Top Soundtracks 2017

Acest articol a aparut in revista Cinemap de iarna mai extins si in Sunete, ca si recenziile anterioare.
(topul de seriale aici)
& topul de filme -conex cu soundtracks -aici
& cel cu albumele anului !

Am încercat să fac un top al celor mai playabile Soundtrack-uri ale anului, dar cu siguranţă (pentru mine) soundtrackul anului este albumul lui John Carpenter, Anthology: : Movie Themes 1974-1998 cu piesele din filmele sale, reeditate şi reorchestrate alături de fiul său Cody şi finul său Daniel Davies. Mult mai rock decât originalele, sunt, 13 piese din 13 filme, pe disc în ordine de la In the Mouth of Madness la Christine, piesă la care Carpenter (acum în rock star mode care tocmai şi-a încheiat propriul turneu american, v. cronica mea la concertul său londonez în revista Sunete de iarna trecută) a făcut un videoclip  nou, straşnic. De pe Big Trouble in Little China, (v. Thor: Ragnarok) faimosul antemic Porkchop Express. Deci pe locul unu, mr. J.C. !!!

2.    King Arthur: Legend of the Sword–Daniel Pemberton

–cel mai prost sau printre cel mai proaste filme ale anului (regia Guy Ritchie),  dar best soundtrack, inclusiv piesa popish The Devil and The Huntsman de Sam Lee (cântăreţ englez de folk), compusă cu Daniel Pemberton. Mi-a plăcut şi muzica lui la Gold (alt film cam praf, cu piesa-titlu excelentă a lui Iggy Pop), dar ea este din 2016, deci l-am scos de pe listă. Pemberton a apărut pe lista mea de best soundtrackuri în 2015 cu The Man from U.N.C.L.E. pe locul 1, alt film prost al lui Ritchie, dar parfum faţă de hipsterismul din Regele Arthur şi legenda sabiei lui. Şi cu 2 ani înainte cuThe Counsellor al lui Ridley Scott.

3.    Brawl in Cell Block 99 - Jeff Herriott &  S. Craig Zahler

Albumul este o compilaţie de piese originale din film, care apar şi incidental şi pe generic, compuse de Jeff Herriott alături de regizorul S. Craig Zahler (Bone Tomahawk, unde şi acolo şi-a făcut muzica) interpretate de Butch Tavares, Adi Armour şiThe O’Jays. Sunt 7 piese, originale care sună ca unele vechi, din filme de blaxploitation, dar asta e şi ideea, cheesy, mai ales textele: God Bless My Mama ???

Brawl in Cell Block 99 tracklisting:

1. Give Her a Ride – Butch Tavares

2. The Letter That Won’t Ever Be Sent – Butch Tavares

3. You Are Yesterday – Butch Tavares

4. Trumpets of Heaven – Adi Armour

5. This Lovely Park – Adi Armour

6. God Bless My Mama – The O’Jays

7. Buddy’s Business – The O’Jays

-The V.A. (various artists, dar toate soundtrack-uri super-creative)- locurile 4-6.

