci cred ca era cu droguri ca am visat numai ciudatenii,
inclusiv Stallone cu care m-am intilnit si trebuia sa mergem impreuna la bazin si el s-a dus inainte si care intr-o piscina full, laolalta cu moronii (asta ca se speculeaza ca s-ar da Expendables la Cannes intr-un midnite screening si stirea m-a marcat :-), si unii care se aruncau pe geam si chestii fumurii asha...
dar interesting si a lot, intre gen 7 juma si 10, cind sunt visele mai intense...
apoi m-am trezit si era sa intirzii la The Killer Inside Me
*
lucrul bun care a reiesit din aceste pelegrinari S +U a fost ca la turci (undeva in Kreuzfeld, o casa de cultura, local cu etj, cebva, cu tot cu screening room si loc de concert dar nu si de garderoba), am gasit un pliant cu Metropolis restaurat, expozitie la Filmhaus in Potddamer, unde anul trecut am avut privilegiul sa vad expozitia Hitchcock, si tot muzeul. Aa ca am purces azi la prinz, altfel ratam sa inchei cercul complet, inceput cu Metropolis cu orchestra in Friederichstadtpalast, acum am vazut expozitia completa, cu schitele originale, partituri si un documentar argentinian despre cum au descoperit copia ce mai completa la ei si cum s-a restaurat(expozitia e la Berlin in Filmhaus pina la sfirsitul lui aprilie asa ca daca aveti ocazia si sunteti im stadt go for it).
*
Im Abendrot e o arie e Richard Strauss din care apare in filmul lui Winterbottom, The Killer Inside Me, dar pe care o stiu din Wild at Heart al lui Lynch, si iata si conexiunea cu Blue Velvet.

tage 8-Iluzionistul

Aseara Iluzionistul lui Sylvain Chomet a fost o placere, un film dulce-amar, cu un personj animat. Alter-ego-ul lui Tati, Tatischeff, numele lui adevarat. I-a fost dat lui Chomet de fata lui Tati. Sophie, careia i-a cerut voie pentru a folosi o imagine a tatalui sau in Jour de Fete.

cel mai cald film din Berlinala, si cel mai emotionat, desi cam trist si far un final clar. Un prestigitator (evit termenul de magician) care intra intr-un con de umbra. Si pleaca de la Paris la Londra si apoi intr-un satuc din Scotia, unde intilneste o fetiscana pe nume Alice care i se alatura si el are grije de ea. Fara cuvinte, in stilul Tati care are si un cameo extraordinar, la cinema-ul... Cameo in Mon Oncle. Se brodeste bine, pentru ca anul trecut am vazut in Berlinala la retrospectiva Playtime.
animatie 2 D excelenta, cu o minutiozitate scrupuloasa, arhitectura din Edinborough si alte peisaje care par reale.
un articol despre originea filmului, din Guardian, aici
in productie timp de 5 ani, e destul de ciudat de ce a fost aratat la Berlin si nu au asteptat Cannes-ul. Sau poate termenul de prezentare speciala (genericul final nici nu e lucrat), nu implica exclusivitatea si va reaparea la Cannes.
*
Azi am ratat rusul Cum mi-am petrecut vara, la re-run, care se pare ca a impresionat presa, cel putin Screen Daily.

trailer la Portetul luptatorului la tinerete

asta e filmul din Forum al lui Tica Popescu. care acum a fost acuzat de o organizatie de anti-defaimare, liga samd. ca ar fi de dreapta. Legionaro-fascist. Sieg Heil thysef, ar trebui sa vedeti Jud Süss, intimpinat azi cu huiduieli, la 60 de ani de Berlinala, film revizionist. soi de "Lipsa lui Schindler"....totul despre Jud Süss miine pe blogul de pe hboclub.ro.

comunicatul zice:
Institutul National Elie Wiesel din Bucuresti, care se ocupa cu studierea Holacaustului in Romania, a protestat impotriva includerii filmului romanesc Portretul luptatorului la tinerete in programul de la Festivalul International de Film de la Berlin 2010.

Prin intermediul unei scrisori deschise trimise directorului Berlinalei, Dieter Kosslick, si membrilor juriului actualei editii, reprezentantii Institutului Elie Wiesel sustin ca filmului Portretul luptatorului la tinerete, regizat de Constantin Popescu, ar "glorifica" un fost legionar, fascist si anti-semit, motiv pentru care cer incetarea proiectiilor din festival.
deci tot din Romania, nu din Allemania, ma miram io...popor mic da' irdentist. jos legionarii din muntii nostri...

