acest articol -semi-cronică- trebuia sa apară în print. It didn't.
Așa că apare aici, adică moare pe limba lui...
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Sindromul Oppenheimer
de Alin Ludu Dumbravă
https://aldmovieland.blogspot.com/2023/07/oppenheimer-2023.html
”How can I save my little boy from Oppenheimer's deadly toy?”
Sting -Russians (1985)
Din aceste versuri a auzit englezul Christopher Nolan la 15 ani despre un anume Oppenheimer și jucăria lui mortală. Piesa de pe albumul de debut al lui Sting, cu acorduri din Stravinski. Ceea ce ne leagă cumva pentru că și eu am auzit tot de acolo de el și la vremea lui mi-a plăcut imens piesa. Era în plin război rece iar noi eram după Cortina cea mai de fier.
Azi Chris Nolan este unul din cei mai titrați regizori din lume, cu succese în filme și genuri diferite, cu teme însă extrem de similare- memoria falsă-Memento, reinventarea unui mit din romanele grafice cult: trilogia Batman, teleportare -The Prestige, realitatea visului-Inception, paradoxul temporal-Interstellar, război pe trei planuri paralele-Dunkirk, inversie temporală-Tenet) și acum a devenit autorul unui biopic mult aștepata despre fizicianul american J. Robert Oppenheimer, creatorul bombei atomice. Oppenheimer este de departe cel mai ambițios film al anului. Și de aproape poate cel mai important film al lui Nolan. Și e un film foarte necesar pentru ziua de azi. Cillian Murphy în rolul titular, rolul vieții. Distribuție de ansamblu de vis. Durată epică, 3 ore pe ceas. Succes financiar și de critică-uriaș. Zvon de Oscar, sunt sigur că va fi considerat ”cel mai bun film” la Oscar anul viitor. Plus multe alte acolade.
*
Sper ca Greta Gerwig, prima femeie care a regizat un film care a depăsit plafonul de 100 de miliarde de $ încasări mondiale -anume Barbie) să nu îl prade însă pe Nolan de Oscar. În orice caz istoriei nu îi va păsa.
După cum a spus-o Paul Schrader, unul din marii scenariști și regizori din Noul Cinema American (de la Taxi Driver la Master Gardner), ”Oppenheimer este cel mai bun și mai important film al acestui secol”. De ce a considerat Scharder asta? Are legatură cu bomba atomică și cu proiectul Manhattan, sau doar pentru faptul că un asemenea ”film biografic” despre un subiect greu-fizicieni atomici, McCharthysm, moralitate, resposabilitate și povara istoriei, nu a mai fost făcut și pare ireal că e produs azi de un mare studio american. Oppenheimer face rapel în temă și subiect la un mare film clasic, Amadeus (1984, Milos Forman), referitor la relația fizicianului cu politicanul Lewis Strauss (un Robert Downey Jr. și el în rolul vieții), gîlceava între geniu și mediocritate. O poveste tristă care pare incredibilă, și ea este baza structurii filmului lui Nolan, văzut dintr-un unghi subiectiv de către personajul central și în lungi secvențe alb-negru de către nemesisul său. Poate și de aici acest uriaș interes mondial față de film, subiect și universul prezentat.
Re: sunet și imagine-vă sfătuiesc să mergeți la IMAX la București dacă sunteți prin zonă, a fost filmat cu camere IMAX 70 mm. Iar referitor la muzică și sunet, la plîngerea multora că sunt prea bombastice, aceasta a fost și intenția.
Sunt uimit de câtă lume l-a văzut, dar sunt și mai uimit de cîtă lume nu l-a văzut încă. Mai veți timp în cinema. Mai rulează, datorită succesului de public uluitor (în România l-au văzut peste 470 de mii de oameni). O lună jumătate și 865 de milioane de dolari mai târziu (filmul a costat 100 de milioane de dolari plus tot pe atâta investiție în marketing și distribuție), bomba cinematografică, estetică (și filosofică) a lui Nolan continuă să explodeze peste tot în lume.
In 1965, twenty years after the dropping of the bombs, Oppenehimer did an interview for The Decision to Drop the Bomb. Speaking with NBC News, he delivered his famous lines: We knew the world would not be the same. A few people laughed. A few people cried. Most people were silent. I remembered the line from the Hindu scripture, the Bhagavad Gita. Vishnu is trying to persuade the prince that he should do his duty, and, to impress him, takes on his multi-armed form and says, “Now, I am become Death, the Destroyer of Worlds.” I supposed we all thought that, one way or another.