4.    Baby Driver – V.A.

-Am scris dspre el în numărul de toamnă al Cinemap & Sunete-

5.    Atomic Blonde –Tyler Bates & V.A.

Cel de-al treilea film și cel mai bun film al lui David Leitch (John Wick) este  o poveste de spionaj pe fundalul războiului rece și căderii Zidului din Berlin în 1989, Bazat pe romanul grafic The Coldest City /Cel mai rece oraș (2012). Charlize Theron este uimitoare și irezistibilă, o letală blondă Debbie Harry care îl interpretează pe David Bowie ca un Bond bisexual in lumini decadente și violente de Neon. Blonda platinată aduce și cu Michelle Pfeiffer în Scarface, combinată cu Anita Pallenberg și Nico. Legătura Bowie merge și mai departe de Berlin, orașul unde a compus Low and Heroes, în Cat People, piesă folosită și de Tarantino în Inglorious Basterds, dar făcută celebră de filmul lui Paul Schrader din 1982. Producția a vorbit cu Bowie cu puțin timp înainte de moartea lui și i-a oferit un rol în film, care din păcate nu a apucat să îl facă. Coloana sonoră include Under Pressure, hitul Bowie / Mercury și un cântec Peter Schilling intitulat Major Tom. Şi tot germane, Der Komissar, piesa lui Falco, dar în varianta trupei engleze After the Fire, care au avut un hit cu ea în America în 1983 şi piesa Nena, 99 Luftballons, cu ea şi în super-interpretarea Kaleida. Score de Tyler Bates (John Wick, Watchmen, Guardians of the Galaxy), ale cărui trei piese apar pe soundtrack, plus una cu Marilyn Manson, cover la Stigmata, piesa Ministry. Şi hituri optzeciste la greu, I Ran (So Far Away) cu A Flock Of Seagulls (pe care o cînta Ryan Gosling la party open air în La La Land, Blue Monday cu HEALTH, Cities in Dust cu Siouxsie And The Banshees şi The Politics of Dancing cu Re-Flex. Father Figure cu George Michael, Voices Carry cu 'Til Tuesday, London Calling cu The Clash (în film mai apar Fight The Power cu Public Enemy, Behind the Wheel cu Depeche Mode, dar nu şi pe soundtrack).

6.    Guardiansof the Galaxy vol. 2 - V.A.

-Am scris dspre el în numărul de vară al Cinemap & Sunete

 ------------------------------------------------

7. Thor: Ragnarok Mark Mothersbaugh.

Fostul lider al trupei-cult DEVO a devenit în ultima vreme un compozitor de filme de A în Hollywood, de la Wes Anderson la desene animate (Hotel Transylvania, The Lego Movie). Dar umorul său atipic continuă să infuzeze conţinutul muzical. Aici e disco-electro-popul cu sound de anii 80, Preia teme din John Carenter electro, chiar şi clapa tematică din Escape from New York (pe piesa Flashback). Regizorul Taika Waitiki spune că inspiraţia sa de bază este Big Trouble in Little China, filmul-cult al lui John Carpenter din 1986, aşa că lucrurile sunt clare. Mothersbaugh integrează temele anterioare din Thor şi Avengers, compuse de Patrick Doyle şi Brian Tyler. La piece de resistence pe ecran în 2 secvenţe (nu apare pe soundtrack), Led Zeppelin- Immigrant Song, fundalul sonor pe care eroii Marvel se bat cu monştrii din Valhala şi nu numai. Ragnarok rocks !

8. Good Time - Oneohtrix Point Never

În competiţia oficială la festivalul de la Cannes de anul acesta am descoperit un film interesant, curajos, aproape experimental. Good Time: film independent american care aduce cu ce se făcea în anii ´70, cele ale lui John Cassavetes, sau Mean Streets al lui Martin Scorsese. Robert Pattison e excelent în rolul unui delicvent cu un frate autist, interpretat de Benny Safdie, unul din regizori (fratii Benny si Josha Safdie, aflaţi acum la al treilea lungmetraj). Muzica ultra cool de compozitorul experimental Oneohtrix Point Never (brooklynezul Daniel Lopatin)  a luat si premiul Cannes Soundtrack de anul acesta,. Piesa de pe genericul final, The Pure and the Damned  este cu aportul lui Iggy Pop la voce şi versuri (a doua piesă de generic a lui Iggy de anul ăsta, după Gold, v. poziţia #1 din top). Pe net găsiţi şi videoclipul, regizat de fraţii Safdie, cu Iggy animat ca rocă, Robert Pattinson, o sabie şi ceea ce pare a fi o marmotă moartă care rânjeşte.

9./10. Dunkirk & Blade Runner 2049 -Hans  Zimmer

Ambele sunt de fapt soundscape-uri, de ascultat acasă ca muzică trebuie să fii mazochist, de aceea le pun pe 9 şi 10. Aportul lui Benjamin Wallfisch este esenţial. La Dunkirk muzica, compusă de Hans Zimmer (cu ajutorul lui Benjamin Wallfisch-Variația 15) a creat un sound design ultra-special, care fac atmosfera filmului, după cum spunea un prieten: ar trebui creditat pe generic astfel: –”un film de Christopher Nolan și Hans Zimmer”. La Blade Runner 2049, unde l-au înlocuit pe compozitorul original, islandezul Jóhann Jóhannsson (Arrival), au reușit cu brio să meargă pe urmele scoundscape-ului inventat de Vangelis.