Tage 7-lesbienele si fii, celalalt Dumas si Iluzionistul

einz: ma oftic ca am pierdut filme tari in panorma, Red Hill, australian, cop thriller meets western dar am aflat tirziu de el, si Sex Drugs and Rocknroll, despre Ian Drury cu Andy Serkis, dar dej aa vut premiera in Anglia, film care nu se vede singur si fara schnaps, hit me with your rhythm stick. Asta seara era ultima proiectie, la cubixx in alexanderplatz la 10.30 dar decit sa ma risc la n taxi dupa am preferat animatia lui Sylvain Chomet, Iluzionistul, safely la walking/schpatziren distance, la Urania.
E un scenariu neprodus al lui Jacques Tati din 1959.
zwei: asta seara cinta Dave Matthews Band in Berlin. Nu stiu e ce sunt atit de famous, mie mi se pare lame. Miine seara Paco De Lucia. Nu l-am vazut, so as fi mers. Dar nu solo/allein. So, I wont. Vineri, cinta Vampire Weekend si e sold out, eu n-as fi mers, dar altii s-au dat de ceasul mortii sa intrebe de bilete. Deh, de gustibus...
drei: azi s-a facut o saptamina de cind sunt la Berlin si de cind am racit si acum tusesc de zici ca fumez fara filtru. But i ain't (rauchen that is).
Schlimmer !!!!!
tot azi am vazut filmul # 11 din Berlinale, The Kids Are ALL RIGHT, cred ca in subconstient, pardon inconstient, m-a marcat titlul cu aluzie la The Who. Hit la Sundance, e un gay and lesbian festival entry, out of competition, naiss, cosy and forgettable. Cu cast insa, Julianne Moore, Annette Bening, Mark Ruffalo si doi pusti simpatici. More on my hbo blong tmrow.
si L'autre Dumas, despre Auguste Maquet, negrul"lui Dumas, si pare-se adevaratul autor al muschetarilor. Filmul seamana mult cu "Comeddia de la TERRACINA", facut film de Nae Caranfil in Italia sub titlul Dolce Far Niente. Depardieu este Dumas si Benoit Pouleverde e le scribe. Mai e si o juna blonda cu ochi albastri care incurca itlele, si revolutia franceza, si creditorii. Si Vinjotele de brajelone, si o piesa dupa Monte Cristo. Productie fabuloasa a ala francaise, cu Vatel, la bouffe et le bon vin et les femmes, mult prea traditional pentru a fi altceva decit clasic, cred ca povestea ar fi meritat un film mai bun.
bis ende...

Tage 6-die, der rauber(s)

Azi, zi cu un singur film. Si ala tinut de un fir de par, si anume biletul luat cu o zi inainte, autriacul Der Rauber. . Cu umlaut. Adica Hotul. Desi ar fi fost mai chul sa se cheme The Runner. Omul oricum era maratonist. Poveste adevarata cum numai in Austria exista. Ulrich Seidl, haneke,. No relation to Falco. Un film de Benjamin Heisenberg dupa un roman de Martin Prinz, despre un enigmatic si laconic jefuitor de banci si maratonist cunoscut sub numele de "Pump-Gun Ronnie"(Andreas Lust, din Revanche, joc intovertit dar extrem de fizic). In competitie.
No Heat, mai mult Hit (mich mit dem rythm stuck, asta apopo ca n-am ajuns sa vad filmul despre Ian Drury, Sex and drugs and rocknroll:(). la inceput cam idiot si plictisitor, dar ultima jumate de ora intensa si fara aproape o vorba, tensionata. Am un feeling ca lui Herzog i-a palcut, asa cum am scris si pe blogul hbo.

ea l-a dat in git. Din iubire. nah, spoilers. But not really.
*
Acum la TV, pe Das Erzte, un documentar despre cinema-ul german, Fassbinbder und else, cu marturii si interviuri de la Michael Ballhaus la Tom Tykwer.
Grand finale of die tage! Aud ca Adrian Sitaru a castigat pentru scurtmetrajul Colivia Premiul DAAD (Premiul serviciului german de schimb academic). adica o bursa de 3 luni la Berlin. Da-mi-o mie Adi ca vin asa, Pat Metheny, Lynyd Skynyrd, Peter Gabriel (no guitar, no drums, only orchestra), KISS si AC/DC. Just kidding. But seriously now. Tu ai de filmat oricum. Some of us still like to fuck around S+U. Bahn.Hof. Zoo.

