cronica mea la concertul Gary Moore

pentru ca linkul hboclub a disparut, am sa re-postez cronica mea din iulie 2010 (concertul a a vut loc pe 18 iulie)
Episodul 10: We Want Moore ! Gary Moore !

“It doesn't matter
if you're wrong or if you're right.
It makes no difference
if you're black or if you're white.
All men are equal
till the victory is won.
No colour or religion
ever stopped the bullet from a gun.”

(Out in the Fields)


In 2004 trebuia sa vina la Arenele Romane, am si acum biletul-invitatia pe perete, 10 iulie 2004 (a fost cam fishy, cum s-a intimplat si cum s-a anulat cu o zi inainte, pe situl oficial a aparut apoi ca si-a taiat un tendon, dar cred ca nici multe bilete nu se vindusera), noi ne-am decompensat la Vama!). Anul trecut niste prieteni s-au dus special la Budapesta, n-aveam cum sa ajung. In plus prestatia sa de bluesman e pentru mine un impediment, mie-mi place old Gary Moore, sau experimente gen A Different Beat (1999) sau Scars. Am ascultat ultimul album de studio, Bad for you Baby (2008), nah, ce altceva decit blues, ok but not much, un livebootleg cu participarea lui Mick Jagger si chiar inainte de concert reascultat dupa cred 10 ani, proiectul sau de jazz fusion Collosseum II din 1977, Electric Savage. Si apoi Scars (2002, cu basistul de la Skunk Anansie, Cass Lewis si tobarul de la Primal Scream, Darrin Mooney ! Eram curios daca va cinta si din perioada "mea", asa zisa de "true heavy metal albums", inceputa cu Corridors of Power (1982) cu exceptionala End of the World (ascultata de mine prima oara la Europa Libera la Metronom '84 (thanks Radu Teodor), cu Jack Bruce la voce (mai tirziu au format BBM cu Ginger Bruce pentru un album, Around the Next Dream, 1994), Victims of the Future (1983, cu Empty Rooms si Murder in the Skies), cu pauza de stil in Dirty Fingers in 1984, urmate de trilogia Run for Cover (1985), Wild Frontier (1987), After the War (1989), sau vreo piesa Thin Lizzy ! Unul din eroii mei adolescentini (piesa Out in the Fields a ramas una din favoritele mele,

pentru The Loner am luat chiar bataie !!!, nu ca poate n-as fi meritat…), a devenit cunoscut mainstream in Romania post-‘89, odata cu Still Got The Blues (1990) si cu videoclipurile via Superchannel, a continuat in acelasi gen pentru urmatorii 20 de ani. Cred ca m-a pierdut total la Dark Days in Paradise (1997) si am mai revenit la el, dar n-a mai fost niciodata ca pina prin 1994-95.
***
Si a fost un regal, unul din cele mai bune concerte ale anului, si au fost destule !!!
Si am fost, nu multumita celor de la Emagic, carora le-am cerut acreditare pentru a scrie pe hboclub, si care nu au catadicsit nici sa raspunda; deh, succesul festivalului Summer Ciuc nu a fost unul de care sa se poata lauda si sa-si dea bonusuri la sfirsit de sezon. Ba mai mult, s-a ales formula trei zile separate (si au prins cel mai calduros weekend al anului, in care toata lumea a ales sa fuga la munte si la mare !), fara noima, cu headlineri care si care, anume Faithless in prima zi, Pink Martini in cea de-a doua, si aud ca au fost mai multi in cea de-a doua zi, si Gary Moore in cea de a treia. Cred ca n-au fost nici 3000 de oameni, pentru ca nu e nici cool si nici trendy, este doar unul din cei mai buni si mai subestimati chitaristi pe plan mondial, mult si din cauza carierei eratice si alegerilor eclectice, care i-au confuzat pe fani (v. cel mai bun caz, Dark Days in Paradise, cu tenta pop, techno beat, si lipsit de inspiratie). Si n-a mai avut hituri fm faimoase de la Still Got The Blues. Iar continuarea in zona blues l-a facut sa intre intr-un con si mai mare de umbra. In plus nu prea e cunoscut in SUA, nah, patria bluesului. Am facut rost de invitatie via prieteni (thx Dan si Mirela), special guest pass in categoria B, blestemul zonei B !!) dar am rezolvat loco special guest pass zona A (thx Funky), si la final la encore, gardurile au fost adunate si le-au dat drumul la toti mai aproape, tehnica abordata la noi la mai multe concerte(v. Metallica 2008). Orcum de data asta tarcul A era micut, si nu o imensitate ca la precedentele 2 concerte vazute aici (Dylan & Aerosmith).
Moore a fost pe scena by the numbers, sau poate doar profesionist, fara “Hallo Bucharest”, dupa fiecare piesa spunind succint, “Thank you very much, thank you”. Super-trupa virtuoasa, Jonathan Noyce la bass (Jethro Tull si cu Gary la albumul lui din 2006, Old, New, Ballads, Blues), la percutie, Darrin Mooney, scriam mai sus la Scars, de la Primal Scream, acesta l-a insotit pe Moore in 2001 in turneul din Europa si a inregistrat cu el albumul Back to the Blues. Dar marele eveniment este revenirea lui Neil Carter, la clape si chitara, partenerul sau din anii ‘80, cu care a si compus 2 piese din playlist, si la voce pe Thunder Rising, cu fantoma lui Phil Lynott prezenta fireste, Out in the Fields, pe care au cintat-o impreuna, e ultima piesa pe care a interpretat-o inainte de disparitia sa in ianuarie 1986 la numai 36 de ani ! E o piesa despre problema irlandeza, IRA si Belfast, despre intoleranta si rasism. In videoclip Gary avea o chitara care avea si clape, si cinta la amindoua odata !
http://www.youtube.com/watch?v=1BE1IiTZ3Og&feature=related
! Military Man e alta piesa compusa de Lynott pentru Gary, prietenul si partenerul sau perfect de la Thin Lizzy, caruia ii dedica o piesa noua (albumul va aparea in curind), A Wild One.

Encore-ul a fost un Parisienne Walkaways de 11 minute, piesa pe care a compus-o Lynott si aparut pe primul album al Gary Moore Band, Back in the Streets, din 1979. Ma bucur ca locurile comune au fost doar Still Got The Blues, megauberhit evergreen FM, la care m-am dus sa trag aer in piept, adica un shot de Jaggermeister. Jack Daniels-ii erau absenti, poate mai bine. Iar berea Ciuc la draught, sincer, niciuna nu mai vreau sa duc!
O nota speciala pentru Empty Rooms, o versiune orientata pe chitara si clapele inlocuite de bass, e o piesa care apare frecvent in discografia Moore, compusa alaturi de Neil Carter, scoasa de citeva ori pe album in orchestratii diferite, asa cum a fost si Dream On a lui Aerosmith, prima oara in 1983 la Victims of the Future
dar si pe Wild Frontier, si nesfirsite compilatii.
***
A fost emotionat, unul din putinii “grei” pe care nu i-am vazut in 20 de ani de concerte libere, dar cum am scris deja, unul din eroii absoluti ai adolescentei mele. Nu, nu ascultam atunci nici Lou Reed, nici macar Eric Clapton, si nici Terje Rypdal, ci Gary Moore, Dire Straits, Mike Oldfield, si Maiden, Van Halen, Judas si bineinteles AC/DC. Iar albumele preferate erau Holy Diver al lui Dio, Rainbow: Long Live Rocknroll, Back in Black, Piece of Mind si Powerslave, primul Yngwie Malmsteen (‘s Rising Force), Pyromania si Hysteria, Defenders of the Faith si Wild Frontier al lui Gary ! Moore era pe lista, chiar si cind a intrat Whitesanke 1987 si GnR cu Appetite of Destruction, albume perfecte pentru cind ai 17 ani. In facultate am scris un scenariu care daca ar fi fost facut ar fi trebuit sa contina piese de Gary Moore pentru fiecare secventa titlu, Out in the Fields, Cold Day in Hell si Over the Fields And Far Away.

Deci concertul a fost un regal personal, emotionat, am avut goosebumps pe prima piesa, si am ramas cu orgasme multiple (s-a descarcat destula dopamina ) la ritmurile celtice, si digitatia rapida si perfecta a lui GM. E un concert pe care as vrea sa-l revad, and that’s rare. De fapt atit de excitat n-am fost de la Chickenfoot, anul trecut la Olympia. Cred ca ar trebui sa-l pun pe locul doi, dupa Paul Anka, si inainte de Metallica, unde eram Death magnetizat. Sau sa fie trei, nu stiu. Va spun data viitoare.



Gary Moore playlist Bucharest
Duminica 18 iulie 2010, Zone Arena

1. intro (on tape) -Dunluce (instr. from After the War, 1989)
2. Over The Hills and Far Away (from Wild Frontier, 1987)
3. Thunder Rising (from Wild Frontier, 1987)
4. Military Man (from Run for Cover, 1985, composed by Phil Lynott)
5.Days of Heroes (new song, 2010))
6. Where are You Now ? (new song, 2010)
7. Empty Rooms (from Victims of the Future, 1983)
8. A Wild One Thin Lizzy wink and new song for Phil)
9.Blood Of Emeralds (from After the War, 1989)
10. Out in the Fields (from Run for Cover, 1985)
11. Still Got The Blues (title track, 1990)
12. Walking By Myself (from Still Got The Blues, 1990)
encore
12. Parisienne Walkaways (from Back on the Streets, 1979, composed by Phil Lynott)

Gary Moore !

in 2004 trebuia sa vina la Arenele Romane, am si acum biletul-invitatia pe perete, 10 iulie 2004 (a fost cam fishy cum s-a intimplat si cum s-a anulat cu o zi inainte, Sece stie cel mai bine ce naspha a fost, noi ailalti ne-am decompensat la Vama!). Anul trecut niste prieteni s-au dus special la Budapesta, n-aveam cum sa ajung. In plus prestatia sa de bluesman e pentru mine un drawback, mie-mi place old Gary Moore, sau experimente gen A Different Beat sau Scars. Am ascultat ultimul album, Bad for you Baby (2008), nah, ce altceva decit blue-s, ok but not much, un concert cu participarea lui Mick Jagger si acum reascult Collosseum II din 1977, Electric Savage. Si acum Scars (2002, cu basistul de la Skunk Anansie, Cass Lewis si tobarul de la Primal Scream, Darrin Mooney, !

Sunt curios daca cinta si din perioada "mea", asa zisa de "true heavy metal albums", inceputa cu Corridors of Power (1982) cu exceptionala End of the World (ascultata de mine prima oara la Europa Libera la Metronom '84 (thanks Radu Teodor), cu Jack Bruce la voce (mai tirziu au format BBM cu Ginger Baker pentru un album), Victims of the Future (1983, cu Empty Rooms si Murder in the Skies), cu pauza in Dirty Fingers in 1984, Run for Cover (1985), Wild Frontier (1987), After the War (1989), sau vreo piesa Thin Lizzy ! Unul din eroii mei adolescentini (piesa Out in the Fields a ramas una din favoritele mele, pentru The Loner am luat chiar bataie !!!), a devenit cunoscut mainstream odat cu Still Got The Blues (1990) si a continuat in acelasi gen pentru urmatorii 20 de ani. Cred ca m-a pierdut total la Dark Days in Paradise (1996) si am mai revenit la el, dar n-a mai fost nicodata ca pina prin 1994-95.
dupa allmusic:

Gary Moore's worst enemy throughout his career has arguably been his own eclecticism; a distinct lack of focus which has regularly seen him swinging back and forth between the roles of heavy metal guitar hero and blues purist (and everything in between: Irish folk music, jazz fusion, you name it).

trupa 2010:
Moore, Neil Carter, Jon Noyce si Darrin Mooney.
communique:

Chitaristul Neil Carter, fiind cunoscut si pentru aportul sau in compunerea catorva dintre hiturile lui Gary Moore, revine pe scena alaturi de acesta dupa o pauza de aproape 20 de ani. Acordurile de bass sunt sustinute de Jon Noyce, fost membru Jethro Tull si Sessions, acesta fiind prezent si pe albumul lansat de Gary Moore in 2006, “Ols, New, Ballads, Blues”. Percutionistul Darrin Mooney, tobosarul actual din Primal Scream, l-a insotit pe Moore in 2001 in turneul din Europa si a inregistrat cu acesta albumul “Back to the Blues, fiind ultimul care completeaza componenta trupei.
Gary Moore si noua sa trupa au lucrat timp de cateva luni la alcatuirea unui playlist pentru turneul Summer of Rock, format din cele mai solicitate piese in concertele live sustinute de artist in ultimii 20 de ani.

RIP Gary Moore !!!!!!!

Details are yet to be released, but Gary Moore apparently died in his sleep in the early hours of this morning while on holiday in Spain. He was just 58.

nu mi-a venit sa cred ! Gary Moore, mort in Spania, in camera de hotel, la numai 58 de ani !!! Situl lui confirma ! I'm still in shock ! 6 februarie e in continuare a day that will live in infamy!! Abia acum 7 luni l-am vazut bine, mersi, la Bucuresti dupa aminarea din 2004 ! unul din concertele anului si Gary, unul din eroii totali ai adolescentei mele, aka 1983-2003, nu i-am mai urmarit cariera de blues dupa After Hours si doar A Different Beat (1999)m-a mai scos din amorteala. Si albumul BBM !
cronica mea la concertul din 2010 aici si link la postarile despre el !!
am tras piese intregi pe care le-am pus pe youtube...
ascult WISHING WELL si tot albumul din 1982, Corridors of Power si ma uit la obituary-ul de pe yahoo/associated press. Anume Thin Lizzy guitarist...
comment-urile sunt mai pline de bun simt decit articolul, care nu stie sa mentioneze mai nimic dintr-o cariera legendara, unul din cei mai mari chitaristi ai lumii, specialist in finger vibrato !!!
like this one who says it all:

The man was a genius on guitar. Too bad mainstream media didn't have a clue who he was, and showered fluff publicity by the boatload upon much lesser talents whilst almost ignoring him completely. Gary Moore was always about the music and not on seeking the spotlight and fawning publicity. His legacy is his impressive recorded works; it's a shame so many people haven't heard of him. If you have any knowledge of musicianship, you know of his exploits. If you've never heard of him, your knowledge of music is pretty much non-existent.

thank you for the music and the good times, Gary !!! a great friend is gone, but not forgotten ! o sa ne astepte zile grele, atunci cind toti eroii au sa fie doar amintirea !!!

Bilete la Bob Dylan / Gary Moore and more

anuntat azi ca EMAGIC CLASSICS: BOB DYLAN - NEVER ENDING TOUR, pe stadionul Iolanda Balasz Soter, deci cel din spatele celui dela Arcul de triumf de rugby. Inteleg, cu 350 ron tribuna, 250 ron sector A si 130 ron sector B. Acum pe myticket.ro
am mai adaugat pe lista de events, Bloodhound Gang, 15 martie Silver Church si festivalul Ciuc Summer Fest in loc de B'estfest, cu Faithless (16 iulie) si Gary Moore (finally, la shase ani dupa tzeapa din 2004, pe 18 iulie).

Gary Moore playlist Bucharest

1. intro (on tape) -Dunluce (instr. from After the War, 1989)
2. Over The Hills and Far Away (from Wild Frontier, 1987)

3. Thunder Rising (from Wild Frontier, 1987)
4. Military Man (from Run for Cover, 1985, composed by Phil Lynott)
5.Days of Heroes (new song, 2010))
6. Where are You Now ? (new song, 2010)
7. Empty Rooms (from Victims of the Future, 1983)
8. A Wild One Thin Lizzy wink and new song for Phil)

9.Blood Of Emeralds (from After the War, 1989)
10. Out in the Fields (from Run for Cover, 1985)

former Thin Lizzy leader and childhood friend Philip Lynott trades vocals with Moore on the album's biggest single "Out in the Fields." Written about the religious turmoil in their native Ireland, it was actually Lynott's final recorded performance before his tragic death. It also presaged the musical and lyrical Irish themes which would dominate Moore's future work.

11. Still Got The Blues (title track, 1990)
12. Walking By Myself (from Still Got The Blues, 1990)
encore
12. Parisienne Walkaways (from Back on the Streets, 1979, composed by Phil Lynott)

Ginger Baker RIP

Ginger BAKER, the legenadary Cream drummer passed away .  He was 80.


Considered by some the best drummer of all time, he was a very difficult man, then he became a reluctant and weird recluse, living in South Africa in his own farm. The fabulous documentary BEWARE OF MR. BAKER  (that can be seen here) shows him as an old man, angry and bitter, or that was just him. Jay Bulger based his film on the article "The Devil and Ginger Baker", published in Rolling Stone magazine, and he lived with GB for a while.

An 1981 interview here, avalable also for download. 

***28.02.2024

Now, I'm doing a concert with the son of Ginger, Kofi Baker at @transilvania Blues, on March 1st. Plus Malcolm Bruce, Jack Bruce's son and Rob Johnson, Ginger's nephew. Now they call themselves, Sons of Cream. "Playing the music of our Fathers" ...indeed...

https://www.facebook.com/events/7519749308092259

**

which brings me to this: 

In 2019 I wrote for Sunete magazine an extensive obituary. Due to various reasons the magazine was kaput then and this piece was never published. Til Today. I cared about it when I read it, was on a binge emotionally and it was a tough nite. In the spirit of Mr. Baker ;) My Badge.
__*_________________________________________________________________________

In memoriam: Mr. Baker

-un epitaf în șapte măsuri-

*

Hellraiser: The Best Drummer in The World/ Scandalagiu. Cel mai bun toboșar din lume. Acesta este titlul autobiografiei lui Ginger Baker, legendarul tobar de la Cream, a cărui carieră a fost extrem de volatilă, mai puțin cunoscută decât viața-i tumultoasă. Apărută acum zece ani, pe cînd avea vârsta de 70 de ani, e plină de f*ck-uri și f*ck you-uri, invective la adresa oricui, mai puțin Eric Clapton, Steve Winwood, Charlie Watts și Pete Townshend, puținii oameni pe care îi respectă. Și John Lennon, but he is dead. And so is today mr. Baker. La 80 de ani, pe 5 octombrie (2019).

-I feel Free ?-

**

Știu că Sunshine of Your Love (mega-hitul Cream din 1967) nu-i place, pentru că nu este trecut co-autor. Și nu e vorba de royalties ci de insultele adresate lui Jack Bruce, arch nemesisul său din trupă. Cu care totuși a făcut BBM (în 1995). Un comeback cu un line-up neverosimil: Bruce, Baker, Moore. Gary Moore. Pe care îl numește -pompadurul pompos al pop-ului-. But of course now they are all dead. Oare se întâlnesc pe undeva în rai (sau iad ?), oare se ceartă sau reușesc să bea un Guinness și un Paddy împreună și să-și zâmbească ?

***

Beware of Mr. Baker, 2012, Jay Bulger, documentarul esențial și final, l-am văzut atunci cu sufletul la gură, în miez de noapte, fără a ști nici măcar că mi-am pierdut telefonul, primul android pe care mi l-am luat, lucru pe care l-am aflat abia după ce am terminat vizionarea, după 2 am. Așa s-a întîmplat și acum, când, în mijlocul unei crize existențiale, îmi dă mesaj din Sardinia my blues bro Vlad și îmi spune, a murit Ginger Baker. It struck me like lightning. M-am pus pe youtube (îl găsiti acolo și vă recomand să-l vedeți) și am retrăit filmul în acea noapte de duminică spre luni. Uncanny, emoționat, un om lovit de multe, dar un muzician genial. Frustrat, poate acum s-a dus undeva în lumină.

****

La fine de iunie a.c. eram în Franța și și îi vine prietenului Mișu un Classic Rock ediție specială. Iau revista cu mine și o car prin toată Europa penru un singur articol care mi s-a părut fabulos. O întâlnire între Herman Rarebell și Ginger Baker, tobarul de la Scorpions, alt pazzo, dat afară din trupă, și idolul său GB. Dixit HR, -am ascultat solo-ul la Toad de peste 500 de ori-, “How did he do this?”

https://www.loudersound.com/features/ginger-baker-meets-herman-rarebell-pain-playing-and-marijuana

*****

Apoi aud în filmul Joker, cu 2 zile înainte să moară GB, piesa White Room (pe care Ginger se pare că nu o suportă, din nou pentru că nu e trecut co-compozitor, deși beat-ul tobelor, inspirat din Bolero-ul de Ravel, e al lui. Conexiunile, care duc la coincidențe sunt cele pe care le facem noi... L-am vazut pe Jack Bruce de 2 ori, la diferențăde 20 de ani, pe Clapton tot de 2 ori, i-am văzut pe ambii cîntând White Room, dar nu l-am văzut niciodată pe Ginger Baker live, While he was alive....

******

După Cream și efemerul (dar unicul) Blind Faith (cu Steve Winwood și Clapton, ca să-i facă în ciudă lui Jack Bruce, nah :), a urmat perioada africană, rezumată posibilis White Hunter, Black Heart, documentată de Tony Palmer (Wagner, Leonard Cohen: Bird on a Wire) în Ginger Baker in Africa (1971). Nigeria, Fela Kuti, cu care a cîntat timp de 6 ani. Și-a făcut un studio în Lagos. A avut o fermă în Africa de sud, a crescut cai, a jucat Polo, a rămas falit și a avut câteva comeback-uri, printre care istorica Reuniune Cream la Royal Albert Hall, 4 seri consecutive în mai 2005.

*******

Peter Edward "Ginger" Baker, născut pe 19 August 1939, Lewisham, Londra de sud, mort pe 5 octombrie 2019. Nu vrea să fie numit toboșar de rock, pentru că, după cum spune, toți din rock sunt niște wussies, niște obsedați de faimă, ci vrea să fie clar - el a fost un toboșar de jazz. All that Jazz...

-----------------------------------------------------------------

Alin Ludu Dumbravă, octombrie 2019 (B-fore the PANDElution...)

All live events 2010 4 now

sa recapitulam deci:
Jean Luc Ponty-sala palatului 11 martie
Snowy White-Hard Rock Cafe 12 martie
Bloodhound Gang-Silver Church 15 martie
Jojo Mayer and Nerve-Silver Church 18 martie
Agalloch-Brasov 20 martie-Reduta, Bucuresti-21 martie Silver Church
Brendan Perry (ex Dead Can Dance)-29 martie sala palatului
10 aprilie-Ziua chitarelor, Teatrul Bulandra
25 aprilie-Eric Martin (ex Mr. Big)-Silver Church
AC/DC - Black Ice Tour, 16 mai 2010, Piaţa Constituţiei,
John McLaughlin – "4th Dimension Tour 2010", 17 mai, Sala Palatului,
Nik Bärtsch's Ronin – Green Hours Jazz Festival, 20 mai 2010, (au fost anul trecut la Garina)
Al Di Meola World Simfonia Tour-25 mai 2010, Sala Palatului
Paul Anka- 1 iunie, Sala Palatului
Bob Dylan, 2 iunie, Stadionul Iolanda Balas Soter,
Jean Michel Jarre – All-in-one-show, 3 iunie 2010, Sala Polivalenta
Steve Winwood & Eric Clapton 11 iunie 2010, Stadionul Iolanda Balas Soter,
Elton John - - 12 iunie 2010, Piaţa Constituţiei
Aeromith – “Loaded, Ready To Rock Tour”, 18 iunie 2010, Romexpo
Gotan Project _tango-25 iunie, Sala palatului
Soniphere Festival, 25-27 iunie 2010, Romexpo
vineri 25: Manowar, Voltbeat, etc. simbata 26 iunie: Metallica, Slayer, Anthrax, Heaven And Hell, -duminica, 27 iunie:Rammstein, Alice In Chains, Stone Sour, Mastodon.
27 iunie 2010-Massive Attack, Zone Arena
Faithless-Ciuc Fest 16 iulie, Stadionul Iolanda Balas Soter,
Pink Martini Ciuc Fest 17 iulie, Stadionul Iolanda Balas Soter,
Gary Moore-Ciuc Fest 18 iulie, Stadionul Iolanda Balas Soter,
The Cranberries – 20 iulie 2010, Stadionul de Rugby - Arcul de Triumf,
23-25 iulie, Jazz festival Garina
Bela Fleck, Stanley Clarke, etc
2 octombrie-OZZY OSbourne, Zone Arena
deocmadata aprilie pare safe, pacat insa ca nu l-au mai adus pe Rod Stewart !
pina acum n-am vazut in 2010 decit Chris Rea si Ten Years After (si Pilgrims la Groove Garden),
va recomad insa o trupa de care am auzit azi, Toulouse Lautrec, pe 4 martie in Control

RIP Scott Columbus !

“I wear my heart on my sleeve, there’s no bullshit about me.”

-Scott Columbus !

gone pe 4 aprilie-bateristul de la Manowar ! 54 de ani !!! Scott a plecat din trupa de 2 ori, ultima oara in 2008, fiind inlocuit de Rhino !!! Deci, cind i-am vazut pe Manowar in 2007 la Kaliakra Rock fest cred ca erau cu Scott !!!
un interviu sincer despre plecarea lui si despre relatia cu Manowar din 2010 din classic rock aici
-A cintat apoi cu Ross the Boss (also ex-Manowar-vocal): trebuiau sa cinte la B'estival sau B'est Fest dar s-a cancelat ! Scott era in mijlocul lucrului la albumul sau solo Instrumetal dupa cum se vede si de pe blogul/sit-ul lui
RIP ! as so many songs about Valhalla so "The Drums of Doom" go to the Mountain Side

declaratia Manowar:

“With great sorrow we announce the passing of our brother Scott. A rare talent, equally a rare individual, a father, friend and a brother of metal.
All the great moments we spent together are burnished in our hearts and memories forever. We know he is in a good place and at peace. He will never be forgotten.”

'c-mon, se-ngroase gluma, rock will never die but you will !
in mai putin de un an s-au dus Dio (67), dar intre timp Gary Moore (58), Scott Columbus (54), nu mai zic de fostul basist de la Alice in Chains, Mike Starr (44)! Nu s-a anuntat pina acum cauza mortii lui Scott Columbus !

Scott and Dio -join together in the band :-(

Gary Moore-Dark Days in Paradise

interesant ca acum ascultind prima oara albumul "infam" din 1997, dupa foarte multa vreme, cu beat techno, drum trance, sintetizatoare, viori, imi dau seama ca in mod normal citeva piese ar fi trebuit sa fie hituri, imi place mai ales Cold Wind Blows, si Like Angels, apreciez instrumentatia si orchestratiile! Tema centrala e elegiaca, nostalgia dupa o iubire pierduta, dar nu am gasit nici un amanunt biografic care sa se refere la aceasta perioada. Piesa ultima, Business as Usual, are 17 min. 59 -asta pentru ca contine si Dark Days in Paradise – 3:27, dupa un minut de tacere !!! Refrenul spune, "These are my memories". True !!!

Topurile mele 2010

asha frumos, de unu ianuarie, cind tot omul se odihneste si-si face bilantul....
despre majoritatea am scris, asa ca am sa pun linkul....deci, aste e ce-mi place mie, subiectiv, so here we go....
Concertul anului
1. Paul Anka la sala palatului
2. GNR la romexpo
3. Metallica la sonisphere
4. Gary Moore la zone arena
5. Elton John in piata constitutiei
6. Aerosmith la zone arena
7. Iron Maiden la Cluj
8. Eric Clapton & Steve Winwood pe lia manoliu
9. Herbie Hancock la sala palatului
10. Gallon Drunk in control

albumul anului
1. Elton John & Leon Russell-The Union

2. Slash-Slash
3. Ray Davies-See My Friends
4. Edwyn Collins-Losing Sleep
5. Ronnie Wood-I Like Playing
6. Neil Young-Le Noise
7. Bruce Springsteen-The Promise
8. Iron Maiden-The Final Frontier
9. Nanowar-Other Bands play, Nanowar Gay :-)
10.Santana-Guitar Heaven

Best of-ul anului
Keith Richards (best of)-Vintage Vinos

Filmul anului
-din cele care au rulat pe ecranele romanesti !!!


