Scenariul şi regia: Guillermo Del Toro,
Imaginea: Guillermo Navarro.
Cu: Ivana Baquero, Ariadna Gil, Sergi López, Maribel Verdú, Doug Jones Álex Angulo.
Durata: 112 min.
aceasta croncia a aparut in Re:publik, martie 2007
cotata cu: Re:gal -
Guillermo Del Toro a mărturisit că face un film pentru ei (sistem) şi unul pentru el. Mimic şi Blade 2 au fost pentru sistem, iar Hellboy e pentru amîndoi, mai mult pentru el (şi noi), Cronos, Espinazo del diablo şi El laberinto del fauno pentru el (şi neapărat noi). Prezentat la Cannes în premieră mondială (unde ruşinos, nu a luat nici un premiu), filmul e deja un clasic al festivalurilor şi a fost nominalizat la 6 premii Oscar, printre care cel pentru cel mai bun film străin (primul film de fantasy-horror menţionat în această categorie), scenariu original, muzică (Javier Navarrete, acelaşi compozitor de la Espinazo), scenografie, imagine şi machiaj (ultimele trei reuşind să şi le adjudece). Dar, ce e mai important, dincolo de acest palmares impresionat, e faptul că e genul de film nemuritor, dintre cele mai bune pe care le dă cinematograful. Şi e cel mai bun film pe care l-a făcut Del Toro pînă acum, cel mai matur, cel mai dramatic, cel mai emoţionant.
Povestea se leagă cu ceea ce se petrece în Espinazo del diablo, o dramă cu fantome din timpul războiului civil din Spania. Din nou sîntem în acelaşi spaţiu şi timp şi din nou eroina e un copil, acum o fetiţă, cu nume predestinat, Ofelia (extrem de naturala Ivana Baquero). Ea caută, dar nu găseşte căldură şi sprijin, nici în mama sa (Ariadna Gil), care tocmai născut un nou copil, nici în tatăl vitreg, căpitanul Vidal (Sergi López), personificarea răului absolut. Pentru Ofelia, lumea reală, rea şi rece, se îmbină cu elementele fabulatorii, de basm şi mitice arătări.
Lumea fantastică, labirintică, a fetiţei şocate şi victimizate, are ca personaje pe faunul Pan, plus un monstru care-şi ţine ochii din mînă (ambii interpretaţi de actorul specializat în motion capture şi creaturi, Doug Jones-Abe Sapien în Hellboy), rădăcini de mandragora, libelule, lăcuste, o broască uriaşă şi un copac stilizat mai tare ca la Tim Burton.
El laberinto del fauno este de fapt o dramă sumbră, deghizată într-un basm pentru adulţi, un fel de "Alice în ţara ororilor" (similarităţi cu Tideland al lui Gilliam, dar în genul La belle et la bette a lui Jean Cocteau), Vrăjitorul din Oz transferat în pădurea Katin.
Alin Ludu Dumbravă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu