Considered by some the best drummer of all time, he was a very difficult man, then he became a reluctant and weird recluse, living in South Africa in his own farm. The fabulous documentary BEWARE OF MR. BAKER (that can be seen here) shows him as an old man, angry and bitter, or that was just him. Jay Bulger based his film on the article "The Devil and Ginger Baker", published in Rolling Stone magazine, and he lived with GB for a while.
__*_________________________________________________________________________
In memoriam: Mr. Baker
-un epitaf în șapte măsuri-
*
Hellraiser: The Best Drummer in The World/ Scandalagiu. Cel mai bun toboșar din lume. Acesta este titlul autobiografiei lui Ginger Baker, legendarul tobar de la Cream, a cărui carieră a fost extrem de volatilă, mai puțin cunoscută decât viața-i tumultoasă. Apărută acum zece ani, pe cînd avea vârsta de 70 de ani, e plină de f*ck-uri și f*ck you-uri, invective la adresa oricui, mai puțin Eric Clapton, Steve Winwood, Charlie Watts și Pete Townshend, puținii oameni pe care îi respectă. Și John Lennon, but he is dead. And so is today mr. Baker. La 80 de ani, pe 5 octombrie (2019).
-I feel Free ?-
**
Știu că Sunshine of Your Love (mega-hitul Cream din 1967) nu-i place, pentru că nu este trecut co-autor. Și nu e vorba de royalties ci de insultele adresate lui Jack Bruce, arch nemesisul său din trupă. Cu care totuși a făcut BBM (în 1995). Un comeback cu un line-up neverosimil: Bruce, Baker, Moore. Gary Moore. Pe care îl numește -pompadurul pompos al pop-ului-. But of course now they are all dead. Oare se întâlnesc pe undeva în rai (sau iad ?), oare se ceartă sau reușesc să bea un Guinness și un Paddy împreună și să-și zâmbească ?
***
Beware of Mr. Baker, 2012, Jay Bulger, documentarul esențial și final, l-am văzut atunci cu sufletul la gură, în miez de noapte, fără a ști nici măcar că mi-am pierdut telefonul, primul android pe care mi l-am luat, lucru pe care l-am aflat abia după ce am terminat vizionarea, după 2 am. Așa s-a întîmplat și acum, când, în mijlocul unei crize existențiale, îmi dă mesaj din Sardinia my blues bro Vlad și îmi spune, a murit Ginger Baker. It struck me like lightning. M-am pus pe youtube (îl găsiti acolo și vă recomand să-l vedeți) și am retrăit filmul în acea noapte de duminică spre luni. Uncanny, emoționat, un om lovit de multe, dar un muzician genial. Frustrat, poate acum s-a dus undeva în lumină.
****
La fine de iunie a.c. eram în Franța și și îi vine prietenului Mișu un Classic Rock ediție specială. Iau revista cu mine și o car prin toată Europa penru un singur articol care mi s-a părut fabulos. O întâlnire între Herman Rarebell și Ginger Baker, tobarul de la Scorpions, alt pazzo, dat afară din trupă, și idolul său GB. Dixit HR, -am ascultat solo-ul la Toad de peste 500 de ori-, “How did he do this?”
https://www.loudersound.com/features/ginger-baker-meets-herman-rarebell-pain-playing-and-marijuana
*****
Apoi aud în filmul Joker, cu 2 zile înainte să moară GB, piesa White Room (pe care Ginger se pare că nu o suportă, din nou pentru că nu e trecut co-compozitor, deși beat-ul tobelor, inspirat din Bolero-ul de Ravel, e al lui. Conexiunile, care duc la coincidențe sunt cele pe care le facem noi... L-am vazut pe Jack Bruce de 2 ori, la diferențăde 20 de ani, pe Clapton tot de 2 ori, i-am văzut pe ambii cîntând White Room, dar nu l-am văzut niciodată pe Ginger Baker live, While he was alive....
******
După Cream și efemerul (dar unicul) Blind Faith (cu Steve Winwood și Clapton, ca să-i facă în ciudă lui Jack Bruce, nah :), a urmat perioada africană, rezumată posibilis White Hunter, Black Heart, documentată de Tony Palmer (Wagner, Leonard Cohen: Bird on a Wire) în Ginger Baker in Africa (1971). Nigeria, Fela Kuti, cu care a cîntat timp de 6 ani. Și-a făcut un studio în Lagos. A avut o fermă în Africa de sud, a crescut cai, a jucat Polo, a rămas falit și a avut câteva comeback-uri, printre care istorica Reuniune Cream la Royal Albert Hall, 4 seri consecutive în mai 2005.
*******
Peter Edward "Ginger" Baker, născut pe 19 August 1939, Lewisham, Londra de sud, mort pe 5 octombrie 2019. Nu vrea să fie numit toboșar de rock, pentru că, după cum spune, toți din rock sunt niște wussies, niște obsedați de faimă, ci vrea să fie clar - el a fost un toboșar de jazz. All that Jazz...
-----------------------------------------------------------------
Alin Ludu Dumbravă, octombrie 2019 (B-fore the PANDElution...)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu