Richard Wright RIP

aseara in timp ce celebram seara kazahstaneza am primit sms "Here the big ones roll", Richard Wright, organistul de la Pink Floyd s-a dus, la 65 de ani de cancer. Imi pare rau ca n-am reusit sa-i vad pe Floyd in 1994 la Praga as supposed, dar atunci i-am vazut pe Ray Charles si James Brown la Brasov. Si ei sunt morti acum. mai ciudat e ca duminica pe aeroporul Attaturk am luat in mina dvd-ul cu David Gilmour in concert, la care Wright cinta la keyboards. Si ieri la fel la media galaxy. Si noul Uncut e pe coperta cu Pink Floyd songs....another brick in the wall !!! sau mai mult the great gig in the sky, piesa pe care el a compus-o (alaturi de Us and Them pe Dark Side of the Moon)

acum Uncut au facut un tribut/obituary aici
si aici tributul lui David Gilmour

"He was gentle, unassuming and private but his soulful voice and playing were vital, magical components of our most recognised Pink Floyd sound."

Stefan Iordache RIP

abia m-am intors si deschid un site romanesc si ce aflu, ca a murit Stefan Iordache, intr-o clinica din Viena azi dimineata. Avea 67 de ani. Ultima oara l-am vazut alive la TIFF in 2006 cind a primit premiul de excelenta. ultima oara cind l-am vazut intr-un film, a fost in Omul zilei (n-am vazut nici Faraonul, nici Ticalosii, ultimele lui aparitii). Actorul preferat al lui Dan Pita care i-a dat roluri intlectuale, dar mai bun la Daneliuc in Glissando si Editie Speciala. Cel mai iubit dintre paminteni, Bietul Ioanide, De ce trag clopotele, Mitica?, Ciuleandra. A debutat in film cu Strainul in 1964. Incetul cu incetul se duc toti. RIP.



din ziare com: Stefan Iordache a acordat, in iulie, cu doua luni inainte sa moara, un interviu despre care a spus ca este ultimul pentru ca s-a saturat de trancaneala care nu ajuta la nimic.

"Este ultima mea aparitie in public, in afara scenei, acolo unde bate inima mea. Nu mai vreau sa trancanesc. La ce foloseste? Sunt mahnit. Nici vehement si nici suparat. Mahnit. Vorbim cu totii in vant, pentru ca nimic nu se schimba.

Aleg sa nu ma mai implic in societate. O fac pentru prima si ultima oara. Ceea ce traim este o telenovela. Dar nici sensul peiorativ al ideii de telenovela nu mai este suficient pentru ce traim. E o manea. De prost gust", explica Stefan Iordache de ce acesta este ultimul sau interviu, acordat ziaristilor de la "Jurnalul National".

Astana vista Baby !

in citeva ore incepe ceremonia de inchidere a festivalului, urmata de vizonarea filmului premiat. Am vazut jumatate din competitie, incheind cu coproductia kazahsano-ruso-franco-germana Songs from the Southern Seas, scris si regizat de Marat Sarulu, caruia i-am dat cel mai mare punctaj, 7 (adica 3 1/2 din cinci) si trebuie sa spun ca din cei 10 ziaristi care au dat cotatii am fost cel mai zgircit la vot, cu cea mai mica nota , 2, pentru The Unknown. Am aflat intre timp ca toate filmele uzbece sunt pe video, pentru ca n-au alte posibilitati tehnice si nici cinematografe adecvate, etc. Kirghizii la fel, doar Kazahstanul are acum puterea sa faca filme de anvergura, in sistem de coproductie, beneficiind de suportul programelor Media europene. Mongol (Ivan Passar) si Ulzhan (Schlondorff, la a carui petrecere foarte tare am fost la Cannes in 07-predestinare ?) si Tulpan sunt cele mai mari filme facute pina cum aici. Dar acest Songs vine aproape, o poveste despre toleranta si dragoste in prietenia dintre un cazac si un rus, distrusa de sosirea pe lume a copilului rusului care seamana cu cazacul. O alegorie pentru citeva din problemele regiunii, cu tot cu flashbackuri istorice, filmari in stepa, munti si un baraj impresionant.
Am mai vazut insa Shultes, un film rusesc prezentat la Cannes in Quinzaine anul asta, extrem de minismalist. Shultes e numele protagonistului, un marunt hot de buzunare. Inspirat de Pickpocket al lui Bresson si in stilul filmelor romanesti actuale (cu mentiunea ca acesta se intimpla pe o lunga bucata de timp), e zic eu mai bun si mai cu noima decit ele, are finalmente mai mult miez. Cu toate ca are si o parte sentimentala (prietenia lui Shultes cu un copil, hot si el), un truc narativ, ritm letargic si un final abrupt, Shultes (scris si regizat de Bakur Bakuradze) e un studiu de caz interesant. 3 1/4 din cinci
Am recuperat si Absurdistan al lui Veit Helmer, o comedie absurda despre razboiul dintre barbati si femei intr-un satcuc imaginar care nu mai are apa. Personajele principale sunt un baiat si o fata destinati sa fie uniti in momentul in care stelele vor fi in forma perfecta. Facut in stilul filmelor mute cu o distributie internationala (pentru a amesteca trasaturile fetelor, una din actrite e romanca !) a fost filmat in Georgia si Azerbaigian. Muzica de exemplu e de japonezi. Extrem de apreciat la Sundance, unde a avut premiera. L-am cunoscut azi noapte pe coscenaristul georgian Zaza Buladze care era extrem de suparat pentru ca rusii (imperiul Gascom cum il numeste) ii invadeaza tara. Si ne felicita pentru ca Romania s-a alaturat protestului, chiar daca Basescu a facut-o dupa Sarkozy.
Gluma festivalului (copyright Nae caranfil), e Astana Vista baby ! Anyway, plecam in miez de noapte, la 3 jumate dimineata, via Istanbul sa ajungem in absurdistania noastra !

Death Magnetic azi !

ziua oficiala de lansare a noului album Metallica azi ! N-am apucat sa scriu cronica dar mi se pare cel mai bun album de-al lor de 20 de ani incoace !