de
Alin Ludu Dumbravă
aparut in ziarul Ziua, decembrie 2006 si apoi pus pe liternet
Nu credeam că Alfonso Cuarón poate să facă un asemenea film. Mai degrabă aş fi mizat pe compatriotul lui, Del Toro, sau pe Fernando Meirelles. Children of Men e un SF nihilist şi întunecat, Brazil combinat cu Fahrenheit 451 şi cu 1984, plus toată acţiunea condensată din War of the Worlds al lui Spielberg. Nu Code 46 şi nici The Handmaid's Tale. Cuarón a făcut mici bijuterii din mari francize, Harry Potter şi Prizonierul din Azkaban, cel mai bun din Potter-i dar orişicât, un Potter, Great Expectations şi The Little Princess, şi eroticul coming-of-age Y tu mamá también.
Ca de obicei traducerea românească a titlului e lipsită de sens, Copiii tatălui, care tată, bre? Barză, brânză, viezure, da să trăiţi. Dar tot conaţionalii o scriu şi pe Oana Pellea, cu un rol "cărnos" în film, (ţiganca Marichka cu câinele), pe frontispiciul cinema Studio, Pelea cu un singur l.
Children of Men e adaptarea unei cărţi de P.D. James, apărută în 1992, a cărui acţiune se petrecea în 2021. Filmul s-a mutat în 2027. Toate celelalte ţări s-au dus, numai perfidul Albion mai rezistă. Londra e o imensă aglomerare urbană, imensă, murdară şi pestriţă. Lumea e în derivă, muribundă, bântuită de ultimul flagel, infertilitatea. Clive Owen este Theo, un ratat alcoolic, cu ochi trişti şi famelici. El acceptă să însoţească o femeie în zona liberă, fără a şti care vor fi consecinţele. Owen e secondat în această cruciadă apocaliptică de Julianne Moore, care, deşi e creditată a doua pe generic, are un rol minor, dar pivotal, Michael Caine, aşa cum nu l-aţi văzut niciodată, un bătrân hippy stoner protestatar şi Peter Mullan, alias sergentul sadic Syd. Şi Oana Pellea (care vorbeşte româneşte, ceea ce pentru restul e păsăreşte), dar filmul e un turn Babel cu emigranţi, musulmani, terorişti, fanatici religioşi şi soldaţi nemiloşi. Aşa trebuia să arate naivul şi simplistul V for Vendetta (cam asta era viziunea apocaliptică a autorului Alan Moore). Un intermezzo amuzant, satiric, absurd îl are ca protagonist pe Danny Huston într-o secvenţă amintind de Ministerul Propagandei din Brazil, situată la Battersea Power Station (rapel Pink Floyd - Animals) pe acordurile la "The Court of Crimson King" (King Crimson).
Filmul e însă plin de referinţe culturale, de la David de Michelangelo şi Guernica lui Picasso, la reclamele tip Big Brother de pe pereţi sau de pe ecrane, sau reperele audio, de la "Hush" la "Ruby Tuesday". Trebuie menţionat contrapunctul, rolul animalelor de-a lungul filmului (căprioara, pisica, vacile, câinii, o adevărată arcă a lui Noe în materie de zoologie). Dincolo de tezismul inerent, Children of Men este un film-urmărire, un film futurist de acţiune (Cuarón dixit), şi un film despre epoca prezentă, cu acuitate politică. Are uluitoare secvenţe filmate dintr-o bucată, una din ele într-o maşină în mişcare, din interiorul ei, cu inovaţii tehnice care dau un aer de imediat. Directorul de imagine Emmanuel Lubezki, colaboratorul fidel al lui Cuarón e unul din adevăraţii poeţi al breslei. Fluenţa camerei dă un maxim de intensitate, este aerul de Black Hawk Down (Terry Needham, asistentul de regie, face asta la toate filmele lui Ridley Scott), şi tehnicile documentaristo-realiste ale lui Paul Greengrass din Black Sunday. Plus prezenţa intensă a lui Clive Owen, acest futurist cavaler al tristei figuri. Toate fac din Children of Men unul din cele mai bune (şi cele mai importante) filme ale anului.