Tage funf (5)-Norway, Broncos and Chinese noodles

in Potsdamer l-au dat jos pe Sherlock Holmes si au pus un banner H&M. Tot huge. S-a mai incalzit, tusec si sunt racit. Jack on the rocks de la Rote Salon nu a ajutat. Nici detoururile cu Fulger la dus de la Urania cu metroul la Rosa Luxenburg sau jumatea de ora in taxi cu detour si un sofer libanez care cica avea GPS-ul kaputt si Fulger care zicea ca ïch weiss nicht"unde sta, finally lasat pe Bismarkstrasse. Soferul a vrut sa-mi bage pe git cluburile de sex de la Charlottesburg si a trebuit sa-l ghidez eu prin cartier si la strada. Cursa a costat urias pentru Berlin, in Bucuresti n-ar mira people i know. Am plecat de la party-ul romanesc cind barmanita mi-a cerut bani pentru Jack, deodata numai vinul si cola erau moca. La poarta jos era jale, cohorte de oameni care de care mai zombificati se bateau sa intre. Am intels ca s-a mai stat pina spre patru. Eu am vazut un concert de la Rockpalast cu Them Crooked Vultures la TV si mi-au placut baietii si mai mult.
Prima oprire azi dupa o cafea to go cam nashpa, in Palast un nou film din competitie, adica A Somehow Gentle Man cu Stellan Skarsgard care ar trebui sa ia Ursul de cel mai bun actor, no contest. Un film noirish, Bob Le Flambeur norvegian in care se intilnesc Coenii, Big Lebowski in special (Rolf e noul Donnie), cu elemente de Kaurismaki, al norvegianului Hans Petter Norland. Muzica, un aranjament de tango la Grieg, plus i fought the law and the law won .
dupamasa m-a tirit Andrei la Gentlemen Broncos, noul film al lui Jared Hess (Napoleon Dynamite, Nacho Libre) pe care l-a ingropat Fox Searchlight, la generation plus, adica filme de copii. Asta complet cu gism, gondads, cletus si alte anus, parea sa fie perfect. Cu Mike White si Sam Rockwell in rolul eroului SF Bronco, the movie has to be seen to be believed,. Far out e too much in. Un montaj halucinant pe Wings of Change al Scorpionilor cred ca a strinit nationalismul german din sala. Se pleca pe rupte, dar asta e common practice la Berlin, mi-aduce mainte de Kazahstan. Ne-am intilnit cu Benjamin, care are festivalul de film pentru copii, deci e in scouting.
Carry on My Wayward Son (Kansas, pe genericul final, si Paranoid, si Cher si generic excelent de inceput pe ilustratii de fascicule sf din anii 50 si pe In the Year 2525 )

ne-am dat cu EFM shuttle-ul ca idiotii si am produs de la Wild Bunch invitatii in market la A Girl, a Gun and a Noodle Shop, reamkeul chinois la Blood Simple al lui Zhang Yimou de recuperat din Competition. Am si mincat kinezich la prinz, de pregatire. Eh, cum se pleca la asta, ca la balamuc. Dar sa zicem ca erau buyers, o asiatica a dormit linga mine tot filmul, nestingherita de sunete de tun sau pistol. E un remake liber, medieval, mai mult ca un western, extrem de colorat care introduce 2 personaje noi, 2 idioti in plot si in care in mare nu-ti pasa de cine, ce se intimpla. Cel mai mic score critic din competitie dupa Screen Daily. Da, colorat si cam degeaba, chinezarie. Lui Antoine cred ca i-a placut asa ca poate-l aduce la cinema.
O bere rosie la schwarzwescaffe cu un tavan decojit decadent si bruschete cu Karsten si acum James Bond in germana,ca pe vremuri in anii 80 citeodata, cu For Your Eyes Only, sau Im todlicher mission, cum ii zice pe Kabel Einz, cu superba urmarire din Cortina pe pista de bob, intre un bob, el pe skiuri si o motocicleta urmarindu-l. End la Muntele Athos, Meteora, unde am fost si am rememorat atunci. Chestia mai ciudata e ca s-a terminat si a inceput Die spione der liebt micht cu minunata Barbara Bach care seamama cu M., nevasta lui T.....

Tage vier (4)-Greenberg

briefly ca intirzii la Fluier!
Il recuperez acuma, la Urania, care e aproape de unde stau hopefully ca m-am saturat de S plus U, plus ca e duminica si Valentine's tage asa ca se circula langsam.
Film de valentine, in competitie, GREENBERG, al cincilea film a lui Noah Baumbach (Squid and the Whale, Margot at the wedding), cu Ben Stiller, minunata Greta Gerwig si mereu excelentul Rhys Ifans. de cind a inceput filmul in Palast, pe piesa Jet Airliner a lui Steve Miller Band mi-am dat seama ca o sa-mi placa, de fapt stiam de cind am vazut Squid and the Whale.

Noah e un emul al tipului de film post Altman si Hal Ashby, si post Wes Anderson (cu care colabrreaza, v. Zissou si Mr. Fox), David O Russell si PTA. Iar Stiller e excelent ca personajul central, Roger Greenberg, muzica lui Jmaes Murphy (de la LCD Soundsystem) calda, emotionanta, cu referinte cool (Kinks, Steve Windwood, Gainsbourg, Duran Duran, Wings), un film cald, genul indie disfunctional pe care-l stim pe de rost dar din cind in cind un crochiu reusit iti incalzeste inima. Fraze gen "Life is wasted on the people"sau "hurt people hurt people" suna for real aici.
anul trecut la Berlin m-a impresionat in aceleasi nunate, The Messenger. Mai mult film de Sundance. Am intrat la conferinta de presa dar toate intrebarile erau adresate lui Ben Stiller, "tell us Ben, please Ben", so on, asa ca m-am dus. Asa cum merg acum la Daca vreau sa fluier, fluier si apoi la petrecerea romaneasca la Wolksbuhne featuring Taraful din Clejani. Tullamore Dew-tu lás mordu... (urare de valentin's tage)