1. Inception
2. Shutter Island


3. The Road
4. The American
5. Kick-Ass
6. The Book of Eli
7. The Social Network
8. Millennium 1
9. The Ghost Writer
10. Micmacs à tire-larigot (am schimbat date fata de 1 ian. si scos din acest top Un Prophet si Imaginariul doctorului Pranssus, pentru ca le-am vazut pe ambele la Cannes in 2009, la fel ca si Bakjwi /Thirst, desi Profetul si Gilliam am sa le bag in topul pe care-l voi face pt. press release

Animatie
Iluzionistul;
ex aqueo Megamind

Film romanesc
1.Autobiografia lui Nicolae Ceausescu
2.Morgen
3.Portretul luptatorului la tinerete

Doc(rockumentarul) anului
Lemmy

Comedie
Get him to the Greek, ex aqueo cu Hot Tub Time Machine
serialul anului
The Walking Dead sezonul 1


bonus+
cel mai shocking film al anului
1. The Human Centipede (First Sequence)
2. A Serbian Film
3. Life and Death of a Porno gang

Horror-ul anului
La casa Muda-Gustavo Hernandez
(acum la Sundance remade as Silent House de autorii lui Open Water)

Soundtrack-ul anului
1. Inception-Hans Zimmer
2. TRON: Legacy-Daft Punk
3. The Social Network-Trent Reznor & Atticus Ross
4. Book of Eli-Atticus Ross
5. Sherlock Holmes-Hans Zimmer

piesa zilei/noptii: Don't Let Me Be Misunderstood: The Animals in Bucuresti (2 aprilie 2011) !!!

si cred ca ma duc diseara la The Animals (in jukebox),


hitul trupei in afara de House of the Rising Sun e un alt cover, Don't Let Me Be Misunderstood (piesa Ninei Simone, compusa de Bennie Benjamin, Gloria Caldwell si Sol Marcus), care a aparut in versiuni diferite de succes de atunci, de la renditia disco de Santa Esmeralda din 1977 reinviata de Kill Bill Vol. 1 (versiunea de 10 min. in duelul final), si de cavalcada din noodle-westernul The Good, the Bad, the Weird !!! la versiunea lui Joe Cocker (originalul din 1969, pe genericul final din Layer Cake ), The Killers, Cyndy Lauper, StrangeFruit, etc...
aici versiunea lui Cat Stevens, pardon Yusuf Islam :)!!!

si cea a lui Gary Moore (de pe Dirt Fingers), yep, fuckin licking good (una din cele ami covered covers din istoria RnR)

si una extrem de interesanta, Trevor Rabin, din soundtrackul la The Banger Sisters (2002)!!!

si asta e cea mai tare, OZZY as backing vocals in 1975 pe versiunea lui Chris Sedgwick !!!!

People, do you understand me now,
If sometimes I feel a little mad
didn't you know no one alive can
Always be an angel
When things go wrong I seem a little sad
But I'm just a soul whose intentions are good
Oh Lord, please don't let me be misunderstood

You know sometimes, I'm so carefree
With a joy that's hard to hide
Sometimes seems that all I have is worry
And then you're bound to see my other side
But I'm just a soul whose intentions are good
Oh Lord, please don't let me be misunderstood

If I seem edgy, I want you to know
That I never mean to take it out on you
Life has its problems and I get more
Than my share
But that's one thing I never mean to do
I don't mean it

People, don't you know I'm only human
Don't you know I have faults like any one
But sometimes I find myself alone regretting
Some little thing; some foolish thing
That I have done,
But I'm just a soul whose intentions are good
Oh Lord, please don't let me be misunderstood
Don't let me be misunderstood
I'm just someone whose intentions are good
Don't let me be misunderstood,

Tiger Lillies din nou la Bucuresti !!!

Cabaretul brechtian / circul electric si eclectic revine la Bucuresti !!! Diseara in Club Control !!!
Vor cinta Lulu, pe pe noul proiect Lillies, dar si Piaf si piesele lor de referinta !!!

site oficial aici
Trioul englez (Martyn Jacques -voce, pian, etc, Adrian Stout-bass, contrabas, fierastrau, Adrian Huge, tobe, percutie) greu de definit muzical (v. taguri dreapta, descrisi ca 'Surrealist Pornography')e deja la ea acasa aici, a venit de 4 ori pina acum la Bucuresti, 2009, 2010, 2011 si 2012, mereu in cadrul festivalului Viata e frumoasa, Cabinetul doctorului Caligari inclus, si la TIFF asta vara ! Nu ratati !!!

Reiau "cronica" mea de la prima venire TTL din 2009 cu mici modificari:
Tiger Lillies live at Metropolis
"Nu stiu cum sa etichetez postarea, pentru ca nu e nici jazz si nici blues si nici rock, ci un cabaret punk, undeva intre Jacques Brel si Tom Waits(dixit net: Their surreal style has been described as darkly humorous, Brechtian, gypsy cabaret).
Trioul cult londonez The Tiger Lillies si-a luat numele cred de la filmul lui Woody Allen, What's up Tiger Lily ?
Cinta din 1989 si in 2009, dupa 20 de ani fara muschetari, au ajuns si la Bucuresti, la festivalul "Viata e frumoasa", la teatrul Metropolis. Cind m-am interesat de bilete, am aflat ca e sold out de mult, dar s-a suplimentat cu inca un spectacol. Si am reusit sa rezerv pe eventim ultimele bilete, pentru ca la Carturesti mi-au zis ca nu mai au. Si am fost, asta e, daca n-am ajuns la Gary Moore la Budapesta...
Sala mica, cocheta, ultimul rind, suplimentat cu scaune normale. Nu cred ca au intrat mai mult de 200 de oameni. Eu stiu de TTL de la prietenii mei de la Praga, care mi-au zis prin 1999, ca e o trupa total neobisnuita, care o ardeau pe acolo. Au facut si piese pentru Plunkett si Macleane care s-a filmat acolo, filmul lu fi-su lui Ridley, Jake. Apoi am primit din Irlanda de la prietenul meu Rares, un tricou cu o papuse gonflabila, crucificata, anume coperta de la albumul Bad Blood and Blasphemey !
La Bucuresti showul s-a numit: “SONGS FROM THE SHOCKHEADED PETER AND OTHER GORY VERSES”, adica de pe muzicalul Stockeaded Peter si pe albumul Gory Verses.
Solistul Martyn Jacques are fata mascata, vopsita gen kabuki, in anumite momente arata ca un clown, Charlie Chaplin, sau Fish sau King Diamond. Si cu vocea high-pitched, cu Tery Jones (in drag) de la Monty Python. Bateristul Adrian Huge face mai mult teatru, si are o tona de gadgeturi cu care face atmosfera. Iar (contra)bassistul Adrian Stout zici ca e dintr-o trupa de dixieland intr-un speakeasy din New Orleans."
ALD, vineri, 13 noiembrie 2009

Tiger Lillies live at Metropolis

nu stiu cum sa etichetez postarea, pentru ca nu e nici jazz si nici blues si nici rock, ci un cabaret punk, undeva intre Jacques Brel si Tom Waits. (dixit net: Their surreal style has been described as darkly humorous, Brechtian, gypsy cabaret).
Trioul cult londonez Tiger Lillies si-a luat numele cred de la filmul lui Woody Allen, What's up Tiger Lily ?
Cinta din 1989 si in 2009, duap 20 de ani fara muschetari, au ajuns si la Bucuresti, la festivalul "Viata e frumoasa", la teatrul Metropolis. Cind m-am interesat de bilete, am aflat ca e sold out de mult, dar s-a suplimentat cu inca un spectacol. Si am resusit sa rezerv pe eventim ultimele bilete, pentru ca la Carturesti mi-au zis ca nu mai au.

Si am fost, asta e, daca n-am ajuns la Gary Moore la Budapesta... Sala mica, cocheta, ultimul rind, suplimentat cu scaune normale. Nu cred ca au intrat mai mult de 200 de oameni. Eu stiu de TL de la Karla, o prietena de la Praga, care mi-a zis prin 1999, ca e o trupa total neobisnuita, pe care ii stia k o ardeau pe acolo. Au facut si piese pentru Plunkett si Macleane care s-a filmat acolo, filmul lu fi-su lui Ridley, Jake. Apoi am primit din Irlanda de la prietenul meu Rares, un tricou cu o papuse gonflabila, crucificata,

anume coperta de la albumul Bad Blood and Blasphemey !
La Bucuresti showul s-a numit:
“SONGS FROM THE SHOCKHEADED PETER AND OTHER GORY VERSES”
adica de pe muzicalul Stockeaded Peter si pe albumul Gory Verses

Solistul Martyn Jacques are fata mascata, vopsita gen kabuki, in anumite momente arata ca un clown, Charlie Chaplin, sau Fish sau King Diamond. Si cu vocea high-pitched, cu Tery Jones (in drag) de la Monty Python. Bateristul face mai mult teatru, si are o tona de gadgeturi cu care face atmosfera. Iar (contra)bassistul zici ca e dintr-o trupa de dixieland intr-un speakeasy din New Orleans.
din piese:
Hell (de pe Births, Marriages And Deaths-1994)
Angry (de pe 7 Deadly Sins)
Masturbating Jimmy (de pe Urine Palace, 2007)
Killer(de pe Bad Blood and Blasphemey-1999)
Avarice (de pe noul abum, Freakshow, 2009)
Snake Woman (de pe noul abum, Freakshow)
Piss on your Grave (de pe Two Penny Opera-2001)
The Dreadful Story About Harriet And The Matches (de pe Stockeaded Peter-1999)
Cancer (de pe Stockeaded Peter-1999)
etc,
Bis:
Lobotomy (de pe noul abum, Freakshow)

Cronica Gary Moore

cu toate amanuntele pe hboclub
n-am putut sa incarc clipul de bis la Parisinne Walkaways pe youtube

Hiromi: The Trio Project la Bucuresti !

Twin Arts in parteneriat cu Ambasada Japoniei la Bucuresti prezinta: Hiromi: The Trio Project featuring Anthony Jackson & Simon Phillips. Aflat in premiera la Bucuresti (NALD: au mai cintat la Garina) grupul va concerta pe 10 noiembrie 2012 la Sala Radio.
Hiromi Uehara (n.1979) a electrizat audienta si criticii de pretutindeni cu o energie creativa care sfideaza normele jazz-ului si ridica virtuozitatea si compozitia la un nivel de complexitate si rafinament fara precedent. Imbinand jazz-ul, post bop-ul, rock-ul progresiv si muzica clasica Hiromi si-a castigat deja un loc in privilegiata galerie a muzicienilor inovatori.
Nascuta in Japonia la Shizuoka , pianista si-a inceput studiile muzicale la varsta de 6 ani. La 14 ani canta deja cu Orchestra Filarmonicii din Praga, iar la 17 ani cu Chick Corea. Absolventa a Berklee College of Music din Boston Hiromi debuteaza pe piata muzicala in 2003, fiind de atunci intr-o continua ascensiune. Discografia sa include albumele: Another Mind (2003), Brain (2004), Spiral (2006), Place to Be (2009), Time Control (2007), Beyond Standard (2008), Voice (2011-The Trio Project).

*
Simon Phillips (n.1957) Celebrul baterist englez a devenit muzician profesionist inca de la varsta de 12 ani, patru ani mai tarziu dovedindu-si abilitatile in celebrul musical ‘’Jesus Christ Superstar’’. Din acel moment cariera sa a ‘’decolat’’ pur si simplu, lista starurilor cu care a cantat fiind ea insasi cea mai onorabila carte de vizita: Toto, Jeff Beck, Whitesnake, Mike Oldfield, Gary Moore, Mick Jagger, Joe Satriani, Judas Priest, The Who, David Gilmour, Tears For Fears.
*
Anthony Jackson (n. 1954) este un muzician new-yorkez nominalizat la premiile Grammy, creditat de breasla instrumentistilor cu inventarea chitarei bass cu 6 corzi. Apare ca invitat pe mai mult de 500 de albume alaturi de nume sonore ca Paul Simon, Pat Metheny, Dave Weckl, Chick Corea, Steely Dan, Al Di Meola, Michel Petrucciani.
NALD*Anthony Jackson a cintat la Bucuresti in septembrie a.c. la DraculaBass, inaintea lui Jack Bruce.

