Steve Vai - cronica concertului din 2010

iata cronica mea la concertul Steve Vai din 2010, de pe 8 decembrie, de la Sala Polivalenta aparuta pe HBoclub la rubrica mea livealive si disparuta de pe site !


LIVE ALIVE ep. XVI: Steve Vai & Evolution Tempo Orchestra,
Sala Polivalentă, 8 decembrie 2010-Lotus Feet !


Acum, la 2 ore după concert ascult Tender Surrender de pe Where the Wild Things Are, cel mai nou disc al lui Vai (2009), un live din State Theatre, Minneapolis, din serie de turnee Sound Theories. De cînd l-am vazut prima oară pe Steve în 2000, la Sala Palatului (15 aprilie 2000, a date 2 remember), s-a concentrat pe faza Evo, pe G3, pe simfonic şi jazz. În această decadă a scos doar trei albume cu materiale originale, toate mai pretenţioase decît etapa anterioară: Real Illusions: Reflections (2005, Sound Theories Vol. I & II (2007) si Where the Wild Things Are (2009).
În 2005 am scris un material despre el pentru cartea prietenului Radu Lupascu, "Pe urmele lui Hendrix", pe care îl încheiam astfel: În pagina de gardă a albumului Alive in an Ultra Word Steve scrie: “Playing the guitar effortlessly is a sactuary of divine revelation. The modern day virtuoso refuses to die!” I rest my case. “Heads Up!”
A cîştigat 3 Grammy-uri şi, după cum scrie pe wikipedia, şi un Golden Stag Award din România, pentru excelenţă. Cum l-au păcălit ?
Pentru cei curioşi de patina timpului, un interviu cu Vai din 1990, acum 20 de ani, chiar cînd lansa Passion &Warfare, cel mai de succes album de chitară din toate timpurile. Aici îl puteţi vedea alături de David Lee Roth (în videoclipul excesiv la Yankee Rose), povestind despre începuturile sale de rock player, alături de Alcatrazz.

#
Concertul de astă seară a fost cam scurt dar vazut din primul rînd, extrem de intens şi colorat. Au contribuit un dirijor foarte cool, George Natsis, Evolution Tempo Orchestra şi fetele de la Cvartetul Passione, şi-n primul rînd, violonista nr. 1, Diana, îmbracată rock :) şi zîmbind tot timpul, uitîndu-se fix la Steve. Iar eu de la ea la el, Diana are 25 de ani. Îl soooorbea din ochi pe Steve, dar Steve o iubeşte pe Pia :)
#
Vai n-a cîntat foarte mult (nau a fost ca în 2000, nah), dar piesele au fost interesant orchestrate, la For the Love of God m-a dus gindul al Michael Kamen si BoB Ezrin si ce au facut ei pentru Dream On de Aerosmith, etc. La un moment dat i s-a oprit sunetul la chitară pe piesă, aşa că a cîntat-o la encore, cu toata sala în picioare. Fanii s-au bătut pe penele piramidale, şi la sfărşit Steve a luat chiar camera operatorului şi s-a jucat cu ea, îndeptînd-o spre public. Un show nu îndelung exersat, deci extrem de dificil, cu 40 de oameni pe scenă, secţiune de suflători, coarde şi chiar trupă electrică, în cadrul festivalului Music Contaminations, cu care va recidiva în Italia (11 septembrie, Rimini). Întregul concert a fost înregistrat şi se va difuza pe TVR 2.
#
Steve şi-a dedicat concertul lui John Lennon. A cîntat o piesă pentru el, un riff semăna cu Feelings dar se numeşte Lotus Feet, apărută pe Real Illusions: Reflections, orchestrată a la Michael Kamen.

Aici piesa, de pe dvdul din 2005, "Visual Sound Theories", alături de orchestra olandeză, Holland Metropole Orchestra.
Steve a povestit că pe 8 decembrie 1980, cînd avea 20 de ani şi era în turneu cu Frank Zappa, după concert s-au dus backstage şi cineva le-a spus că Lennon a fost împuşcat.
Well, the world reverberates in weird ways, pe 8 decembrie 1990 eram la Palatul Copiilor la un memorial John Lennon, spectacol PMT al lui Florian "Moţu" Pittis, dedicat la 10 ani de la moartea lui Lennon. Cu unii din prietenii de azi nu mă ştiam atunci, dar eram în aceiaşi sală. Cu unii din prietenii de atunci nu mă mai văd azi. Moţu nu mai printre noi de acum 3 ani. Life, ain't it ?
Iar azi la masă, la restaurant, din senin, într-o serie de cintece italienesti, s-a inserat IMAGINE, varianta originală Lennon. Tocmai ce postasem piesa pe blog cu 2 ore înainte...


Alin Ludu Dumbravă
thx Ernesto si pentru poza de la conferinţa de presă lui Tudor Macovei !
#
PS My 15 seconds of Vai fame ! (yes, I know I look fat, but so's my cousin :)
POZA cu MINE SI VAI AICI
şi BTW l-am întrebat de actorie si de rolul din Crossroads (Walter Hill, 1986), unde e de-a dreptul diabolic…

şi mi-a raspuns că a fost fun dar experienţa în sine, "too much going into a dark place", şi apoi l-am întrebat care sunt filmele sale preferate. Tough one. "L-am incuiat", cum a zis Ernesto :) Dar post conference, cînd am făcut poza l-am reîntrebat şi mi-a zis şoptit; Willy Wonka şi fabrica de ciocolată; am întrebat inutil dacă originalul (remake-ul lui Burton se numeşte Charlie şi…după titlul original al cărţii lui Roald Dahl !) , a zis că da, apoi dupa o pauză de cîteva secunde a completat, “Şi West Side Story.”
N-as fi zis...aşa cum n-ai fi zis că Mr. Alien Flex-Able, Vai e un om atit de modest, de non-addicted 2 booze, drugs, cigarettes, că e insurat cu aceiasi femeie cu care a fost in adolescenţă (Pia Maiocco, basistă la Vixen, în AD 1984). Creşte albine şi face miere (Fire Garden Honey) şi posteşte cel puţin 5 zile pe an, de unde a rezultat şi geneza la For The Love of God.
#
Am ajuns la audiţie la Par Brahm, s-a terminat discul, l-am reluat, Freak Show Exccess,...cu un excelent solo de bass. “The modern day virtuoso refuses to die!”. Hope 2 see ya again soon, Steve ! Heads Up!
---------------
NALD: well, in 2 zile i guess...:)