Concertul Hiromi: The Trio Project va avea loc sambata, 10 noiembrie 2012, ora 21:00 la Sala Radio.
Accesul in sala se face incepand cu ora 20:00. Nu este permis accesul cu camere foto profesionale. Filmatul este interzis pe toata durata concertului.

pentru acest eveniment costa 75; 115 si 135 de lei in functie de categorie si vor putea fi achizitionate prin reteaua Eventim (magazinele Germanos, Orange Shop, Vodafone, Domo, librariile Carturesti si Humanitas) si online pe eventim.

Jack Bruce la Bucuresti !

in inchiderea festivalului Draculabass, Jack Bruce revine in Romania (dupa Mamaia,1993!!!!)
cu trupa sa de blues, Jack Bruce & His Big Blues Band, pe 17 septembrie la Sala Radio. Jack Bruce e legendarul basist de la Cream, membru in alte supergrupuri, West, Bruce and Laing (cu Leslie West si Corky Laing, de la Mountain), BBM (cu Gary Moore si Ginger Baker), si cu o indelungata si variata cariera solo, acum in virsta de 69 de ani.

Tot pe 17 in acelasi concert va cinta si Anthony Jackson Trio.

Top albume 2013

stiu, e final de ianuarie, dar am ramas dator cu acest top si chiar mi-a fost dificil sa gasesc 10 albume care sa imi fi placut atit de mult..a fost un an agitat si dificil; cu musoni si tornade personale, evenimentul nec plus ultra a fost piesa Giorgio by Moroder si revenirea in atentie a unuia din compozitorii care mi-au marcat copilaria, acum gratie celor de la Daft Punk...stiu ca numele sunt oldies...but goldies... ar fi trebuit pus Sound City dar l-am trecut la soundtrackuri si apoi nici acolo, ca e la documentare :D, şi Metallica-Through The Never, film-concert şi dublu cd live cu piesele lor cîntate altfel, care ar fi albumul live al anului 2013.

Daft Punk-Random Acces memories
previzibil, au luat 4 premii Grammy, including the best record of the year.

si apoi fara o ordine speciala:
Mark Kozalek & Desertshore-Mark Kozalek & Desertshore (despre care am scris in ultimul numar Sunete pe anul acesta), Hey Bastards, I'm still HERE !!!

Paul Mc Cartney New

David Bowie The Next Day (the stars are out tonight...)

Fleetwood Mac Extended Play -EP -4 piese doar, dar ce piese, Sad Angel...It Takes Time...

Joan Jett & The Blackhearts-Unvarnished -un comeback energic si vitalist

Deep Purple Now What ?! –al 19-lea album de studio DP, produs de Bob Ezrin, contine piesa Vincent Price !

Eric Burdon -Til my River Runs Dry
a scos si Clapton Old Sock si mi-a placut varianta lui la Still Got The Blues a lui Gary Moore dar merg cu Eric Burdon...Before You Accuse Me...

Peter Gabriel And I’ll Scratch Yours
albumul nr. 2 de coveruri, continuarea la Scratch My Back (2010), de data asta ale altora pentru el. Contine si ultima piesa a lui Lou Reed, Solsbury Hill.

Elton John -The Diving Board (The New Fewer Waltz)

*
mentiuni sau pozitii alternative: Rob Zombie, pe care am avut onoarea sa il vad live la Viena in 2011, cu Venomous Rat Regeneration Vendor, care poate ar trebui sa fie in top in locul lui neena Elton sau Peter G., care nici macar nu cinta el. cu un cover dupa Grand Funk Railroad, si We're an American Band. Cam monoton totusi, The Girl Who Loved the Monsters si Rock and Roll (In a Black Hole),c ele mai energice piese. Cu titulri precum, Ging Gang Gong De Do Gong De Laga Raga, it ain't no Lords of Salem :D
Cum zice croncia de pe allmusic, some kind of blend of cheap rock & roll and B-movie exploitation.

Michael Monroe (ex Hanoi Rocks, cu Horns and halos (punkish), best: Eighteen Angels

danezii de la Volbeat...Outlaw Gentlemen and Shady Ladies, inspirat de westernuri, cu piese precum Lola Montez (shady lady if ever was one) si Doc Holiday (more gentleman than outlaw ?).

& un noul album Edwyn Collins, Understated (Dillema, 31 Years, so on)

la capitolul remixuri si resisuuses, Mike Oldfield, cu Tubular Beats, asta pina la noul album pe care il astept cu nerabdare...chiar si Depeche Mode, Delta Machine Blues, un sound inedit pentru ei, mult criticat de fanii DM..
si Serj Tankian, cu albumul de "jazz'al anului: Jazz iz Christ:)


**
Nu Black Sabbath 13, nu mi-a placut si nu mi-a prea intrat sub piele, nici NIN (Hesitation Marks), nici Jonathan Wilson (nice try), Bill Callahan (neascultat destul), Arcade Fire (placut mult piesa Reflektor dar cam atit). Motorhead-Aftershock e by the numbers (get well soon, Lemmy :). Un soft spot pentru Anthrax si ep-ul lor de covers, Anthems.

LIVE AL(D)LIVE pe HBOCLUB

am vorbit de o rubrica de live pentru situl HBO ca e pacat sa irosim concertele, si am scris despre Vara gigantilor, ep. 1,2,3, ep. 4 Clapton & Winwood si ep. 5 Elton John.
eu am vrut sa se numeasca LIVE AL(D)LIVE dar li s-a parut prea abscons si a ramas LIVE ALIVE.
O sa scriu acolo luna asta despre Aerosmith, Sonisphere, in iulie Gary Moore, Garina Jazz Fest si in in august la Sibiu Artmania cu Serj Tankian plus Iron Maiden la Cluj. Rock on !

Sonisphere-the Whole Story

aici, adica pe Live Alive de pe HBOclub !
cu tot cu videoclipuri, setlisturi si poze !
for those about to Rock we salute You !
ne vedem la Gary Moore !